Început de stagiune în mijloc de toamnă

Teatrul Bulandra, un teatru de elită

“Moartea unui comis-voiajor”

Cu spiritul său de fin analist al psihologiei personajelor, în stilul realist pe care îl practică în mod consecvent, regizorul Felix Alexa propune o versiune scenică a piesei ce i-a adus faima dramaturgului american Arthur Miller, „Moartea unui comis-voiajor”, folosind o traducere abilă în intenţia trimiterii în imediata actualitate a scriiturii, datorată Ioanei Ieronim. Viziunea regizorală reuşeşte să scoată în evidenţă tragedia omului de condiţie modestă care luptă disperat să depăşească ratarea constatată, sacrificându-se în final, pentru binele familiei. Dacă Arthur Miller, cu cinism, atacă „visul american” în piesa scrisă în 1949, regizorul dezvoltă tema, o transferă în zilele noastre, unde „visul” înseamnă doar bani, maşină şi o casă. „Visul american” presupunea însă, pe vremea lui Miller, şi „libertate”. Acum, „libertatea” are un gust amar şi Felix Alexa subliniază aceasta prin replica esenţiala din final a Lindei: „Suntem liberi, am plătit tot”, din banii asigurării proveniţi prin sinuciderea comis-voiajorului, Willy.

Regizorul Felix Alexa a urmărit consecvent destrămarea „visului american” ce poate duce chiar la sacrificiul suprem solicitat de realitatea pragmatică a zilelor noastre, ca şi evidenţierea veşnicului conflict dintre generaţii. Ca de obicei, Felix Alexa se manifestă ca regizorul ce acordă prioritate evidenţierii actorilor, considerându-i pilonii viziunii regizorale, prin ei dorind să transmită mesajul emoţional al scrierii.

Cuvintele sunt seci pentru argumentarea creaţiilor oferite de Mariana Mihuţ în Linda, soţia comis-voiajorului, şi Victor Rebengiuc, în Willy Loman. Filigranat, construieşte cu trăire interioară personajul Linda, Mariana Mihuţ, şi stabileşte relaţia de înţelegere a ratării lui Willy, cât şi relaţia de mamă a doi fii ameninţaţi de ratare. Linda vrea să păstreze stabilitatea echilibrului căminului şi ascunde durerea ce-i macină sufletul chinuit de eşecurile celor dragi. Personajul interpretat strălucit de Mariana Mihuţ impresionează şi în tăcerile prin care actriţa reuşeşte să transmită tensiunea dramatică, să le comenteze prin expresie, fără cuvinte. Forţa spectacolului este însă Victor Rebengiuc, care compune excelent evoluţia lui Willy, comis-voiajorul victimă a unei societăţi de consum febrile ce anihilează relaţiile interumane. Cu măiestrie, actorul sugerează că ratarea îl afectează psihic pe Willy prin stresul instaurat pe care încearcă să-l depăşească, dar nu mai are putere. Victor Rebengiuc îşi plasează cu rafinament personajul pe muchia de cuţit dintre tragic şi comic, în exploziile de revoltă ale lui Willy. Prin interpretarea sa bogată în nuanţe, revolta lui Willy faţă de o lume ce îl marginalizează sporeşte de la o scenă la alta. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc reuşesc să impună o aură emoţională spectacolului. Aceste două valori ale teatrului nostru demonstrează, din nou, că actorul rămâne cheia succesului unui spectacol.

Din distribuţie, alături de cei doi maeştri ai scenei, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, îi puteţi vedea pe Dana Dogaru, Şerban Pavlu, Marius Chivu, Claudiu Stănescu, Dan Aştilean ş.a. Decor: Mihai Păcurar. Costume: Doina Levintza.

Spectacolul poate fi vizionat în 16 octombrie, la Sala „Liviu Ciulei”.

“O scrisoare pierdută”

O scrisoare pierdută cu Daniela Nane şi Şerban Pavlu

Un spectacol remarcabil, o comedie de zile mari, după I.L. Caragiale, piesa cu cea mai puternică încărcătură politică scrisă vreodată în literatura română într-o viziune nouă şi incitantă, semnată de Doru Ana. La care se adaugă o distribuţie entuziastă şi tânără: Daniela Nane, Şerban Pavlu, Marius Florea Vizante, Doru Ana, Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim, Lucian Ifrim, Adrian Ciobanu ş.a. Scenografia: Nina Brumuşilă.

