Întâmplare politică

Marela Bogarela îşi strânse aripile şi privi de-a lungul mării și ne spuse că politicienii din întreaga lume semnaseră un protocol secret prin care hotărâseră subjugarea tuturor popoarelor vreme de o mie de ani. Marea de sticlă foşnea din când în când, când ieşeau să răsufle un pic sirenele Mangoo. Marela Bogarela le făcu sirenelor un semn de taină şi sirenele deschiseră inelul magnetic ce lega vălurirea constelaţiei.

– Crezi că o să vină? Întrebă nerăbdător piticul Melfiore, trăgându-se de urechile lui clăpăuge, intrigantul.

– Vine, şopti Marela Bogarela sigură pe ea.

Avea o frunte luminoasă. Avea o stea. Steaua clipea din când în când anunţând câte o vălurire magică dincolo de orizontul nostru vizibil.

– Şi dacă nu vine? întrebă piticul Melfiore făcând o piruetă şi fluturând pălăria lui mare de pai, legată cu o fundă roşie.

– O să vină, a promis atunci când Marii Astronomi au despărţit atomul de imaginea lui în oglindă, şopti Marela Bogarela cu ciudă.

– Eu nu aş pune mâna în foc! Ştii ce uşor e să promiţi? Credeam că ştii, credeam că ştii dragă că şacalii deşertului i-au promis viața principelui Gostambore când a căzut cometa Blao şi nu s-au ţinut de cuvânt crezând că vraciul principelui chemase cometa să pună capăt experimentelor lor de mecanică cuantică şi magică! Să nu spui că eşti naivă, prinţeso! Politicienii din întreaga lume sunt de fapt niște zombi veniți de pe planeta Marte!

Marela Bogarela nu era naivă. Vălurise zeci de războaie în spaţiul cosmic, vălurise istorii şi popoare. Acum însă era pe deplin îndrăgostită. Şi cu dragostea nu e de glumit. Te vălureşte în toate direcţiile până te lasă fără de suflare. Asta e cu dragostea.

– Poate că o să vină, şopti piticul Melfiore simţind în câmpurile lui magnetice, dintr-odată, cât de hotărâtă era Marela Bogarela în aşteptarea ei.

Bineînţeles că lumea textelor musteşte de critici gomoşi, de analişti de situaţie şi de caz, de aspiranţi la gloria literară, iluzorie. Că arta dă sens, e fals, că literatura salvează, e plin de ironie. Politica şi-a luat precauţii. Şi-a inventat serii de detractori şi de copiatori. Are ea un plan ascuns. Imităm după modele încastrate în gene sau într-o matrice informaţională invizibilă, nebănuită. Că universul ar fi asemenea unui năvod, e posibil. Că ar fi universuri de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioşător. Că ar fi spaţiul de necuprins, mantie înstelată, e o metaforă. Cine să salveze Politica?!