Articol preluat integral de pe 7iasi.ro

După cum aflăm din trîmbițările internetizate ale unui primar pesedist de sector bucureștean, plus explozia de bucurie a feluritor neo-comisărași politici & propagandiști korekți politik, numele odiosului criminal Mircea Vulcănescu a fost eliminat din denumirea unui liceu economic. Fiindcă numitul bandit anti-semit a fost, după cum ne spun caiafii de rit progresist și pseudo-democratic, un deșeu moral și penal al societății, iar numele său pe firma unui liceu era un scandal monstruos, o încălcare gravă a legilor și moralei publice.

Desigur, numele unui mare șef al regimului dictatorial comunist, Constantin I. Parhon, aflat pe frontispiciul unui mare spital ieșean, e ceva absolut normal. Mai ales că Parhon a fost un mare savant, nu un analfabet ordinar ca Vulcănescu. Păi, nu ? Ce mai contează că spitalul ieșean poartă numele celui care deținea funcția nr 1 a unui regim criminal, în perioada de maximă teroare stalinistă a unui regim de ocupație străină, adică sovietică. Ce mai contează că, în Romînia, dictatura comunistă a fost declarată oficial ca fiind un regim ,, ilegitim și criminal ,, … 

Fiindcă mizeria din cazul Vulcănescu e doar ultima dintr-o serie dezgustătoare, care pune sub reflector decăderea tribului romînez, o să reiau un text mai vechi despre neo-stalinismul justițiar la modă ( plus acest link, despre cazul Valeriu Gafencu : https://www.7iasi.ro/valeriu-gafencu-sfintul-meu-personal/ ).

Aștept deci ca radu-ioanizii, florienii, cioflîncii și alți elie-vițeliști să sesizeze organili statului în legătură cu propaganda pe care o fac pentru criminalii odioși amintiți mai sus. Allez, enfants de la Latrie, le jour de soir est arrivé ! 

 

Dacă sînteţi fani al comandoului industrial-holocaustic ” R. Ioanid, M. Shafir, Al Florian, A. Cioflîncă & co „ , nu vă grăbiţi să faceţi spume la gură : nu sînt deloc un admirator / simpatizant al generalului auto-mareşalizat. Din contra. Sînt perfect de acord : într-un stat normal, desigur că Ion Antonescu trebuia judecat şi condamnat. Pentru că şi-a neglijat grav obligaţiile de şef al statului, băgînd ţara într-un război pornit pe baza unei alianţe fără tratat. Şi pentru că a patronat, direct sau indirect, atrocităţi şi crime contra unor cetăţeni ai statului. Faptul că acei cetăţeni erau minoritari, evrei sau ţigani / romi, e doar un detaliu.

Asta nu înseamnă însă că sînt de acord cu sentinţa de condamnare la moarte. Din cîteva motive elementare. Primul e evident : procesul nu a fost unul corect, ci unul politic, tribunalul care l-a judecat fiind doar instrumentul pseudo-juridic al unui regim străin, de ocupație, un regim dictatorial, care ocupase militar Romînia. Al doilea argument e o circumstanţă atenuantă clasică : suspiciunea de boală neuro-psihică enunţată în legătură cu Ion Antonescu, boală care i-ar fi putut influenţa comportamentul şi deciziile. De sifilis tratat insuficient e vorba. Al treilea motiv e tot de natură colaterală : meritele inculpatului fată de statul romîn, atît în timpul Primului Război Mondial, cît și în perioada dictaturii regale, al cărei oponent a fost . Al patrulea argument : deciziile punctuale pe care inculpatul le-a luat în favoarea cetăţenilor minoritari pe care i-a supus, de regulă, persecuţiilor.
Şi ar mai fi un motiv. Regele Carol secundul a fost un şef al statului care a abolit democraţia, a introdus dictatura, a cancerizat ţara şi a generat dezastrul Romîniei din războiul ce a urmat. Iată suficiente motive pentru care regele-dictator Carol secundul ar fi trebuit judecat şi condamnat, fie şi post-mortem, fiind mult mai vinovat faţă de romîni decît mareșalul Antonescu, căruia i-a lăsat moştenirea otrăvită a guvernării unei ţări în pragul colapsului. Numai că regele Carol Caraiman n-a fost judecat şi condamnat, ci îngropat cu onoruri naţionale, după ’90, lîngă drepţii întru pomenire Carol întîiul şi Ferdinand, profanîndu-se astfel, într-un regim democratic, nu doar memoria unor şefi absolut meritorii ai statului , ci şi fundamentul unei societăţi normale : respectul pentru legi și reguli.
E încă o imagine definitorie pentru Romînia de azi : Ion Antonescu, condamnat la moarte şi executat, ca criminal de război, cu mormînt necunoscut, şi Carol Caraiman, zis şi rege, îngropat cu onoruri naţionale, într-un loc simbolic al istoriei romîneşti.
Dacă Romînia va vrea, vreodată, să fie o ţară, nu un teritoriu, are de făcut, printre multe altele, şi asta : să-l judece pe Carol Caraiman, post-mortem, şi să re-judece procesul lui Ion Antonescu. Repet, pentru tovarăşii florieno-cioflînci cu spume la gură : da, cred că inculpatul Antonescu Ion ar trebui condamnat şi post-mortem. Dar s-o facem ca oamenii, nu ca maimuţele cu dosul roşu şi fruntea maro.