Guvernul Japoniei a prezentat cea mai profundă reformă a regulilor exportului de arme din ultimele decenii. Japonia renunță la interdicția exportului de arme letale – nave de luptă, rachete și alte arme. Un pas în această direcție fusese făcut în urmă cu trei ani, dar guvernul ultraconservatoarei Takaichi Sanae desăvârșește reforma.
Japonia renunță la pacifismul strict
Vreme de decenii, industria militară japoneză nu a fost văzută ca o destinație bună pentru investiții. Producea doar pentru Forțele de Autoapărare. Constituția pacifistă interzicea exportul de arme. Interzicea și acțiuni în afara granițelor pentru forțele japoneze. Acum, lucrurile se schimbă. La fel pși bugetul Apărării – Takaichi a stabilit ca ținta să fie cel puțin 2% din PIB – pragul NATO de până la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Japonia intră pe piața internațională a armamentului.
Japonia participă și la manevre militare în Asia de Sud-Est, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial. Ia parte la exercițiul ”Balikatan”, condus de Statele Unite si Filipine, cu participarea a 17.000 de militari, chiar zilele acestea. Japonia participă pentru prima dată cu unități militare, nu se mai limitează la managementul dezastrelor și ajutoare umanitare. Participă și la scenarii ofensive.
Arhipelagul nipon face parte din așa-zisul ”prim lanț de insule” care blochează ieșirea liberă a Chinei la Ocean. Și insulele disputate de China și Filipine, Taiwan, Malaezia fac parte din acest lanț conceput de strategii americani la începutul Războiului Rece. Bugetul japonez al Apărării a crescut spectaculos, la circa 66 de miliarde de dolari. Criticii japonezi spun că guvernul Takaichi nu respectă Constituția pacifistă postbelică. Criticii chinezi spun că Tokyo revine la militarism.
Buget militar fără precedent in Australia
În Australia, ministrul laburist al Apărării a prezentat noua Strategie Națională de Apărare și un Program Integrat de Investiții. Angajamentul financiar este unul fără precedent pentru Australia – 425 de miliarde de dolari australieni pentru următorii zece ani pentru modernizarea armatei. Este o suplimentare cu circa 70 de miliarde de dolari australieni față de ceea ce prevedea strategia din 2024. Cheltuielile pentru apărare urmează să ajungă la 3% din PIB până în 2033. Vedetele strategiei australiene sunt submarinele nucleare ce vor fi construite în cadrul pactului de apărare AUKUS, cu SUA și Marea Britanie. Se adaugă producția națională de rachete, import de sisteme antirachetă, construcție locală de drone aeriene și marine.
Primul submarin american de clasa Virginia ar urma să ajungă în Australia în 2032. În anii 2040 ar urma să se treacă la construirea submarinelor nucleare AUKUS. Programul american de submarine nuclear este cunoscut pentru întârzierile sale. Însă înarmarea convențională a Australiei se poate face mult mai repede. Tot China pare vizată de aceste creșteri de buget. 41% din sume sunt alocate pentru înarmarea marinei, iar 23% pentru războiul submarin. Strategia de apărare se bazează pe ”strategia de negare”, p blocarea la nevoie a rutelor navelor chineze în Indo-Pacific.
Europa: de la PHARE, la SAFE
La începutul anilor 2000 și până la criza financiara de la finalul acelui deceniu, cele mai cunoscute programe ale UE erau cele orientate către integrare, stat de drept și dezvoltare economică prin liberalizare și globalizare. Acronimele ”la modă” erau PHARE, SAPARD, ISPA – adică drumuri, canalizare, ferme, pensiuni, reformă instituționala. Acum, programele europene despre care se relatează cel mai mult sunt axate pe securitate și armată. Vorbim despre EDF, SAFE, EDIP. Adică fonduri pentru dezvoltarea și cercetare în industria militara, 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi pentru achiziții militare, punerea în comun și coordonarea industriei militare din UE. Nu mai sunt programe despre IMM-uri, ci mai degrabă despre giganți industriali. Nu înseamnă dispariția fondurilor europene de coeziune și a programelor tradiționale ale UE, dar înseamnă o schimbare clară a priorităților și a zonelor economice pe care Comisia Europeana mizează pentru dezvoltarea țărilor membre. Politica Agricolă Comună înghite peste 30% din bugetul UE pe șapte ani și ajunge la aproape 400 de miliarde de euro. Luate împreuna, EDF, EDIP si SAFE nu ajung la 200 de miliarde de euro.
