În miez de toamnă în Galaxiile Teatrelor

Azilul de nebuni al lui Dürrenmatt: un microcosmos al realităţii

“Teatrul Maghiar de Stat” din Cluj se pregăteşte de o nouă premieră: la data de 12 octombrie de la ora 20.00 va fi prezentată piesa lui Friedrich Dürrenmatt „Fizicienii”, în regia lui Lori Petermann.

„Chiar dacă am trăit în ere diferite, eu şi Dürrenmatt împărtăşim aceeaşi înţelegere a contextului în care trăim şi aceeaşi frică cauzată de posibilele scenarii sumbre ale civilizaţiei. Reflectând la starea lumii, amândoi ne-am regăsit într-o stare de oroare. Dürrenmatt a trăit înaintea mea, iar eu sunt tulburată de faptul că situaţia practic nu s-a îmbunătăţit, ci mai degrabă s-a înrăutăţit”, declară tânăra regizoare din America.

În distribuţia piesei: Emőke Kató, Loránd Váta, Levente Molnár, Áron Dimény, Tünde Skovrán ş.a. Decorurile aparţin lui Steven C. Kemp, costumele sunt create de Emily Deangelis. Dramaturgia, Noémi Vajna.

Într-un interviu realizat de Beáta Ketesdy, regizoarea Lori Petermann mărturisea: “Gábor Tompa, după ce a văzut o punere în scenă anterioară a piesei, realizată de mine, mi-a oferit un contract pentru a monta piesa aici, la Cluj. Responsabilitatea morală şi vinovăţia pe care o simţeau fizicienii din timpul lui Dürrenmatt (cum a fost de exemplu Einstein, ale cărui descoperiri au făcut posibilă realizarea bombei atomice) mă obligă – cu toate că eu sunt artist, şi nu fizician – să fac tot ce pot, cu mijloacele mele artistice, pentru a păstra aceste lucruri nu numai în memorie, dar şi în gândirea noastră actuală. Aceasta pentru că, deşi timpurile şi personajele se schimbă, situaţia lumii este tot atât de înfricoşătoare şi va deveni probabil şi mai îngrozitoare. Aceste conflicte au devenit o realitate pentru mine şi m-au afectat mult mai intens când locuiam în New York, în timpul atacului terorist de la 11 septembrie, în paranoia şi în propaganda anilor următori. Aceste experienţe m-au ajutat să înţeleg piesa mai în adâncime, pe plan emoţional, şi am hotărât s-o prezint în cât mai multe locuri posibil, în speranţa că îmi voi putea împărtăşi temerile şi voi putea continua discuţia cu ajutorul teatrului pe tema autodistrugerii omenirii.

În ceea ce mă priveşte, piesa mi-a plăcut încă din prima clipă. Am rămas uimită de varietatea caracterelor, de excentricitatea şi complexitatea trăsăturilor personajelor, care sunt reunite cu forţa în acelaşi loc, în condiţiile extreme al unui azil izolat. Pentru mine acest azil înseamnă un microcosmos al realităţii. Dürrenmatt combină în mod ingenios comedia, satira, realismul, romantismul, absurdul şi tragedia – şi acest lucru are o mare semnificaţie pentru mine. Eu însămi am toate aceste calităţi şi cred că fiecare dintre noi le cuprinde pe toate în sinea lui. Tot aşa, nimeni nu este ceea ce pare a fi la suprafaţă. Toţi avem faţade şi crăpături pe aceste faţade. Bineînţeles, viaţa este complicată, plină de schimbări neaşteptate şi dezvăluiri şocante. Datorită acestor aspecte, piesa îmi este foarte apropiată, dar în acelaşi timp simt că are şi o valoare universală”.

Care sunt întrebările actuale abordate în „Fizicienii”?

Te simţi îngrijorat şi ţi-e teamă de lumea care te înconjoară? Te simţi neajutorat când vrei să faci ceva s-o schimbi sau s-o faci mai bună? Te îngrijorează că omenirea se va autodistruge în războaie sau prin tehnologiile de război avansate? Care sunt responsabilităţile morale, etice şi politice pe care trebuie să le învăţăm, să le transmitem şi să le respectăm în viaţă, ca indivizi, dar şi ca ţări, pentru a asigura supravieţuirea omenirii, mai mult decât atât: o existenţă umană pentru generaţiile viitoare? Ce putem face pentru a evita să ne omorâm unii pe alţii, sau să nu lăsăm ca o singură figură politică să aibă puterea să ne distrugă pe toţi? Ce putem face? Ce vrem să facem pentru a avea ceva speranţă într-un viitor mai bun decât lumea de azi? Ce ai dori să fie altfel în viitor? Cum creează omul sens şi scop vieţii sale? Răspunsul meu la aceste întrebări este prin abordarea unor teme precum: dreptate şi libertate, evitarea responsabilităţii , lăcomie şi egoism, decăderea politică.