Spectacolul poate fi vizionat în 19 şi 20 octombrie, la ora 18.30, la Sala „Toma Caragiu”.

“Maitreyi”, în premieră

Secvenţă din Maitreyi

Marţi, 23 octombrie, ora 21.00, la Teatrul „L.S. Bulandra” – Sala „Liviu Ciulei”, romanul “Maitreyi”, de Mircea Eliade, este pus în scenă într-un spectacol studiu. Spectacolul are la bază o dramatizare dublă, realizată după romanul „Maitreyi” de Mircea Eliade, cu intervenţii din „Dragostea nu moare” de Maitreyi Devi. Este prima dată când aceste două puncte de vedere se întâlnesc pe o scenă de teatru.

A doua întâlnire: o reciteşti după 30 de ani şi realizezi că este mai mult decât frumoasă poveste de dragoste dintre Mircea Eliade şi Maitreyi Devi.

„Maitreyi” este o poveste care te determină să-ţi laşi sufletul să respire.

El a scris „Maitreyi” după ce a fost dat afară din casa familiei Narendra Sen. Ea a scris „Dragostea nu moare” ca răspuns, revoltată de apariţia romanului lui şi de toate poveştile de amor pe care le mărturiseşte şi care o au ca personaj central. Fiecare a transpus subiectiv ceea ce sufletul său a trăit la o intensitate paroxistică, dincolo de reguli, prejudecăţi, religie, cultură.

Dau naştere acestei poveşti Maia Morgenstern în rolul Maitreyi la 60 de ani, Aylin Cadir, Maitreyi la 16 ani, Vlad Zamfirescu, în rolul Mircea Eliade. Li se alătură Doru Ana, interpretându-l pe Narendra Sen, tatăl lui Maitreyi, Anca Sigartău, în Srimati Devi, mama lui Maitreyi, Jasmine Iliescu – Chabu, sora lui Maitreyi în vârstă de 8 ani, Carla Maria Teaha – Lilu, verişoara lui Maitreyi, Marius Chivu – Mantu, verişorul lui Maitreyi ş.a.

Coregrafia este concepută de Carmen Pesantez. Scenografia: Adina Mastalier. Dramatizarea şi regia artistică: Chris Simion.

„Pentru mine spectacolul «Maitreyi» reprezintă o experienţă personală, mai mult decât o experienţă scenică sau una literară. Prima întâlnire cu această poveste a fost în perioada adolescenţei, când era inclusă ca lectură obligatorie în programa de Bac. A doua întâlnire a coincis cu deplasarea mea în India. Am recitit cartea şi abia atunci am înţeles că este mai mult decât o frumoasă poveste de dragoste ce a marcat generaţii întregi. Am propus un spectacol autentic, de la decor, costume, muzică, ritualuri, un spectacol în care sufletul să poată să fie atins de fragilitatea şi cultura unei lumi total diferite de lumea noastră. Şi cred că am reuşit datorită unei distribuţii formidabile care a crezut în proiect şi a reuşit să scoată la lumina tot ceea ce India lui Eliade şi lui Maitreyi conţine”, spunea Chris Simion, regizorul spectacolului.

“Ivanov”

Marius Manole şi Maria Obretin în Ivanov

Poate pentru prima dată “Ivanov”, o dramă în 4 acte, capătă accente de comedie şi transmite atâta emoţie spre publicul pe care-l înconjoară; căci acţiunea depăşeşte decorul lui Octavian Neculai şi împânzeşte pereţii şi sala de la Grădina Icoanei.

„Premieră eveniment la Teatrul Bulandra. O mare seară de teatru. Aplauze îndelungi. Un «text scris printre lacrimi», într-un spectacol incendiar despre «noi şi ziua de azi».

