SF Politic – Împăratul Americii dă de pământ cu Țarul Rusiei și cu Împăratul Chinei

De ce să nu recunoaştem noi, cu francheţe şi bărbăţie că am lipsit din lume atât amar de vreme? Bun. Acum, cum încerci să devii european-sadea, îţi sar în cârcă golanii intelectualiști din București care au ajuns, după caz, fie şefi de partide, fie miniştri culturali, fie directori de institute filozofice sau ştiinţifice sau literare, preşedinţi de filiale, primari şi aşa mai departe. Îi cunosc pe toţi, vezi bine. Mimează majoritatea dintre ei afilierea la schimbarea lumii dar nu sunt în stare să gândească o strategie de schimbare.

Mimează politica înaltă dar n-au habar de politică înaltă. Apoi, la rând, vin susţinătorii acestor derbedei intelectualiști care au fondat edituri sau le-au cosmetizat pe alea vechi şi care se prind braţ la braţ chipurile cu intelectualii lumii râzându-ne-n nas de cât sunt ei de tari și mari. Arcibald, armurierul, mi-a zis că s-a uitat pe Google și că s-a uitat și pe Facebook și că cel puțin jumătate din fotografiile oficiale ale oficialilor din București sunt niște falsuri ordinare. Dar care e contribuţia noastră la schimbarea lumii?! Care e obolul nostru? Să ne apucăm bărbăteşte să analizăm. Să vedem ce lucruri importante am avut noi de comunicat lumii întregi, să zicem și noi ceva adevărat. Aşa, stăm bine la golăneală.

Dar în ce fel participăm noi la schimbarea lumii, dragă Bobolina? În ce fel se iau alţii după noi? Că dintre noi, am văzut, furăcioşi, o droaie. Păi nu suntem ridicoli, dragul meu Petra Petronius!? Şi ridicoli sunt ăia care ne dau lecţii de frică, de linişte, de ciocu’ mic! Aşa că, ăia dedaţi la spuiciune, la pâră, să se ducă repejor la poliţie, să ne dea pe guşă, să ne zică că suntem anarhişti şi stricători de linişte mormântală națională. Hai sifon, la turnători! Asta e! Jos socialismu’! Sus socialismu’! Bucureștiul e fruntea!

Baronii din nord, din Star Wars, aveau ei în clin și-n mânecă, ei puseseră la cale socialismul, intrigi de-ale lor, scamatorii, lucruri periculoase. Era o utopie, o strategică acvatică subliminală, o pompadură și-o mare nebuneală socialismul, jur că nu mint. Potloghin de la brutărie le știa pe toate, era bine informat, citea tot felul de cărți interzise și accesa Realitatea Virtuală prin portaluri secrete. Călătorea pe-acolo de dimineață și până seara, șparlise el un card piratat.

Îi ieșeau tot felul de fire de prin urechi și căra cu el mufe și de electrozi, și lălăia mereu același ragtime, îndrăcit și aiurit. Adervistoian, comerciantul de blănuri, proaspăt întors din Kamela Kome sau din Budapesta sau din Torino, a avut o mulțime de necazuri cu Realitatea Virtuală pentru că s-a lăsat șmecherit de Potloghin, săracul de el, parcă-l văd! Dă-l încolo de socialism, mi-a strigat Potloghin. Zi-mi unde e comoara lui Bibescu, că nu mai dorm noaptea, am coșmaruri, nu e de glumit! Dracul de potloghin avea relații sus-puse la toate împărățiile și țaratele de pe lumea asta.

Și la toate regatele, să vezi și să nu crezi. Zice, s-a nasolit Împăratul Americii, oh da, zice Potloghin, sosit proaspăt de pe planeta Marte. Împăratul Americii dă de pământ cu Țarul Rusiei și cu Împăratul Chinei, zice dracul de Potlghon dându-mi un ghiont, așa, pe nepusă masă, chiar pe Calea Victoriei. Să fie Elena din troia, pricina? Oh, nu, din pricina ta. Aha! Eu sunt pricina, să vezi. Nicidecum Elena din Troia. Nicidecum parascovenia politică liberalo-socialistă! Mai vorbim că nu ne doare gura!