„Întru cinstea și slava”

Cine a rămas acasă și a urmărit pe micul ecran transmisia slujbei de sfințire a picturii (nu în întregime săvîrșită) de la Catedrala Mîntuirii Neamului (pentru atei și progresiști – „Catedrala Națională” ) nu a putut să nu-și simtă sufletul atins de mărturisirile celor veniți de pretutindeni.

Români din toate părțile țării, din Maramureș pînă în Bucovina, din Banat și pînă în Oltenia, grupați pe eparhii, așteptau clipele sfințirii și mărturiseau în fața camerelor gîndurile care i-au adus și îi călăuzesc.

Cu seninătate și lumină în ochi, cu glasul marcat de emoție, ei pomeneau dorințele simple izvorîte din credința în Dumnezeu. Adică pace, liniște, sănătate, iubire și înțelegere. Și, din cînd în cînd, pomeneau gînduri pentru unitatea românilor. Copii și fete frumoase cu haine înflorate, vîrstnici cu creștetele acoperite de căciuli și marame, cu porturile românești în toate culorile, pînă la cele de la noi de acasă, în alb și negru, toate și toți ilustrau poporul român, cel pe care se sprijină și se ridică țara. Iar prin mulțime, ca niște anonimi, șterși și trecuți cu vederea de cei mulți, cîțiva din tagma conducătorilor, microbii tuturor bolilor noastre, cei veniți să se arate și să își lipească numele de importanța momentului.

Pe harta României și a Bucureștilor, se ridică un monument care cumințește imaginea Casei Poporului, zisă și Palatul Parlamentului.

Alături, Catedrala Mîntuirii Neamului se ridică simbolic precum o răzbunare spirituală pentru toate demolările, inclusiv a celor trei biserici, iar înlăuntrul său, pe pereți, se întinde un lan auriu de grîu, mărginit ca un cîmp înflorit.

Înlăuntrul Catedralei Mîntuirii Neamului, pentru toți cei care își iubesc patria și trăiesc cu discreție sentimente patriotice, se regăsește o mare parte din spirtul românesc, așa cum este el, cu frumusețile și slăbiciunile sale, cu credința poporului și cu istoria lui.

La  sfîrșitul ceremoniei,  o femeie între două vîrste  a spus esențialul: „Doamne ajută poporul român!“