Bagheta regizorală imaginativă şi tensionată a lui Andrei Şerban îi inspiră pe actori. De la maeştri la tineri şi până la figuraţie, interpreţii au vigoare şi rigoare, punând în lumină calităţi de expresie excepţionale, în secvenţe de prim-plan sau de grup. Un spectacol-recital, care ne oferă arii de virtuozitate”, comenta prof. Ludmila Patlanjoglu.

“Ivanov” în regia lui Andrei Şerban marchează un nou eveniment teatral, un spectacol pe muchia de cuţit dintre drama şi comedia umană a realităţii. “«Ivanov» este un spectacol de excepţie, o propunere de inovaţie teatrală legată strâns de piesa lui Cehov pentru a îi da «prospeţimea» solicitată de spectatorul mileniului trei. Este un spectacol de la suflet la suflet, emoţionant, surprinzător prin inovaţiile sale teatrale, este «teatru adevărat» prin consistenţa comunicării unei radiografii de viaţă în care şi spectatorul de astăzi se poate regăsi”, scria Ileana Lucaciu.

Un spectacol seducător, cu Victor Rebengiuc, într-o formă rară, Vlad Ivanov, Mirela Oprişor, Cornel Scripcaru, Manuela Ciucur, Ioana Anton, Ana Ioana Macaria, Maria Obretin, Marius Manole, Dana Dogaru, Marius Chivu, Mihai Bisericanu, Dan Clucinski ş.a. Decor: Octavian Neculai. Costume: Carmencita Brojboiu.

În 24 şi 25 octombrie, la Sala „Toma Caragiu”.

“Meşteşugul vieţii”

Dana Dogaru şi Răzvan Vasilescu în Meşteşugul vieţii

Una dintre cele mai apreciate piese ale marelui dramaturg israelian Hanoch Levin examinează viaţa din perspectiva unui cuplu: speranţe pierdute, viaţă irosită, mânie, violenţă, regrete, dificultăţi de comunicare.

Lupta dulce-amăruie şi disperată din cuplu reflectă întrebări universale. După o viaţă trăită împreună, cei doi au revelaţia profundă a nefericirii.

Spectacolul lui Felix Alexa creează un echilibru perfect între umor şi tragic, scoţând la iveală latura crudă şi cinică, comică şi burlescă a universului lui Levin.

Felix Alexa a mizat pe trei actori excepţionali: Dana Dogaru, Răzvan Vasilescu şi Dan Aştilean. Aceştia se mişcă într-un spaţiu scenografic foarte inspirat, semnat de Nina Brumuşilă, totul fiind completat de cadrul sonor, bogat în ironie, o creaţie marca Ada Milea.

Dacă vedem spectacolul de la Bulandra, în regia lui Felix Alexa, vom simţi piesa lui Hanoch Levin ca pe o uimitor de adevărată replică la ceea ce s-ar putea numi „meseria de a trăi”. O pledoarie tandră şi umană pentru viaţă, pentru viaţa în doi (…). În 26 octombrie, la Sala „Liviu Ciulei”.

“Mamouret”

Mamouret, o comedie spumoasă

În urmă cu 45 de ani, Lucia Sturdza Bulandra juca Mamouret din piesa cu acelaşi nume de Jean Sarment. Autorul spunea: „Am adus pe scenă o poveste care îi poate emoţiona pe toţi cei care, dincolo de ironia defensivă, şi-au păstrat inima tânără şi veselă. O piesă comică, clară şi aerisită, în care finalul e aidoma începutului, închizând cercul”.

Astăzi, pe aceeaşi scenă, Tamara Buciuceanu revine la Teatrul Bulandra, interpretând Mamouret, dorind, după cum afirmă, „să arăt caracterul acestui personaj foarte interesant, plin de energie, care-şi impune întotdeauna punctul de vedere”.

În viziunea regizorului Dinu Cernescu, “«Mamouret» este o piesă despre dragoste, despre bucuria vieţii, indiferent de vârstă, o piesă blândă. Un spectacol simplu, normal, punând în prim-plan actorii şi povestea piesei”.

Decor: Mihai Mădescu. Costume: Luana Drăgoescu. Muzica: George Marcu. Mişcare scenică: Roxana Colceag.