Marile puteri europene cresc bugetele
La aceste investiții se adaugă programele naționale ale marilor state europene. În 2022, anul invaziei ruse in Ucraina, guvernul german a anunțat o investiție de 100 de miliarde de euro în apărare, întinsă până în 2030. Franța nu a optat pentru un program-șoc, ci pe o planificare pe termen mai lung, cu creșteri anuale ale bugetului apărării, mergând până la o dublare la circa 80 de miliarde de euro, în 2030. Asta ar însemna ajungerea la 2,5% din PIB pentru apărare, de la circa 2% în acest moment.
Este sensibil mai puțin decât bugetul Apărării de 4% din PIB pe care îl avea Franța spre finalul războiului rece. Este mai puțin decât circa 5% din PIB, cât era bugetul fostei Republici Federale Germania la finalul războiului rece. Însă reprezintă un șoc bugetar și strategic raportat la deceniile precedente.
Buget record pentru Apărare în SUA
În Statele Unite, administrația Trump propune cel mai mare buget al Pentagonului din istoria țării. În 2025, Pentagonul a avut un buget de 925 de miliarde de dolari (3% din PIB). Era mai mult decât bugetele Chinei, Rusiei, Germaniei, Marii Britanii, Indiei, Arabiei Saudite și Japoniei luate împreună. Noul buget propus pentru 2026 aduce o majorare cu nu mai puțin de 50%, până la cira 1.500 de miliarde de dolari. Președintele Trump a făcut această solicitare Congresului pe 3 aprilie. Este o sumă care nu include cele 200 de miliarde de dolari cerute de guvernul SUA în regim de urgență, pentru războiul din Iran. Este un război în care SUA ”ard” în fiecare zi circa un miliard de dolari. Este o majorare pe datorie. Începând din 2025, PIB-ul SUA a devenit mai mic decât datoria publică. În actualul ritm, datoria federală poate ajunge la peste 200% din PIB peste 30 de ani.
Rusia și China: modele diferite
În contextul războiului împotriva Ucrainei, bugetul apărării a ajuns în Rusia la 161 de miliarde de dolari (al treilea din lume, după SUA si China). Este circa 7% din PIB-ul Rusiei. Este mult sub cele peste 20% din PIB, cât aloca URSS pentru bugetul Apărării în timpul războiului rece. Acest din urma procent este cel al bugetului actual alocat de Ucraina pentru Apărare. În China, bugetul Apărării este de 251 de miliarde de dolari, circa 1,3% din PIB. Este de patru ori mai mic decât bugetul actual al Pentagonului. Vreme de peste un deceniu, bugetul chinez al Apărării a crescut, anual, cu 6-7%. S-a dublat in intervalul 2014-2025, o creștere constantă, neexplozivă, parte a unei strategii pe termen lung.
Ucenicii vrăjitori
Înarmarea înseamnă menținerea păcii prin descurajare. Aceeași înarmare înseamnă și apariția dilemei securității și a erorilor de calcul. Mai înseamnă și profituri uriașe. În 2024, cele mai importante think tankuri americane au primit finanțări de 25 de milioane de dolari de la guverne străine și 7 milioane de dolari din partea companiilor americane de armament. Atlantic Council, Center for a New American Century, Institutul Aspen sau Brookings Institution au beneficiat de asemenea finanțări. Sunt sume foarte mici raportate la fluxurile financiare din industria militară, însă sunt investiții extrem de profitabile. Influenta acestor organizații este mare și astfel sunt promovate arme, în beneficiul donatorilor.
Intelectuali importanți din SUA, din Europa sau Rusia susțin războaiele în care sunt implicate acum, direct sau prin procură, statele lor. Intelectuali de marcă au susținut Primul Război Mondial – Max Weber sau Thomas Mann. Ca și atunci, războaiele actuale încep să intre în propria lor logică, greu de controlat și de prevăzut. Conform declarațiilor inițiale ale administrației SUA, războiul actual din Iran ar fi trebuit să se încheie în urmă cu două săptămâni. Războiul din Ucraina a început ca o ”Operațiune Militară Specială” și ar fi trebuit să se fi încheiat cu ani în urmă. În august 1914, oamenii credeau că războiul se va încheia până la Crăciun.