Cum ai lucrat cu trupa Teatrului Maghiar de Stat?

Am adoptat formula egalităţii între părţi: să fii foarte deschis, răbdător şi încrezător. Am ştiut că sunt tot atât de necunoscută pentru această trupă, ca şi ea pentru mine, ceea ce a avut avantaje şi inconveniente. Sistemul în care am lucrat a fost de asemenea nou pentru mine, deci a fost o experienţă captivantă şi uneori mi-a fost foarte greu să mă adaptez la ea. Dar a fost în acelaşi timp încurajator şi inspirator să trec peste provocările zilnice. În final sunt foarte mândră de ceea ce am făcut, chiar dacă m-am simţit uneori frustrată sau confuză. Această trupă este extrem de talentată şi a adus un element cu totul nou în piesă – iar eu am câştigat mult lucrând cu ei şi în acest sistem creativ. Partea cea mai bună a fost, cu toate provocările şi obstacolele, experienţa trăsăturilor comune, a celor universale şi a celor familiare. Teatrul ne permite să fim diferiţi, să exprimăm opinii diferite, şi în acelaşi timp să punem în evidenţă ceea ce ne face pe toţi asemănători. Mi-a făcut o mare plăcere să trăiesc din nou această experienţă, lucrând cu această companie.

Premieră cu „Platonov”

Ofelia Popii în Platonov

Două dintre cele mai bune actriţe ale momentului, Ofelia Popii şi Cristina Flutur, urcă în premieră pe scena Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, duminică, 14 octombrie, ora 19.00, premiera spectacolului „Platonov” în regia lui Alexandru Dabija. Evenimentul marchează cea de-a şasea premieră a acestei stagiuni.

„Platonov” este o stranie tragicomedie a singurătăţii ce are la bază piesa din tinereţe, neterminată, a lui Cehov. Montarea de la Sibiu aduce în prim-plan o lume fascinantă dominată de pasiuni şi defecte, cu scene pline de profunzime şi delicateţe. Regizorul Alexandru Dabija alege să păstreze actorul cât mai autentic, într-un univers al oamenilor trândavi, ce se agaţă cu disperare de ideea participării la ceva măreţ, dar ratând momentele cruciale de fericire din viaţa lor.

Producţia Teatrului Naţional din Sibiu se bucură de contribuţia scenografului Dragoş Buhagiar şi a compozitorului Vasile Şirli, iar din distribuţia acestui spectacol fac parte actorii Nicu Mihoc, Serenela Mureşan, Cristina Flutur/Cendana Trifan, Ofelia Popii, Adrian Matioc, Marius Turdeanu, Dan Glasu, Cristina Ragos, Cristian Stanca, Mihai Coman, Pali Vecsei, Rodica Mărgărit, Liviu Vlad, Vlad Robaş, Ioan Paraschiv, Ema Veţean, Edi Pătraşcu şi Paul Bondane.

Cristina Flutur în Platonov. Foto Paul Băilă

„Mă bucur enorm că am avut ocazia să lucrez cu Alexandru Dabija. Este un regizor surprinzător, minunat şi chiar mai interesant decât poveştile pe care le auzisem. Îl admir tare mult! Are o viziune proaspătă, inteligentă, despre Platonov-ul lui Cehov şi sunt bucuroasă că am cunoscut-o pe Sofia Egorovna, personajul pe care îl interpretez, prin intemediul lui”, se destăinuia Ofelia Popii, câştigătoarea a două premii UNITER pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal.

„Lucrând pentru Platonov m-am tot întrebat care sunt criteriile după care ne facem viaţa şi cum alegem oamenii ce vin cu noi. Uneori e vorba de iubire, dar de cele mai multe ori e doar frică, slăbiciune şi o mare nevoie de confort şi siguranţă ce ne ţin pe loc. Şi atunci, oare, când apare şansa să schimbăm ceva, avem cu adevărat curajul să o facem?”, se întreba Cristina Flutur, câştigătoarea unui premiu pentru interpretare feminină la Festivalul de la Cannes, în pelicula lui Cristian Mungiu, „Dincolo de dealuri”.