O distribuţie excepţională, cu Tamara Buciuceanu, Ion Cocieru, Şerban Pavlu, Ioana Macaria, Ilinca Manolache, Marius Chivu, Alexandra Murăruş, Mihai Verbiţchi, Manuela Ciucur, Daniela Nane, Dumitru Anghel ş.a.

În 27 octombrie, la Sala „Liviu Ciulei”.

“Voiajul domnului Perrichon”

Voiajul domnului Perrichon

Într-o vreme în care, şi datorită influenţei programelor tv, teatrele încep să cultive trivialitatea de limbaj şi expresie, indiferent că ar fi vorba de drame sau comedii, spectatorii descoperă la Teatrul “Bulandra” că se pot amuza copios la o comedie spumoasă, cu o replică vie, decentă, scrisă de Eugene Labiche, în regia lui Dinu Cernescu.

“O contribuţie remarcabilă la realizarea acestui spectacol o are Maria Miu, unul din creatorii de marcă ai scenografiei de la noi. Povestea familiei Perrichon abundă în întâmplări ce solicită multe spaţii de joc. Maria Miu găseşte ingenios soluţia încadrării locurilor acţiunii într-un portal metalic în centru căruia se află un ceas şi unde diverse obiecte cu pricepere plasate şi alese, definesc spaţiul de joc: o gară, un han, casa domnului Perrichon etc. Prin jocul luminii (lighting design – Alexandru Darie) şi puţin fum plasat în diverse momente, totul se transformă la vedere. Măestria scenografei se face simţită şi în varietatea costumelor lucrate pe profilul personajelor, elegante şi sugestive prin o sumedenie de amănunte în croială, prin tot felul de accesorii. În această reuşită scenografie, regizorul Dinu Cernescu animă acţiunea, o colorează comic neostentativ prin mişcare şi gaguri cu ţintă precisă. Viziunea sa regizorală urmăreşte să ironizeze fiţele unor burghezi avuţi cu subtilă trimitere către parveniţii de astăzi care apelează la relaţiile cu cei influenţi pentru a avea o viaţă comodă. Succesul acestei echipe de profesionişti e dictat de o distribuţie admirabilă. Evident, capul de afiş este Virgil Ogăşanu, care fără să apeleze la clişee comice îl prezintă cu mult umor pe Perrichon. Actorul arată cum personajul este dramatic implicat în diverse situaţii, dar atitudinile, expresiile sale provoacă comicul firesc”, specifica Ileana Lucaciu.

În 28 octombrie, la Sala „Liviu Ciulei”.

“Lear(a)”

Mariana Mihuţ în Lear(a)

Un altfel de Lear, în regia lui Andrei Şerban. Femei care joacă bărbaţi fără să joace bărbaţi, pe scena Teatrului Bulandra.

“Distribuţia – dublă, dar nu paralelă, fiecare interpret jucînd, de regulă, două roluri, cu excepţia celui titular, rezervat Marianei Mihuţ – e formată exclusiv din actriţe, făcând din Lear-ul montat la Bulandra singura ocazie de a le vedea împreună pe Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Dana Dogaru, Ioana Pavelescu, Andreea Bibiri, Dorina Chiriac sau pe Daniela Nane. Decorul impresionant al lui Dragoş Buhagiar redesenează structura sălii de la Grădina Icoanei, construind pante abrupte peste stal (şi exilând publicul de o parte şi de alta a platformei centrale, care dezvăluie, în partea a doua a spectacolului, meandre umplute cu nisip colorat şi cu apă) şi un zid cu aparenţă reală, care se prăbuşeşte, practic şi metaforic, în timpul faimoasei furtuni. Totul este atât de inedit, de şocant, de nemaivăzut, încât nimeni nici măcar nu mai clipeşte în cele aproape patru ore şi jumătate de teatru.

Vorbind despre opţiunea sa pentru o distribuţie în întregime feminină, Andrei Şerban trimite la teatrul elizabetan, în care toate rolurile erau interpretate de bărbaţi, considerând că ceea ce joacă aceste actriţe sunt condiţii psihologice şi situaţii dramatice, nu genuri”, aprecia Iulia Popovici.

Costumele aparţin Liei Manţoc. Să mai adăugăm în distribuţie: Virginia Mirea, Ioana Macaria, Rodica Lazăr, Emiloia Bebu, Maria Obretin, Cosmina Stratan.

