INTERVIU Ce mai citesc tinerii și în ce format? „Cartea fost bătaia de joc a oricărui guvern care a fost după Revoluție”

„Cotidianul” a stat de vorbă cu Andrei Niculescu, director al unei edituri care a lansat cărți pe piață în toate formatele de lectură. Acesta spune că, surprinzător, ecranul nu a prins în România și formatul print sau audiobook sunt cele mai populare. Cât despre genuri, cei mici sunt pasionați de mituri, știință, povești iar tinerii de genul fantasy, supans, mister, sau chiar horror.

Cotidianul: Ca și trend pentru print vs. Kindle sau audiobook, se mai poartă cartea clasică?

Andrei Niculescu: Cu siguranță, da. Și în țările mai evoluate și în România cartea clasică este numărul unu. E-book-ul nu a reușit să pătrundă decât la maximum 20%, însă audiobook-ul este un trend în creștere pe care îl vedem și în produs și necesită alt soi de consum. Adică, un audiobook poate fi utilizat în transport, cu lucruri prin casă, cu sport, poți să-l consumi și e un avantaj major.

Iar în România, sau în țările din vest, e-book-ul nu a funcționat, e-book-ul nu se caută și nu se cumpără, e aproape inexistent. În România e supus e-book-urilor străine. Însă formatul audio este pregătit, pentru oameni cu un anumit venit, sunt oameni activi, aleargă, fac sport și preferă să asculte audiobook-urile. Sunt folosite și pentru copii, la culcare, pentru că sunt repovestite poveștile clasice, formatate într-un vocabular accesibil copiilor din ziua de azi. Ne așteptăm în următorii ani să crească. S-a lansat de 7-8 ani, s-a lansat destul de timid. Am convertit până acum, avem 125 de e-book-uri din România, pe cele două platforme, Voxa și Audio Tribe.

Taxa de timbru ajunge la Uniunea Scriitorilor, dar tinerii citesc autori străini

Ce părere aveți de faptul că Ministerul Culturii a găsit de cuviință să mărească taxa de timbru? Va fi o creștere de preț nesemnificativă sau, în perioada asta în care toate se scumpesc, nu era chiar prioritar acest lucru?

„Sub nicio formă nu era prioritar, și ultimul lucru pe care ar trebui orice guvern al României să-l facă este să mai crească niște niște prețuri în sectorul acesta cultural. Cartea fost bătaia de joc a oricărui guvern care a fost după Revoluție. Vedem la orice fel de alegeri și la orice fel momente electorale ce înseamnă lipsa culturii și lipsa de reacție socială care afectează aceste lucruri.

Bineînțeles că acest timbru literar e o prostie, este o taxare a muncii pe care editurile o fac pentru a aduce cărți din afară. Banii ajung la Uniunea Scriitorilor, cu tot respectul, dar este păcat ca banii aceștia să ajungă la cineva care să nu facă nimic. Mi se pare o chestie absurdă să iei de la cineva care muncește și investește”.

Andrei Niculescu spune că în timp ce tinerii citesc cărți din afară, banii pe care editurile le investesc să le aducă în România, această taxă de timbru percepută editurilor, merge la autori care, de multe ori, nu sunt populari sau activi.

AI în epoca fantasy, preferată de adolescenți

Revenind un pic la ce preferă adolescenții, pe partea de fantasy. La noi se remarcă cineva în mod special? Adică avem autori de fantasy pentru adolescenți, după rețeta clasică, care au avut succes în piață, care au fost foarte cumpărați și citiți în străinătate?

Nu, nu. N-am auzit de așa ceva și aș fi auzit dacă ar fi fost ceva remarcabil. Probabil că, în general, în România există un delay din acesta de câțiva ani, pe care l-am simțit și la altele. Iarăși, la noi nu a prins foarte mult fenomenul manga, benzile desenate.

Am văzut deja audiobook-uri care beneficiază de promovare prin grafică AI, pe rețelele de socializare. Cum este folosită tehnologia în acest moment în editurile din România?

Bineînțeles că AI-ul e un subiect spinos și are implicații puternice. Deocamdată e o ceață legislativă în care editurile din afară, deținătorii de copyright de la noi, editurile din România, cumpărăm drepturi străine, ne solicită în contractele de editare să nu folosim AI și, dacă folosim AI, să specificăm pe copertă. Nu cred că există nicio editură românească care să specifice pe copertă așa ceva.

Și la autorii români, când se gândesc să scrie pentru studenți, pentru adolescenți, ce teme abordează în principiu? În ce zonă se duc? Dacă nu e fantasy, nu e romance, horror?

Autorii români, profesioniștii care reușesc să trăiască din scris, îi numărăm pe degetele câtorva mâini. Sunt câteva excepții notabile, pe care îi cam cunoaștem cu toții din social media și din presă. Sunt foarte puțini autori români care scriu bine. Ăsta este un cerc vicios de tip cauză-efect: editurile încearcă să promoveze autorii români, să facă lansări, să circule cărțile scrise, prin urmare tirajele. Autorii români nu pot să trăiască din asta, trebuie să aibă un job. Și dacă au un job, atunci scriu ca hobby, și dacă scriu ca hobby, vor scrie prost.

Nu sunt autori pentru adolescenți. Sunt câțiva autori buni. Pentru adolescenți, eu nu cunosc să fie mulți.