Melozzo se întoarce între cei Mari. Îngerii lui, cei mai publicaţi în cărţile de istoria artei şi în manuale, au ieşit din pagini şi „fac muzică” pe zidurile muzeului. Melozzo, artistul solar, protagonist al celei de a doua jumătăţi a secolului al XV-lea, revine în oraşul în care s-a născut, Forli, în adevărata lui lumină, cu întreaga sa expresivitate şi frumuseţe umană. Oraşul îl celebrează cu o expoziţie, deschisă la Pinacoteca din Complexul San Domenico, pe fiul său cel mai ilustru, Melozzo degli Ambrogi, un maestru „subevaluat” al Renaşterii.
Sfinţi, apostoli, portrete ale Fecioarei, îngerii lui Melozzo se măsoară cu alte 70 de capodopere ale giganţilor precum Mantegna, care a trăit la Padova, Piero della Francesca, cunoscut la Urbino, împreună cu Bramante, Giusto di Gand, Pedro Berruguete. La Urbino l-a frecventat şi pe Giovanni Santi, tatăl lui Rafael, geniul care a exprimat „ideea Frumuseţii încarnate în gloria şi în splendoarea umană”. Viziunea senină a lui Melozzo îl va anunţa pe Rafael Sanzio.
Înger cântând la lăută
Pictura lui Melozzo marchează un punct de dezvoltare, deschizând o nouă epocă. Fără Melozzo da Forli, secolul al XVI-lea al lui Rafael şi Michelangelo n-ar fi existat. Pentru directorul Muzeului Vaticanului, tot ceea ce se va întâmpla după el, sub cerul Romei, cupola bazilicii San Pietro, cerurile baroce ale lui Pietro da Cortona şi ale lui Baciccio, fântânile şi obeliscurile pieţei, bibliotecile şi muzeele minunate descind din lucida premisă pe care Melozzo o indicase în celebra sa frescă de la Vatican, în care personajele puternic individualizate dau scenei un aspect realist şi modern.
Solemnitate sacrală şi suavă frumuseţe
Înger cântând la tobă
Melozzo a creat aproape din nimic „maniera romană”, pe care, începând din 1508, Rafael o propune în sălile Vaticanului. El a aruncat sămânţa acelui model de reprezentare în care maiestuosul se combină cu rigoarea perspectivei şi splendoarea monumentală. Antonio Paolucci, care conduce echipa expoziţiei din Forli, sintetizează rolul lui în acei ani de extraordinară efervescenţă a artei în Italia şi în toată Europa. „Melozzo e ca o prismă, în care se reflectă Pierro della Francesca şi Andrea Mantegna, dar şi Rafael.” De la Piero, născut cu 20 de ani înaintea lui, Melozzo a preluat „sinteza formei şi culorii”, creând imagini într-o culoare cristalină, abstractă şi difuză. De la Mantegna a moştenit nostalgia şi evocarea antichităţii, reuşind să pună în scenă fantezia şi realitatea. Într-o colosală frescă pentru „Biserica Sfinţilor Apostoli” din Roma, Melozzo a fost unul dintre primii care au practicat perspectiva în adâncime figurilor umane, atât pe plafoane, cât şi pe ziduri. Splendidele fresce dominate de îngeri sunt de o suavă frumuseţe. A fost o invenţie care a avut imediat succes şi care a ajuns la apoteoza triumfală câteva decenii mai târziu, în Capela Sixtină a lui Micheangelo şi în „Ridicarea la ceruri a Fecioarei” a lui Correggio de pe cupola Domului din Parma. La Forli este expusă cohorta sa de îngeri blonzi, cântând la instrumentele lor, de o graţie legendară şi de o luminoasă modernitate.