Luni 29 octombrie, ora 19.00, la Sala „Toma Caragiu”.

“Artă”

Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu şi Gheorghe Ifrim în Artă

Regizorul Cristi Juncu construieşte un edificiu complicat de relaţii şi stări, axat pe scrierea Yasminei Reza, gradează atent, migălos, mai multe niveluri de discuţie, ştiind să învăluie şi să dezvăluie cât şi când trebuie adevăratul subiect din propoziţie. … “Spectacolul are calităţile unei bijuterii valoroase, este simplu fără să fie minimalist, delicat fără preţiozitate, profund fără pretenţii şi strălucitor fără ostentaţie”, remarca Oana Stoica.

Trei dintre cei mai reprezentativi actori, Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu şi Gheorghe Ifrim, vă vor captiva prin talentul lor şi replicile ingenioase

În 30 octombrie, la Sala „Liviu Ciulei”.

“Duşmancele, o poveste de iubire”, în premieră la TES

Duşmancele la TES

“Teatrul Evreiesc de Stat” din Bucureşti şi-a propus încă mai demult să realizeze o serie de spectacole după cele mai semnificative opere ale marelui scriitor de limbă idiş Isaac Bashevis Singer (1904-1991), născut în Polonia şi emigrat în Statele Unite ale Americii, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în 1978.

Despre romanul său, “Duşmance – o poveste de iubire” (1972), după care s-a făcut dramatizarea pe care spectatorii au prilejul s-o vadă la TES, autorul însuşi scria următoarele: „Am trăit mulţi ani la New York printre cei care au trecut prin supliciul Holocaustului… Acest roman nu este însă nicidecum povestea unui refugiat tipic… Ca în majoritatea scrierilor mele de ficţiune, cartea de faţă prezintă un caz excepţional, cu eroi aparte şi cu o împletire neobişnuită a întâmplărilor. Personajele nu sunt doar victime ale naziştilor, ci şi victime ale firii şi ale destinului lor. Şi dacă ele se încadrează în tabloul general, aceasta se explică prin aceea că excepţia întăreşte regula. De fapt, în literatură excepţia este regula“.

Spectacolul prezintă povestea lui Herman Broder, un evreu polonez. El a supravieţuit Holocaustului fiind salvat de Yadviga, fata în casă, care l-a ascuns trei ani în hambar. Ajuns în America, se căsătoreşte cu ea din recunoştinţă, dar are şi o amantă în Bronx, pe Maşa – o altă supravieţuitoare a lagărelor de exterminare –, care vrea să se căsătorească cu el. Situaţia se complică definitiv atunci când Herman află că prima lui soţie, Tamara, cea împuşcată de fascişti şi pe care o crezuse moartă, trăieşte şi ea. Aşadar un bărbat între trei femei, legat cu fire puternice de toate trei şi incapabil să tragă o linie de despărţire. Aproape o farsă, dacă n-ar fi traumele trecutului…

Regia este semnată de Claudiu Goga. Scenografia Lia Dogaru.

Cu: Mihai Călin, Nadiana Sălăgean, Luana Stoica, Alexandra Fasolă, Andrei Finţi, Mircea Drîmbăreanu, Leonie Waldman Eliad.

Premiera oficială are loc sâmbătă, 20 octombrie, la ora 19.00.

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, la Godot Cafe-Teatru

Cui i-e frică de Virginia Woolf?

Spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, semnat de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc, se joacă vineri, 19 octombrie, la ora 20.00, la Godot Cafe-Teatru. Din distribuţie fac parte Florina Gleznea, Ionuţ Grama, Sînziana Nicola şi Emil Măndănac.

”Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee, a împlinit în luna mai a acestui an 5 ani de viaţă. Producţia, dublu nominalizată la Premiul UNITER pentru Debut în 2009 (Florina Gleznea şi Ionuţ Grama), beneficiază de cea mai tânără distribuţie care a interpretat rolurile titulare pe o scenă profesionistă şi de noua traducere oficială necenzurată şi savuroasă a textului original.

