În America, și frizerii fac 15.000 de dolari pe lună

Dezvoltările de petrol, din Golful Mexic, SUA, au adus o dezvoltare fără precedent a zonei, care, anterior, rămăsese mult în urma altora din țară. După uriașele cantități extrase din bazinul Permian , care au adus rapid America pe prima poziție în topul exportatorilor mondiali de petrol(yankeii erau net importatori, pana acum câțiva ani), industria a venit unde este extrasă resursa și, implicit, un număr mare de angajați care câștigă bine și foarte bine. Drept dovadă, micile afaceri care s-au deschis în zonă prosperă, pentru că după zecile de mii de angajați plini de bani au venit și furnizorii de servicii pentru ei.

Într-un reportaj publicat de Wall Steet Journal, cea mai citită publicație americană, se arată cum, în West Texas, un banal frizer poate face 180.000 de dolari pe an sau 16.000 de dolari pe lună. Pe de altă parte, să mănânci o friptură sau un burger este o adevărată aventură, nu pentru că nu ar fi restaurante sau fast food-uri deschise, pentru că sunt, ci pentru că lucrătorii lor sunt tentanți să abandoneze munca pentru a se duce în industria petrolului, unde, chiar ca necalificați, manipulatori/descărcători, câștigă și de 4 ori mai mult ca în alimentație. Ce arată publicația americană este că dezvoltarea din ultimii 7-10 ani a industriei extractive și prelucrătoare a hidrocarburilor a adus o prosperitate fără precedent zonei Texas- Golful Mexic, salariile de aici “explodând”, pur și simplu, la fel ca afacerile din servicii.
Multe necesități din zonă costă acum o mică avere, creând oportunități pentru afaceri care vând de la tutun de prizat la nisipul necesar fracking-ului, metoda prin care se extrage petrol.

Șuvoaie de bani

Adevărate averi sunt construite în această goană după „aurul negru”, dar și serviciile de care au acum nevoie cei ce sunt implicați direct în petrol sunt foarte scumpe, astfel încât până și un banal tuns costă o mica avere. Ceea ce nu înseamnă deloc că duc lipsă de clienți. Ba chiar dimpotrivă, coada de clienți din fața frizeriilor se întinde pe toată ziua. La frizeria McGarity, Odessa, patronul McGarity s-a descurcat rezonabil încă de la deschiderea afacerii, în 1998. Auzind de febra petrolului din Texas, în 2017 a investit 25.000 de dolari într-o rulotă, pentru a o transforma în frizerie mobilă, apoi a plecat către Pecos Texas și și-a postat autovehiculul în fața singurei băcănii din oraș, oferind servicii de profil. A fost un succes instantaneu. “A fost o nebunie. Începeam programul la 13.00 și tundeam până după miezul nopții”, spune McGarity, 48 de ani. A realizat rapid că nu poate face față fluxului continuu de petroliști care se vroiau aranjați. A crescut prețul unui tuns de la 25 la 40 de dolari și a sunat mai mulți foști colegi, pentru ajutor. Acum, programul durează 6 zile pe săptămână, toată ziua, iar coada de clienți se formează încă de dimineață, cu mult înainte să se deschidă salonul. Este o lungă listă de așteptare, dar cei ce care vor să fie luați înainte au opțiunea să plătească în plus. Plătești 60 de dolari, treci în fruntea listei, 75 de dolari, dacă incluzi și un bărbierit. McGarity spune că varianta de 75 de dolari este cea mai populară. Potrivit acestuia, fiecare dintre cei cinci frizeri ai săi face acum între 130 și 180.000 de dolari pe an. El ia în considerare să cumpere o nouă rulotă pe care s-o transforme în frizerie mobilă, pe care s-o trimită în alte orășele din Texas (statul american are o suprafață aproape egală cu cea a UE), ca să facă, ca proprietar de afacere, alte sute și sute de mii de dolari și spune că, în acest ritm, se va retrage anticipat. Și bogat.

Dincolo de frizerii, și celelalte mici afaceri din Texas prosperă. Au însă probleme cu forța de muncă. Spre exemplu, scriu jurnaliștii de la WS, fast food-urile nu pot lucra, nici pe departe, la nivelul cererii, pentru că, în mod constant, nu au suficienți angajați. Motivul este că aceștia, după ceva timp petrecut în spatele tejghelei, primesc oferte, ca necalificați, pentru a lucra tot în sectorul petrolier, unde salariile pe care le pot obține cresc de 3-4 ori.

În câțiva ani, pe primul loc

Producătorii din Bazinul Permian produc aproximativ 4 milioane de barili pe zi, din totalul de 11 milioane al Americii, iar IHS Markit prevede 5,4 milioane de barili pe zi în 2023, mai mult decât producţia totală a oricărei ţări OPEC, cu excepţia Arabiei Saudite. Deja, SUA este primul producător de petrol al lumii, depășind Arabia Saudită și Rusia. De asemenea, americanii au devenit, de o lună, și cel mai mare exportator de țiței din lume. Sunt, totodată, și cel mia mare producător de gaz, excedentul fiind exportat sub formă de GNL. Dincolo de producția brută de hidrocarburi, industria de prelucrare a lor, concentrată cu preponderență în Golful Mexic, a adus prosperitatea locuitorilor din aceste zone. Procesarea gazului și a țițeiului aduce beneficii cu un factor de multiplicare 2 sau chiar 4, față de vânzarea lor ca atare. În acest moment, cei mai mulți bani în acest domeniu, din întreaga lume, se produc în această regiune a Americii. Până și companii gigant saudite, care au resursă internă uriașă, investesc masiv în America, pentru că industria este imediat lângă locurile de extracție. Pe larg, despre acest subiect, puteți citi aici .

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.