Producţia Teatrului Naţional din Sibiu va fi prezentată, de asemenea, în avanpremieră, sâmbătă, 13 octombrie, ora 19.00.

Dialog al lumilor imaginare,la Godot Cafe-Teatru

Vineri 12 octombrie, la ora 19.00, un spectacol incitant, „Ciao Bella”, de Antoaneta Zaharia. Trei femei, aflate în jurul vârstei de 35-40 de ani, cele mai bune prietene, îşi dezvăluie treptat dorinţele, speranţele, nostalgiile, problemele, încep să se bucure de viața pe care o au şi să aibă curajul de a lua decizii. Ioana Flora, Cătălina Mustaţă şi Clara Flores interpretează în spectacolul „Ciao, bella!” rolurile a trei actriţe ale căror vieţi sunt în plină schimbare. Regizată de Antoaneta Zaharia, piesa de teatru „Ciao, bella!” este una de tip confesiune-monolog, un spectacol contemporan cu structură modernă, inspirat de spectacolele lui Pippo Delbono.

Vineri, la ora 21.30, în cadrul „Nopţii albe a teatrelor mici”, puteţi viziona „Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph, în regia lui Ryan Whinnem, cu Simona Cuciurianu şi Tudor Aaron Istodor.

Piesa este o hartă a relaţiei dintre personaje prin intermediul rănilor suferite, experienţelor traumatizante. Are o latură amuzantă chiar dacă exploatează zone foarte întunecate şi delicate; este dramă şi comedie.

Ce treabă au ochii invineţiţi, rănile infectate şi voma cu dragostea? „Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug şi Kayleen pe parcursul a 30 de ani de viaţă, de la vârsta de 8 la 38 de ani. Povestea lor este arătată prin intermediul rănilor care îi aduc, periodic, împreună, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul, Rajiv Joseph, construieşte o poveste convingătoare despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite într-un stil neconvenţional. Fiecare scena sare cu 15 ani înainte sau cu 10 înapoi faţă de scena precedentă şi vedem cum se desfăşoară povestea lui Doug şi Kayleen în timp ce ei se apropie unul de celălalt sau se distrug unul pe altul cu răni reale şi imaginare.

Sâmbătă, la ora 19.00, spectacolul „Cineva ca tine”, de Cristina Florea, prezintă drama omului contemporan care este strivit de povara propriei singurătăţi, care şi-a pierdut capacitatea de a mai relaţiona sincer şi real cu ceilalţi. Vorbim despre cinci oameni, cinci singurătăţi care mişună în căutarea jumătăţii, intuind necesitatea întregului.

Fiecare personaj este purtătorul unei lumi distincte care doar aparent comunică şi interacţionează cu un altul. Pe parcurs sesizăm că sunt preocupaţi mai mult de nevoia de a mima un fel convenţional de a se raporta la cei din jur şi nicidecum de dorinţa de a-l cunoaşte cu adevărat pe cel din faţa lor. Astfel, spectacolul stă sub semnul unei călătorii iniţiatice şi de autocunoaştere care ia forma unei cine cu prieteni vechi şi noi.

Într-o societate a abundenţei şi chiar excesului comunicării la nivel vizual (televiziune, cinema), individul îşi poate confecţiona cu uşurinţă o realitate paralelă de tip fictiv. O existenţă desfăşurată într-o dimensiune virtuală va accentua sentimentul alienării, al rupturii omului de om şi-l va împinge mereu în afara umanului. Cei cinci protagonişti, prieteni, iubiţi, soţi, sunt expulzaţi unul câte unul din realitatea celuilalt; iar în final, în faţa spectatorului defilează cinci singurătăţi străine una de cealaltă.

Regia este semnată de Andreea Vulpe şi Andreea Iacomiţă. Cu: Cristina Florea, Xing Elena Ling, Marius Rizea, Tudor Aaron Istodor, Andreea Vasile.

Sâmbătă, la ora 22.00, puteţi audia Concertul de Jazz „DumiTrio”.

Chitaristul român George Dumitriu şi bateristul sloven Kristijan Krajnčan s-au cunoscut ca studenţi ai „Prins Claus Conservatorium” din Groningen, Olanda. Au cântat în diverse proiecte împreună, dintre care cel mai important este „Kaja Draksler Acropolis Quintet”, cu care au şi înregistrat 2 discuri. Împreună cu basistul italian Mattia Magatelli au început să cânte în formulă de trio din ianuarie 2010. Primul concert a dovedit o conexiune muzicală excepţională între membrii componenţi şi o afinitate pentru improvizaţie care unifică şi alte genuri muzicale exterioare jazz-ului (muzică clasică, electro, rock). Repertoriul „DumiTrio” este format din compoziţii ale membrilor, concentrându-se pe cele ale chitaristului, care este responsabil şi cu îmbogăţirea „sound”-ului de grup prin folosirea procesării electronice.

