Începuturile fotbalului bucureștean

Istoria fotbalului bucureștean începe acum mai bine de o sută de ani. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, jucătorii se bucurau de acest sport, practicându-l pe maidane sau în curțile fabricilor, cu un echipament greu de imaginat în prezent.

„O parodie de fotbal, fără reguli, cu mingi deformate și peticite” jucat de „echipe efemere și neorganizate de elevi de liceu” pe terenul „de la capătul Podului Mogoșoaiei”.

Un articol de presă din această perioadă descrie cum trecătorii care se plimbau duminica la Șosea se opreau mirați la spectacolul unor oameni îmbrăcați cu jersey-uri viu colorate, cu genunchii goi, care fugeau ca „niște ieșiți din minți”, tot dând cu piciorul într-o minge și strigând cât îi ținea gura într-o limbă neînțeleasă. Să fii fotbalist în vremea de debut a acestui sport, nu era lucru tocmai ușor. Ne-o mărturisește chiar fostul mare jucător de fotbal, Ionică Bogdan: „Am început să alerg după minge și să-mi pătez picioarele de sângele duzilor în plantația din Vergului, lângă Spitalul de orbi. (…) Am debutat la Atlas. O echipă care avea un singur lucru: numele. Iar numele i le-am dat noi. Cum? Într-o zi, Licuță a apărut în plantație cu un tricou nici alb, nici galben, nici gri, pe care scria însă cu litere albastre «Atlas». Așa a ajuns echipa noastră să poarte nume de mătase. (…) Din păcate, echipa noastră abia își trăgea sufletul. Ghetele erau din piele de «om», tricourile – din fire de soare. Așa se face că în 1929, spre toamnă, când «nea Marin cizmarul» a zis că ne cumpără tricouri, am dizolvat imediat Atlasul și am devenit Vijelia și l-am ales președinte de onoare, președinte activ și magazioner”. Mai târziu, Ionică Bogdan va face parte din echipa „Zburătorii”, tot o echipă de cartier, formată din juniori, cu sediul pe strada Ceair, între Șoseaua Pantelion și Șoseaua Iancului.

Ioan Chirilă, unul dintre cei mai buni jurnaliști sportivi din România, consemna că primul document incontestabil care marchează nașterea forbalului românesc este de fapt… o fotografie. „Am văzut-o acum zece ani, într-o casă mică de pe strada Turda, la nr. 18. (…) Cine erau cei din fotografie? Jucătorii echipei «Tricolorul», alcătuită din elevii de la Lazăr, Șincai și Cantemir.” Peste doar un an, „Tricolorul” urma să câștige o cupă importantă într-o competiție la care au participat 13 echipe.

Toamna anului 1904 avea să aducă unul dintre cele mai importante evenimente din lumea fotbalului bucureștean, și anume înființarea primului club de fotbal, sub patronajul lui Mario Gebauer, Lazăr Breyer, Charles Viereck și Theodor Davila, fiul dramaturgului Alexandru Davila și nepotul doctorului Carol Davila. Mario Gebauer, primul președinte al clubului, a rămas cunoscut datorită faptului că în anul 1855, pe vremea când era student în vacanță în România, a adus cu el prima minge de fotbal.

Primul meci oficial de fotbal a avut loc în anul 1907, pe un teren improvizat, din apropierea Șoselei Kiseleff. Și, tot în anul 1907, se înființează și cea dea doua echipă bucureșteană de fotbal, „Atletic Colentina București” ai cărei jucători erau angajații fabricii de textile „Colentina”, întreprindere engleză la vremea respectivă.

Doi ani mai târziu, în octombrie 1909, a fost înființată „Asociația Sporturilor Atletice” din România. Printre primele echipe membre au fost „Colentina A.C. București”, „CS Olympia București” și „AC United Ploiești”. Cele trei echipe au participat la primul campionat de fotbal din România, „Cupa ASAR”, desfășurat în decembrie 1909. Primul meci din istoria compionatului de fotbal al României s-a disputat între „Olympia București” și „CA Colentina”. Partida s-a jucat pe trerenul de la „Bolta Rece” și s-a terminat cu scorul de 2-1 pentru „Olympia București”. Deși nici până astăzi nu se cunoaște cu certitudine, cele mai multe opinii susțin că „Olympia București” a câștigat „Cupa ASAR”.

Începând cu anul 1932, se va trece la sistemul divizionar, disputându-se prima ediție a diviziei A, urmând ca din anul următor fotbalul să ocupe primul loc în clasamentul disciplinelor sportive.

Articol scris de Andreea Mâniceanu, muzeograf /Casa Filipescu-Cesianu, Muzeul Municipiului București

Bibliografie:

Ion Chirilă, Zile și nopți pe stadion, Editura Sport-Turism, București, 1986;

Constantin Kirițescu, Palestrica, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, București, 1964;

Chiriac Manușaride, Chevorc Ghemigean, Aproape totul despre fotbal, Editura Sport-Turism, Bcurești, 1986,

Ioan Chirilă, Mihai Ionescu, Un veac de fotbal românesc, Editura Fundaţiei Pro, București, 1999.

Foto 1: Echipa Olimpia București în anul 1909. De la stânga la dreapta, în rândul de sus: Neagu Boerescu, Cominovici, Russo, N. Apostolescu, Gr. Georgescu, Gogu Dragomirescu, Lazar Breyer. În mijloc: H. Roman, Th. Davila, Bărbulescu. Jos: Mario Gebauer, Neftzer, Viereck.

Sursă: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Olympia_FC_Bucuresti_in_1909.jpg

Foto deschidere: România jucând cu Peru la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 din Uruguay. În imagine portarul Ion Lăpușneanu și atacantul peruan Julio Lores.

Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbalul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#/media/Fi%C8%99ier:Perurumania1930.JPG