Investiţiile bugetare cresc în 2012, să aibă de unde să fure PDL

Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc fac mare caz de fondul de investiţii alocat în bugetul României, care rupe gura ţărilor membre ale Uniunii Europene. În condiţiile în care peste tot banii se drămuiesc, să micşoreze cheltuielile statului (în principal cu asigurările sociale), să nu crească deficitul bugetar. În România se iau bani de la gura românilor (bani tăiaţi de regimul Băsescu din salarii şi pensii, şi prin scumpirea tuturor preţurilor, mai ales a serviciilor, prin creşterea TVA cu cinci procente; ceea ce nu li se întâmplă nici măcar grecilor intraţi în faliment nedeclarat!) să se laude guvernul Boc azi cu un fond de investiţii consistent în an electoral. Fond de investiţii bugetar care nu poate fi combătut nici economic, social sau politic, fiindcă asigură cică locuri de muncă şi… creştere economică. Tot acest fond de investiţii din buget fură ochii electoratului: se mai construieşte o sală de sport sau un bazin acoperit sau un stadion în primăriile PDL, în principal, se mai pun câţiva kilometri de asfalt în comunele arondate actualei puteri, se mai construieşte o centură a oraşelor administrate de partidele din coaliţia guvernamentală. Ei bine, am luat seama în sfârşit ce se ascunde în spatele acestui crescut fond de investiţii din bugetul de stat (în vremuri de criză): pur şi simplu el asigură clientelei partidelor din coaliţia guvernamentală bani-gârlă! Acest fond de investiţii practic e spoliat de putere, asigură bani exclusiv ei în anul electoral 2012, şi ca puşculiţă de partid, şi ca susţinere financiară a clientelei politice. Cu cât va fi mai mare acest fond de investiţii la bugetul de stat, cu atât mai mare va fi jaful în banul public. Se fură „legal”, cu acoperire în hârtii, se sifonează – pe primul loc e chiar ministerul lăudat de Băsescu cu neruşinare, cel al Elenei Udrea, care construieşte şi aruncă bani după interesele coaliţiei guvernamentale (că nu numai PDL profită de miliardele vărsate de acest minister, ci şi clientela UNPR şi UDMR; şmecheria funcţionează perfect, acum putem înţelege de ce nu se poate desprinde UDMR de la robinetul banului public, pus la dispoziţia guvernanţilor). Repet, fondul de investiţii bugetar (e iar interesant, crescut cu binecuvântarea FMI, ştie el de ce) serveşte clientelei puterii, care se îmbogăţeşte pe seama României aduse în pragul insolvenţei de plată – chiar dacă azi Băsescu anunţă, la braţ cu FMI, că trimestrul III a fost peste aşteptări, a crescut PIB cu 3 la sută chiar (deşi suntem departe de PIB din 2008, incomparabil), avem creştere economică şi suntem inclusiv la inflaţie în plan, ceea ce înseamnă că au crescut banii de consum! Românul se lasă prostit.

În afara spolierii fondului de investiţii bugetar (cu complicitatea FMI), partidele din coaliţia guvernamentală au la dispoziţie companiile de stat, care sunt un izvor de bani negri pentru puşculiţa de partid şi pentru îmbogăţirea clientelei de partid – s-a anunţat oficial că abia peste doi ani vor fi cu adevărat restructurate (adică după ce trec alegerile de anul viitor; cât cinism!). Aşadar, datoriile lor istorice la bugetul de stat vor fi cerute de viitorii guvernanţi, după ce managementul acestor companii de stat va deveni… privat. Alt loc de negociat (plin de comisioane) e banul furat prin mare evaziune fiscală, sunt prinse şi condamnate pentru evaziune numai ciurucurile (nu e prins cel ce varsă bani grei la partidele din coaliţia guvernamentală). Deşi evaziunea fiscală, dacă ar scădea cu zece procente, ar asigura creşterea salariilor şi pensiilor în 2012. Alt avantaj al celor aflaţi la putere e că au pe mână fondurile europene – dacă ele ar fi atrase (dacă s-ar îmbunătăţi rata de absorbţie, s-ar transforma într-un motor de creştere economică şi financiară), România ar ieşi din criză. Nu sunt însă atraşi decât cu ţârâita, fiindcă s-a ajuns la un grad de corupţie inadmisibil pentru Uniunea Europeană: din tot ce e atras, se fură (se ia „cotă parte”; de la funcţionarii care aprobă, la destinatari), şi banii de cofinanţare asiguraţi de guvern nu se dau decât pentru clientela politică (la schimb, îţi dau bani de cofinanţare dacă verşi bani la puşculiţa partidului). Aşadar, locuri mari de furat pentru cei aflaţi azi la putere din banul public, „legal” (pentru clientela de partid şi pentru puşculiţa partidului): din fondul de investiţii bugetar, din companiile de stat, din evaziunea fiscală şi din fondurile europene atrase. Toate au un corolar: legile aranjate (interpretabile) şi justiţia, care stă la cheremul actualei puteri, profund coruptă, controlată de Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Câtă vreme justiţia în România se face că nu înţelege cum se fură banul public de către partidele din coaliţia guvernamentală, nu e nimic de făcut.

Mai rău decât atât, nu numai economic şi financiar se fură acum fără teama actualei puteri că i se va întâmpla ceva rău (chiar dacă se încalcă şi Constituţia), ci şi la nivelul strict al vieţii de partid: UNPR fură tot din Opoziţie, acum sunt în situaţia să se vândă actualei puteri până şi aripile PNŢCD!