George Dumitriu – chitară, laptop electronics, Mattia Magatelli – contrabas, Kristijan Krajnčan – tobe, percuţie.

Anul curent va aduce şi un disc „DumiTrio”, care a fost înregistrat în Amsterdam.

Duminică, 14 octombrie, la ora 18.00, nu pierdeţi „Marea iubire a lui Sebastian”, spectacol lectură cu Marius Manole, Rodica Mandache, Ana Ioana Macaria, Istvan Teglaş.

Având la bază fragmente din însemnările lui Leny Caler, „Jurnalul” lui Mihail Sebastian şi piesa “Jocul de-a vacanţa”, spectacolul are în centru povestea de iubire dintre scriitor şi Caler, mare actriţă a perioadei interbelice. Decor minimalist, pagini de jurnal intim, dialoguri imaginare între ea – acum, în vârstă – şi el, încă tânăr, şi muzica epocii. Un recital actoricesc deosebit.

La ora 21.00, ”Bella şi Cavalerul fără nume” de Oliver Emanuel, în regia lui Vladimir Anton, cu Lucian Iftime, Ioana Anastasia Anton, Tudor Aaron Istodor.

Luni 15 octombrie, la ora 20.00, „Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion, O poveste despre nesfârşitul conflict dintre raţiune şi inimă… 6 tablouri despre 6 variante de a înşela în cuplu.

Ce avem în mintea noastră coincide foarte rar, să nu zicem întâmplător, cu ceea ce spunem sau cu ceea ce facem. De cele mai multe ori mintea nu trăieşte în acord cu sufletul. De parcă am trăi permanent cu o a doua persoană în noi înşine. Spectacolul din mintea noastră este al doilea volum al romanului „Ce ne spunem când nu ne vorbim”. În cheie absolut comică… umorul fiind singurul care ne salvează din absurd.

Romanul „Ce ne spunem când nu ne vorbim” are două volume. Primul volum, publicat de Editura „Trei”, se află deja în librării. Al doilea volum este un spectacol de teatru regizat de autoarea Chris Simion.

Cel de-al doilea volum nu va fi publicat niciodată. Pentru a avea parte de povestea integrală, sunteţi invitaţi să acceptaţi provocarea de a fi în sala de spectacol.

Cu: Cristi Iacob, Ilinca Goia, Vitalie Bichir, Gabriela Iacob.

”Zâna Zorilor” s-a oprit la Teatrul Excelsior

Scenă din Zâna Zorilor la Teatrul Excelsior

Stagiunea 2012-2013 a Teatrului Excelsior se deschide cu premiera ”Zâna Zorilor”, un basm scris de Ioan Slavici, în urmă cu 160 de ani, luni 15 octombrie, ora 19.00.

Povestea Împăratului care cu un ochi plânge şi cu unul râde şi a celor trei feciori ai săi a fost dramatizată de Ilinca Stihi, care semnează şi regia acestui spectacol.

Este probabil unul dintre cele mai frumoase basme ale copilăriei noastre, transpus acum într-o variantă actualizată, care însă păstrează intactă frumuseţea scriiturii şi a mesajului marelui scriitor ardelean. Nu este deloc întâmplătoare alegerea acestui proiect cultural.

Premiera se constituie într-un omagiu adus memoriei maestrului Ion Lucian.

O echipă inspirată şi entuziastă şi-a asumat acest demers artistic.

Alături de Ilinca Stihi – cunoscută pentru montările sale radiofonice multipremiate, dar şi pentru spectacolele ”Closer”, la Teatrul Mic, ”Brand”, un proiect original montat la Biserica Lutherană din Bucureşti, sau ”eMeS”, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila – au desluşit întâmplările pline de haz şi înţelepciune populară scenografa Luana Drăgoescu, compozitorul şi creatorul versurilor originale George Marcu, coregrafa Andreea Duţă, light-designerul Gheorghe Jipa şi sound-designerul Mihnea Chelariu.

