Inspecția Judiciară contrazice Recorder: „Nu se confirmă niciuna dintre acuzațiile din materialul de presă”

Inspecția Judiciară transmite că acuzațiile potrivit cărora justiția din România nu este independentă nu se susțin. Inspectorii susțin că Recorder a publicat doar câteva perspective punctuale ale unor magistrați, astfel că problema nu poate fi generalizată asupra întregului sistem de justiție.

„Această abordare, de tip inductiv, porneşte de la câteva situații punctuate și le transformä in argumente pentru existența unei probleme generalizate, de sistem, fără a analiza cadrul normativ, instituțional și managerial in care respectivele situații s-au produs.

În mod constant, materialul de presă omite faptul că independența justiției nu se reduce la autonomia fiecărui judecător in parte, ci presupune existența unui cadru organizat, previzibil și funcțional, in care activitatea de judecată să poată fi desfășurată eficient. În absența acestui cadru, independența individuală riscă sá fie transformată intr- o formă de arbitrariu, incompatibilă cu ideea de justiție ca serviciu public”, se arată în raport.

Reprezentanții Inspecției Judiciare mai susțin că Recorder confundă exercitarea atribuțiilor manageriale ale conducerii instanțelor cu ideea că de presiune asupra judecătorilor. Mai mult, aceștia transmit că, prin această asociere, Recorder ignoră „faptul că justiția nu poate funcționa in lipsa unei organizări coerente”.

„lndependența judecătorului nu este incompatibilă cu respectarea regulilor de funcționare şi a ierarhiei administrative; dimpotrivă, ea este consolidată prin existența unor reguli clare, aplicabile tuturor. Contextul obiectiv al funcționării instanțelor — subfinanțarea cronică, lipsa infrastructurii adecvate, deficitul de personal auxiliar și fluctuația resurselor umane — este, de asemenea, absent din analiza propusă de Recorder. Omiterea acestor elemente conduce la o interpretare simplificată şi incompletă a deciziilor administrative criticate”, se mai arată în raport.

Completurile destructurate

Un alt aspect din materialul Recorder combătut de Inspecția Judiciară este cel al destructurării unor completuri de judecată. Jurnaliștii susțin mai multe completuri din dosare importante din justiție au fost desființate prin detașarea unor judecători, cu scopul ca dosarul să ajungă la prescripție. În unele cazuri, jurnaliștii au descoperit că într-un dosar nu a fost destructurat un singur complet, ci mai multe.

Inspecția Judiciară înșiră, însă, o serie de articole de lege care stipluează că repartizarea cauzelor către completurile de judecată se realizează în mod aleatoriu, ceea ce „exclude posibilitatea intervențiilor discreționare”. Inspecția Judiciară mai susține că  „schimbarea  compunerii  completului  se  realizează  prin  acte administrative care pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ, fie de judecătorul vizat, fie de alte persoane interesate, potrivit legii”.

Reprezentanții Inspecției Judiciară consideră, astfel, că aceste argumente „demonstrează că stabilirea și modificările aduse compunerii completurilor de judecată nu sunt arbitrare, nu sunt decizii discreționare ale conducerii instanței și nu pot fi utilizate ca instrumente de influențare a soluțiilor”.

Marian Vanghelie

Inspecția Judiciară a analizat și dosarele de la Curtea de Apel București date exemplu de Recorder în ceea ce privește modificările controversate ale completurilor.

Referitor la dosarul lui Marian Vanghelie, Inspecția Judiciară transmite că faptele au fost săvârșite în 2007, iar urmărirea penală a fost finalizată în iulie 2015. În mai 2021 era pronunțată sentința la Tribunalul București, iar în august dosarul ajunge la Curtea de Apel București. Instanța de Apel s-a pronunțat pe 19 martie 2025, ceea ce rezultă o durată a fazei de apel de trei ani și șapte luni.

„Se observă că durata procedurii la nivelul Curții de apel București reprezintă sub 20% din durata totală a cauzei (aprox. 19 ani), in condițiile unei complexități extrem de ridicate a dosarului (29 de pàrți, 84 de martori, 140 de volume). Prin urmare, intervalul de soluționare la nivelul Curții de apel București nu poate fi privit ca excesiv și nu constituie elementul determinant al duratei totale a procedurii”, a transmis Inspecția Judiciară.

