Știu, țara arde și babele se piaptănă! Ce-i aia Antalya Diplomacy Forum? Doar noi avem criză politică pe malurile Dâmboviței, nu ne arde să umblăm teleleu! Păi ce, am rezolvat ceva că am participat la Forumul de la Davos sau la Conferința de la Munchen?
Poate da, poate nu! Așa cum spuneam și cu ocazia celor două conferințe internaționale, participarea la astfel de formate de interacțiune aduce nu doar vizibilitate în plan internațional ci și prilejuri pentru oficialii români de a interacționa în formate, mai puțin formale, cu alți șefi de stat sau guverne, de a face cunoscută România și de a identifica sau promova formate de cooperare și vizite oficiale ulterioare!
O întrebare care se poate naște este dacă Antalya Diplomacy Forum este de nasul oficialilor români? Este la fel de importantă ca și Forumul de la Davos sau la Conferința de la Munchen? Dacă este să ne luăm după descrierea organizatorilor, acest forum de discuții (aflat la cea de V-a ediție), găzduit de Ministerul Afacerilor Externe al Turciei, sub patronajul lui Recep Tayyip Erdoğan, reprezintă: “o reuniune la nivel înalt a profesioniștilor din domeniul diplomației, precum lideri politici, diplomați, formatori de opinie sau cadre universitare și constituie o platformă unică pentru actorii regionali și globali din sferele diplomației, politicii și afacerilor, pentru a face schimb de idei și a aborda provocările internaționale”.
Tot citându-i pe organizatori, putem afla că tema din acest an, „Cartografierea viitorului, gestionarea incertitudinilor”, subliniază “importanța anticipării și abordării problemelor emergente pentru a putea contura un viitor mai bun, precum și necesitatea de a fi cu un pas înaintea evoluțiilor viitoare prin identificarea riscurilor și oportunităților, dezvoltarea de strategii și transformarea perspectivelor în acțiuni concrete”.
Poate nu v-am convins că era un bun moment pentru România să fie prezentă! Un argument suplimentar, tipic românesc, pe care l-aș folosi este cu privire la organizatorii conferinței, adică Ministerul Afacerilor Externe din Turcia, sub patronajul Președintelui Turciei! Deci, nu este o conferință oarecare ci un loc unde Turcia își semnalează intenția de a arăta că nu sunt doar jucători ci și deschizători de drumuri pe scena relațiilor internaționale. Dar stai, să fi fost oare atât de neatenți diplomații din Ministerul Afacerilor Externe din Turcia încât să uite să-și invite măcar omologii din România? Puțin probabil, dat fiind că la trei din cele patru ediții anterioare România a fost reprezentată de către ministrul Afacerilor Externe de la acea dată!
Tot în stil românesc aș argumenta, pro sau contra, folosindu-mă de lista participanților ! Nu, nu a fost Trump, Putin sau Xi Jinping! Nici Ursula von der Leyen! Deci Nicușor Dan nu ar fi avut ocazia să facă o poză de răsunet! Dar au fost prezenți destui șefi de stat și guverne, miniștri ai Afacerilor Externe sau oficiali de rang înalt din organizații internaționale (inclusiv Uniunea Euopeană) încât prezența unor oficiali români să conteze! Și da, a fost și Maia Sandu!
De ce ar fi fot bine ca România să fie prezentă? Pentru a nu ofensa organizatorii, în primul rând! Suntem state vecine, membre NATO, dar și cu interese ce pot fi comune sau divergente la Marea Neagră (proiecte energetice, de mediu etc)! Ce semnal a transmis România când nu a participat măcar la nivelul de anul trecut, adică al Ministrului Afacerilor Externe? Cum ar putea interpreta Erdogan faptul că noua administrație de la București nu și-a trimis un reprezentant? Oare poate Oana Țoiu să pună placa “am fost foarte ocupată cu alte angajamente în perioada 17-19 aprilie”? Greu de vândut scuza aceasta, dat fiind că, la o simplă accesare a site-ului mae.ro, turcii pot vedea (la fel ca orice cetățean roman) că programul afișat de Ministerul Afacerilor Externe nu indică activități oficiale la care Oana Țoius ă fi participat în acea perioadă, de natură să nu poată măcar face act de prezență!
De ce ar mai fi fost bine dacă România ar fost prezentă? Mai are rost să reiau argumentele aduse cu ocazii anterioare, în care am vorbit despre prestația oficialilor români de la Forumul de la Davos și Conferința de la Munchen, despre cum diplomația românească ar putea folosi astfel de conferințe pentru a antama activități oficiale ulterioare la nivel bilateral sau pentru a-și promova propria viziune de politică externă în astfel de formate de o vizibilitate crescută?
Aaa… să nu uit! Anul acesta summit-ul anual al NATO are loc în Turcia! Oare putea România să profite de această conferință pentru a iniția vreo discuție cu Hakan Fidan, Ministrul Afacerilor Externe din Turcia, despre vreun panel de discuții pe care Turcia ar fi putut să-l propună despre securitatea în regiunea Mării Negre, unde România să-și asigure o poziție de co-moderator? Sau o întâlnire bilaterală între Recep Tayyip Erdoğan și Nicușor Dan? Doar întreb și eu!