Timp de o oră şi 20 de minute, veţi intra în lumea fanteziei, a aventurii, unde vă veţi întîlni cu Murgul, care grăieşte mai bine decât un om, pus mereu pe şotii, cu teribila Sfânta Vineri, cu cei trei feciori ai Împăratului, Petru, Luca şi Matei, cu balaurul năprasnic, cu duhul pădurii şi al florilor şi cu cea mai frumoasă dintre făpturile cereşti şi pământeşti, Zâna Zorilor. Dar vor fi şi multe alte surprize.

În rolul lui Petru debutează Dan Clucinschi, absolvent al Univeristăţii Hyperion, la clasa profesorilor Eusebiu Ştefănescu şi Rodica Mandache. Cei doi fraţi ai săi – Luca şi Matei – sunt interpretaţi de Ciprian Cojenel şi Ovidiu Uşvat, Murgul, de Robert Radoveneanu, Zâna Zorilor, de Raluca Botez, însoţitoarele Zânei Zorilor, de Cosmina Dobrotă, Vera Popescu şi Iulia Diana Samson. Distribuţia vă rezervă desoperirea a doi actori care numai au nevoie de nicio prezentare: Paula Sorescu-Lucian, în rolul Sfintei Vineri, şi Ştefan Velniciuc în rolul Împăratului.

Explozia de umor, culoare, muzică şi lumină o să fie pentru copii, părinţi şi bunici o încântare, iar peripeţiile personajelor vă vor amuza copios.

”Zâna Zorilor” poposeşte în miez de octombrie la Teatrul Excelsior şi, odată cu ea, parfumul copilăriei.

Spectacole-eveniment la Naţionalul bucureştean

„Molto, gran’ impressione”

Ileana Stana Ionescu în Molto gran impressione

O poveste despre teatru, despre vremi, dar şi despre noi înşine. Teatrul Naţional Bucureşti vă invită să petreceţi „O soarea la teatru”! „Molto, gran’ impressione”, o comedie despre începuturile teatrului românesc.

O întoarcere comică, dar şi nostalgică în timp, în care mari actori ai Naţionalului îi interpretează pe primii noştri actori.

Un spectacol în regia lui Dan Tudor, după un scenariu de Romulus Vulpescu, care adaptează, pastişează, restaurează, interpretează, prelucrează şi întinereşte patru texte de Costache Faca, Matei Millo şi Costache Caragiali.

Artişti din generaţii diferite ai Naţionalului încearcă să vă arate ce au vrut înaintaşii noştri în ale teatrului, cum au făcut ei pentru ca noi să fim împreună, aici, în faţa dumneavoastră, cu emoţia de ieri şi de azi, în „templul limbii române, care poartă masca de comedie şi tragodie.

Vineri, 12 octombrie, la ora 20.00, îi puteţi vedea în acest spectacol pe Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Tomi Cristin, Magda Catone, Ovidiu Cuncea, Ileana Olteanu, Monica Davidescu, Ilinca Goia, Andrei Duban, Dorin Andone, Răzvan Oprea, Silviu Biriş, Oana Vânătoru. Regia: Dan Tudor.

„Băiatul din ultima bancă”

Mihai Călin, Băiatul din ultima bancă

Un profesor de liceu corectează lucrările pe care le-a dat elevilor săi, lucrări cu titlul „Cum mi-am petrecut ultimul weekend”. Fiecare lucrare i se pare mai proastă decât precedenta. Până îi cade în mână lucrarea băiatului cel tăcut, care stă în ultima bancă. Profesorul o citeşte de câteva ori, ca să fie sigur că nu-l înşală ochii. Pornind de la această compunere surprinzătoare, între adult şi tânăr se creează o legătură deopotrivă profundă şi primejdioasă. Periculoasă pentru ei şi pentru cei din jurul lor.

„Băiatul din ultima bancă” este o piesă despre maeştri şi discipoli; despre părinţi şi copii; despre oameni care au văzut prea mult şi oameni care învaţă să privească. O piesă despre plăcerea de a te amesteca în vieţile altora şi despre riscul de a confunda viaţa cu literatura. O piesă despre cei ce aleg ultima bancă: aceea de unde se văd toate celelalte.

„Theodor Cristian Popescu creează o galerie de artă goală. Nu este expus nimic, dar stilul cinematografic al autorului piesei îţi sugerează lesne obiectele. Deci, regizorul a eliminat «ostentativ», după cum şi spune, ilustraţia în spectacol, nu compune imagini teatrale. A fost un risc, pentru că nu e uşor să pui în scenă piesele lui Mayorga. Acestea sunt fie literare, fie cinematografice. Şi atunci regizorul a lăsat liberă imaginaţia privitorului. A dat imbold pentru aşa ceva prin cuvânt şi prin actor. Actorii joacă bine. Fiecare interpret îşi ştie locul, fiecare contribuie la ceea ce invocă piesa: «Ne mai putem imagina?»; «Mai putem înţelege?»; »Mai putem transmite ceva prin cuvinte?»”, nota Maria Sârbu.