În ceea ce privește completul de judecată, Inspecția Judiciară susține că modificările au fost operate după modificări ale planificării ședințelor de judecată sau după ce unii judecători au plecat la ÎCCJ, INM, la alte secții ale instanței sau după ce uneia dintre judecătoare i-a expirat delegarea la Curtea de Apel București. După aceste verificări, Inspecția Judiciară a concluzionat că „niciuna din acuzațiile prezentate în materialul de presă în legătură cu acest dosar nu se confirmă”.

Mai mult, inspectorii au transmis că termenul de prescripție era deja împlinit la momentul ajungerii dosarului la Curtea de Apel București.

„Susținerile din materialul Recorder cu privire la data împlinirii termenului de prescripție sunt factual incorecte: așa cum s-a arătat, termenul de prescripție se împlinise încă din 2017, iar nu in 2024, așa cum greșit se susține pentru a justifica narativul. De asemenea, analiza actelor administrative atestă că modificările aduse completurilor de judecată au fost determinate de motive obiective și au fost dispuse in conformitate cu dispozițiile legale și regulamentare”, este concluzia din raport.

Nicolae Bădălău și judecătorul Laurențiu Beșu

Un alt dosar prezentat în raport este cel al lui Nicolae Bădălău. Despre acest dosar a vorbit în documentar chiar judecătorul Laurențiu Beșu, cel care a precizat că nu i-a mai fost prelungită delegarea de la Curtea de Apel București chiar în momentul în care cauza a ajuns în completul său.

Inspecția Judiciară menționează scurt că judecătorul a fost schimbat pentru că i-a expirat delegarea. Noul complet a admis contestația lui Nicolae Bădălău, care sesiza că Tribunalul Giurgiu nu e competent să judece cauza, și a trimis dosarul la Curtea de Apel București.

„Soluția pronunțată de Curtea de Apel București a avut un caracter exclusiv procedural, vizând corectarea unui viciu de competență existent ab initio și stabilirea instanței legal competente, măsură care a asigurat validitatea procesului și a redus riscul prescripției ce ar fi rezultat inevitabil din continuarea judecății de către o instanță necompetentă, fără a implica vreo apreciere asupra fondului cauzei.

Dosarul se află încă pe rol, nu prezintă o vechime semnificativă pe rolul instanțelor, iar termenele au fost acordate pentru administrarea probatoriului și soluționarea incidentelor procedurale, în limite rezonabile raportat la natura cauzei”, se arată în raport.

Și în legătură cu acest dosar, Inspecția Judiciară transmite că „alegațiile formulate în materialul de presă nu se confirmă”. Judecătorul este și el „mustrat”.

„Speculațiile formulate de judecătorul Beșu lonel, care pune în corelație aspecte ce țin de dezideratele proprii de carieră cu aspecte de judecată, nu relevă o abordare obiectivă, independentă și imparțială cu privire la atribuțiile de judecător. În plus, dosarul menționat nu este soluționat definitiv, astfel că orice speculație cu. privire la împlinirea unor termene de prescripție poate pune în discuție încălcarea independenței judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei”, se arată în raport.

„Nu se confirmă niciuna dintre acuzațiile din materialul de presă”

Partea de concluzii finale vine cu o sentință dură din partea Inspecției Judiciare: „Nu se confirmă niciuna dintre acuzațiile din materialul de presă”.

„Niciuna dintre situațiile analizate nu relevă intervenții discreționare, arbitrare sau direcționate asupra compunerii completurilor, iar în cauzele în care legalitatea compunerii a fost contestată, instanțele superioare — inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție —au confirmat explicit respectarea principiîlor repartizării aleatorii și continuității completului de judecată.

Analiza materialului de presă relevă și faptul că acesta nu menține în mod constant o delimitare clară între faptele verificabile și opiniile sau interpretările autorilor. Evenimente administrative sau procedurale reale (precum modificări ale compunerii completurilor de judecată) sunt prezentate într-un cadru narativ sugestiv, care induce concluzii implicite cu privire la presupuse intenții sau efecte, fără ca aceste concluzii să fie susținute de probe sau de constatări juridice”, se arată în raport.

Raportul complet poate fi citit AICI.