Câştigătoare a Premiului “Tony” pentru Cea mai bună piesă de teatru în 1962, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” este una dintre cele controversate, mai amuzante şi mai tulburătoare radiografii ale mitului „familiei perfecte”. George (Ionuţ Grama), profesorul ratat de la catedra de istorie, şi Martha (Florina Gleznea), exuberanta sa soţie şi fiica şefului universităţii, se întorc acasă după o petrecere. Dar noaptea abia începe, iar publicul devine prizonier în casa celor doi şi martorul unui şir de „jocuri şi glume”, în care barierele anduranţei vor fi testate iar demonii vor ieşi la lumină. Pentru că Martha i-a invitat la ei acasă pe nou-veniţii în campusul universitar, blondul Nick (Emil Măndănac) şi naiva lui soţie, Honey (Sînziana Nicola). Ceea ce urmează va demonstra că nimic nu e mai irezistibil şi mai terifiant decât cruzimea şi că adevărul şi iluzia pot spune uneori aceeaşi poveste.

“Trei femei înalte”, premiat!

Trei femei înalte

Un text contemporan, după Edward Albee, care vorbeşte despre conflictul dintre generaţii. Întâlnim trei tipologii de personaje care aparent nu au nimic în comun în afară de spaţiul în care se întâlnesc. Relaţiile se consolidează, principiile umane se dezmorţesc pentru ca până la final cele trei personaje să se contopească într-unul. Spectacolul poate fi o radiografie a fiinţei umane surprinse în trei etape de evoluţie. Regia: Andrei şi Andreea Grosu. Muzica: Nicu Alifantis şi Sofia Vicoveanca.

Nicoleta Lefter a obţinut „Premiul pentru cea mai bună actriţă”, în cadrul Festivalului Maratonul Teatrelor Independente, iar Cristina Casian a fost nominalizată la „Premiul pentru cea mai bună actriţă” în cadrul Festivalului Undercloud.

Spectacolul poate fi vizionat invită joi 18 octombrie, de la ora 19.00, la ArCuB.

“Adam şi Eva”, cu o estetică flamboiantă

Regizorul Alexander Hausvater, la repetiţie

O splendidă poveste despre călătoria prin timp, prin istorie şi prin geografie, în căutarea iubirii absolute şi, în acelaşi timp, un fabulos joc al simbolurilor şi senzaţiilor, “Adam şi Eva”, romanul lui Liviu Rebreanu în adaptarea scenică a lui Alexander Hausvater, recreează mitul fiinţei originare prin ochii unui bărbat care, în răstimpul unei singure secunde, traversează şapte vieţi, în şapte epoci diferite. Dacă este adevărat că esenţa cunoaşterii este iubirea, atunci parcursul călătoriei bărbatului aflat în căutarea femeii care să-l întregească reprezintă – dincolo de şirul reîncarnărilor succesive – o iniţiere.

Teatrul Naţional din Timişoara a început repetiţiile pentru viitorul spectacol al stagiunii 2012-2013 – o recuperare pentru teatru a unuia dintre cele mai interesante romane din literatura românească interbelică şi, într-un fel, o recuperare a dimensiunii mistice a operei unui scriitor perceput oarecum unilateral.

Distribuţia îi reuneşte pe actorii Ionuţ Caras, Ramona Dumitrean, Ion Rizea, Ana Maria Cojocaru, Mara Opriş, Colin Buzoianu, Laura Avarvari, Victor Manovici / Marius Lupoianu, Alina Ilea, Matei Chioariu, Claudiu Dogaru, precum şi pe studenţii secţiei de Actorie a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii de Vest – Flavius Retea, Isa Berger, Ionuţ Iova şi Andreea Breabănu. Scenografia este semntă de Luana Drăgoescu (costume) şi Adrian Damian (decoruri), light-designul – de Lucian Moga.

Muzica aparţine compozitorului Adrian Enescu, recunoscut ca unul dintre cei mai valoroşi compozitori de muzică de teatru şi film din România, iar regia artistică a spectacolului este semnată de Alexander Hausvater, regizor cu o estetică flamboiantă, celebru pentru miza puternic asumată a creaţiilor sale.

Premiera spectacolului va avea loc duminică, 25 noiembrie.