Regizorul Theodor Cristian Popescu, înrudit prin viziune cu autorul spaniol Juan Mayorga, recunoaşte că ceea ce l-a atras la piesă a fost acest joc al imaginaţiei, provocator din punct de vedere teatral.

Din distribuţie fac parte Mihai Călin, Brânduşa Mircea, Dan Tudor, Diana Dumbravă, Rareş Florin Stoica, Andrei Chiran. Muzică: Vlaicu Golcea.

Piesa poate fi vizionată în 12 octombrie, ora 19.30.

„D’ale noastre”

D’ale noastre

În 13 octombrie, nu pierdeţi acest spectacol marca Gigi Căciuleanu.

„Am vrut să re-scriu pe limba mea, cea a teatrului coregrafic, ceea ce îmi inspiră tumultoasa lume a lui Caragiale al nostru. Nu o piesă anume, nu una sau mai multe dintre nemiloasele sale schiţe sau poveşti, nu unul sau mai multe din acerbele sale momente, ci impresia generală pe care toate acestea la un loc mi le inspiră.

Un Caragiale revizitat în ziua de azi în care absurdul Ionescian a devenit logică cotidiană. Un spectacol în care mi-am propus să explorez această lume a noastră cea de toate zilele, plină cu de-ale noastre. Nu numai cele româneşti ci, în general, cu cele de-ale noastre: omeneşti”. Sunt cuvintele regizorului – coregraf ce stau la baza satirei amare din „D’ale noastre”, un spectacol unicat despre realitatea noastră inspirată de nemuritorul Caragiale. Regizorul este ajutat de scenografia ingenioasă a Corinei Grămoşteanu.

„Cinci femei de tranziţie”

Rodica Popescu şi Vivian Alivizache în Cinci femei în tranziţie

Un spectacol mult aplaudat, creat de Rodica Popescu Bitănescu. Cinci remarcabile actriţe, Aimee Iacobescu, Vivian Alivizache, Magdalena Cernat, Tania Popa şi Rodica Popescu Bitanescu, ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie.

Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.

Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar.

Spectacolul îl puteţi viziona în 13 octombrie, la ora 20.00.

„Egoistul”

Medeea Marinescu şi Radu Beligan în Egoistul

Nu rataţi această splendidă comedie, de Jean Anouilh, cu genialul actor Radu Beligan, care semnează şi regia, alături de o trupă excelentă: Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru, Mihai Fotino, Marin Moraru, Sanda Toma, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş, Mihai Niculescu.

O piesă autobiografică, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Şi despre teatru şi dramele lui contemporane. Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită.

Pe măsură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi, nu în ultimul rând, la dezastrele instalaţiilor menajere, un cunoscut autor dramatic îşi scrie piesa.

„Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan.

Spectacolul poate fi vizionat în 13 octombrie, la Palatul Copiilor.

„Scrisoarea”

Mircea Rusu şi Virgil Ogăşanu în Scrisoarea

Este titlul ultimei premiere a Teatrului Naţional, după „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, în regia lui Horaţiu Mălăele, scenografia, Maria Miu, muzică, Răzvan Diaconu.

Un celebru text clasic, acum într-o adaptare liber-schimbistă şi o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume „caraghioază” şi „nifilistă” – copie fidelă a realităţii noastre – îşi nutreşte emoţiunile cu politică şi sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii şi faliţii ei.

O producţiune în care veţi întâlni persoane însemnate, vestiţi artişti ai scenelor bucureştene.

Aşa cum toate generaţiile au propria lor Scrisoare pierdută, „Scrisoarea” lui Mălăele poate deveni spectacolul nostru, al celor care, deşi am renunţat la răvăşele pentru blog, iscălim, cu acelaşi curaj nepieritor, „anonim”.

Din distribuţie: Mircea Rusu, Horaţiu Mălăele, Virgil Ogăşanu, Marius Rizea, Eduard Adam, Mihai Constantin, Marcelo Cobzariu, Alexandru Bindea, Raluca Petra. Data reprezentaţiei, 14 octombrie, ora 20.00, la Sala Mare.