O operă de o miraculoasă perfecţiune
Înger cântând la violă
Dacă unele elemente ale poeticii lui Melozzo se remarcă de fapt la Piero şi la Mantegna, în „Îngeri” se simte Fra Angelico (1395-1455), ale cărui opere le descoperise abia ajuns la Roma, în 1464, la numai 26 de ani. Poate fi atribuită în întregime pictorului din Forli încercarea de a surprinde frumuseţea figurii umane. În încântătorii „Îngeri muzicanţi”, cu ochi visători, cântând la lăută, violă, flaut, trianglu şi ribeca, un fel de mandolină mică, artistul obţine o graţie a mişcărilor şi figurilor neîntâlnită până la el. În faţa acestei picturi, după Daniele Benati, „este posibil să înţelegi mutaţia ultimă a moştenirii lui Piero della Francesca: perspectiva care evoluează şi este transformată în scenografie colorată, în retorică înaltă, în seducţie totală”. Când i-a pictat, Melozzo era artistul principal al Curţii Pontificale, cucerind, graţie protecţiei lui Sisto al IV-lea, titlul de „Pictor Papalis”. Împreună cu Papa el a fost unul dintre fondatorii „Universităţii Pictorilor, miniaturiştilor şi tapisierilor” din Roma, care se va transforma în prestigioasa „Academie San Luca”.
Înger cu lăută
Menţionat deja ca pictor într-un document din 1461, Melozzo părăsise Forli pentru a studia ultimele tendinţe ale artei în centrele importante de la Padova la Urbino, la curtea lui Federico da Montefeltro. La Roma lucrase încă din 1464, pictând o frescă în bazilica San Marco. Se va întoarce în 1471 pentru a rămâne de-a lungul întregului pontificat al lui Sisto al IV-lea della Rovere. A părăsit Cetatea Eternă numai în 1484, la moartea Papei. Va lucra timp de 10 ani în regiunea Marche, realizând o frescă pentru cupola sacristiei Sfântului Marco din „Sanctuarul din Loreto”, pe care a lăsat-o, de altfel, neterminată şi s-a întors la Forli în 1493. În anul următor a murit şi a fost înmormântat în biserica Santissima Trinita (Sfânta Treime). În acelaşi an, Luca Pacioli, un călugăr care îşi bazase viziunea picturală pe divina proporţie, l-a clasat pe Melozzo da Forli printre cei mai buni artişti ai secolului al XV-lea, alături de Gentile şi Giovanni Bellini, Botticelli, Mantegna, Filippino Lippi şi, desigur, „regele” Piero della Francesca. „Toţi, scria el în «Summa di arithmetica e della divina proportione», au realizat o operă de o miraculoasă perfecţiune, proporţionându-şi lucrările cu rigla şi compasul. Ele se prezintă ochilor noştri, nu în formă umană, ci divină”.
Înger muzicant
Lui Melozzo i-au mai fost dedicate alte două expoziţii, în 1938 şi 1994. Cea de acum de la Muzeul Domenico din Forli cuprinde o mare cantitate de opere ale artistului, multe dintre ele împrumutate de la Vatican, reconstituindu-i cariera şi realizând şi o panoramă entuziasmantă a capodoperelor pictate de unii coloşi care l-au influenţat, cu care a intrat în contact în anii formării sale sau pe care pictorul din Forli i-a influenţat în mod direct.
Frescă din Sacristia din Loreto
Pot fi văzute opere de Fra Angelico, Benozzo Gozzoli şi Paolo Uccello, pentru a ajunge la invenţiile lui Piero della Francesca şi Andrea Mantegna, şi, în sfârşit, la câteva picturi celebre ale lui Rafael. Sunt expuse şi opere semnificative semnate de Antoniazzo Romano, Sandro Botticelli, Luca Signorelli, Domenico Ghirlandaio, Donato Bramante, Perugino şi o sculptură în marmură de Mino da Fiesole. Puse unele lângă altele, operele acestor maeştri fac din expoziţia de la Forli unul dintre cele mai importante evenimente pe plan artistic internaţional şi pun în lumină extraordinara importanţă a lecţiei înnoitoare a lui Melozzo, pictorul îngerilor.
Expoziţia, deschisă între 29 ianuarie şi 12 iunie, este cea mai complexă dedicată până acum maestrului toscan (1438-1494), ea costând în jur de 2 milioane de euro.
