Iohannis coboară tot mai jos

Nu s-au stins bine efectele conferinţei de presă susţinute de Laura Codruţa Kovesi, în care a minţit cu seninătate aproape la fiecare frază rostită, şi a venit la pupitru Klaus Iohannis, preşedintele României, care a dus aceste minciuni ale şefei DNA la rangul funcţiei supreme în stat. Complicitatea preşedintelui cu minciunile Codruţei Kovesi arată cît de jos a fost coborîtă ștacheta morală a societăţii. Atît de jos, încît şansa de a ne reveni din acest marasm a devenit aproape nulă!

Despre ce este vorba? Sfidînd prevederile Constituţiei (art. 23, al. 11: „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată“), precum şi Directiva UE privind prezumția de nevinovăție (care va trebui inclusă explicit în legislaţia tuturor ţărilor peste numai o lună), preşedintele României şi-a început speech-ul încălcînd flagrant şi Constituţia, şi Directiva UE: „Din punctul meu de vedere, lucrurile se pot rezuma la puţine cuvinte. Nişte penali fac o încercare disperată să atace şi să discrediteze Direcţia Naţională Anticorupţie şi conducerea acestei direcţii“! Şi a tot repetat cuvîntul „penali“, ignorînd ceea ce i-am spus cu mult timp în urmă: cuvîntul „penal“ nu se regăseşte în DEX, nicidecum în limbajul juridic, ci se află doar în „dicţionarul de jargou“, avînd sensul de „homosexual pasiv“! Nu vrea să ţină cont de asta.

Memorabilul pasaj din conferință

Dar nu e cazul acum să-i spunem lui Iohannis că ar fi bine, cel puţin cît timp este preşedintele ţării, să aibă un comportament şi un limbaj civilizat, exprimat, dacă se poate, chiar într-o perfectă limbă literară. În fond, se ştie, fiecare om este exact aşa cum vorbeşte.

Ce a făcut Klaus Iohannis în conferinţa sa de presă depăşeşte cu mult acest cadru de civilitate.

În primul rînd, cum e posibil ca însuşi preşedintele să nu înţeleagă că atunci cînd un penal, cum le zice el, sesizează un abuz al procurorilor, trebuie să ciulească urechile şi să dispună verificări la sînge pentru a evita discreditarea actului de Justiţie. Penalii sînt cetăţeni cu drepturi ce trebuie respectate nu numai cînd sîntem condamnaţi la CEDO. Este la mintea cocoşolui: cine  să reclame abuzurile procurorilor sau judecătorilor, dacă nu victimele sau posibilele victime ale acestora? Că doar nu poate să facă acest lucru cineva care nici măcar nu ştie unde este DNA! E aşa greu de înţeles?

Însă cel mai grav lucru pe care l-a comis, în opinia noastră, preşedintele României, este atitudinea sa faţă de minciunile publice pe care le-a susţinut Laura Codruţa Kovesi. Va rămîne memorabil acel pasaj din conferinţă, în care un jurnalist l-a întrebat direct pe Iohannis: „În legătură cu afirmaţia de aseară a doamnei Kovesi privind raportul Inspecţiei Judiciare: ce legitimitate mai are şefa DNA, cînd a minţit public în legătură cu un document oficial?“ (vezi, în acest sens articolul din Cotidianul – Kovesi a minţit de mai multe ori în faţa întregii ţări la conferinţa de presă -, unde am publicat documentele demonstrative).

Care a fost rolul acestei conferințe?

Ce a răspuns preşedintele este halucinant: „Cred că vă referiţi la chestiuni din auzite, aşa ceva nu comentez. Nu comentez spusele altora. Nu văd unde e minciuna, nu ştiu la ce vă referiţi!“. În mod cert, ceva nu este în regulă cu preşedintele. Cum adică nu comentează spusele altora şi nu vede unde este minciuna? Păi „spusele altora“ sînt acuzaţii directe în care se semnalează derapajele DNA sub conducerea DNA, nu zvonuri, nu „spuse“, ci probe! Iohannis nu „vede“ unde este problema, tocmai pentru că nu vrea să asculte „spusele altora“, ci doar pe acelea care-i convin!

De altfel, nu întîmplător, în spaţiul public a apărut întrebarea: „Care a fost rolul acestei conferinţe de presă?“. Răspunsul l-a dat, surprinzător, Cristian Tudor Popescu, la Digi 24, pentru că a vrut să se bage şi el în poză, simţind că a pierdut procente importante dinspre propriul său electorat după validarea Guvernului Dăncilă şi a vrut să le recupereze prin singurul anunţ important, acela că nu o va demite pe Codruţa Kovesi! Un fel de: „bine, #Rezist, v-o las în funcţie pe Codruţa, dar susţineţi-mă să mai iau un mandat!“.

Unde duc erorile judiciare

Are dreptate jurnalistul şi, dacă tot l-am citat, vreau să-i muţumesc public că mi-a reamintit de un film celebru, pe care l-am văzut cu mulţi ani în urmă şi care are un final pe care ar trebui să-l vadă şi Klaus Johannis, şi Codruţa Kovesi, dar şi Traian Băsescu, Florian Coldea şi cîţi or mai fi în categoria lor.

Este vorba despre „Judgment at Nuremberg“ (Procesul de la Nurnberg), realizat în 1961 de Stanley Kramer. În final, judecătorul Tribunalului Internaţional acceptă să-l viziteze pe fostul ministru al Justiţiei din guvernarea nazistă, pe care tocmai îl condamnase la închisoare pe viaţă. Cel condamnat voia ca judecătorul care i-a pronunţat sentinţa să afle de la el că nu şi-a dat seama care vor fi consecinţele complicităţii sale cu Hitler, adică milioane de morţi nevinovați. Răspunsul judecătorului este memorabil: „Herr Janning, s-a ajuns acolo prima dată cînd aţi condamnat un om la moarte, ştiind că este inocent!“.

Iată cele patru cadre din finalul acestui film, care vorbesc, păstrînd proporţiile,  şi despre riscul ce paşte Justiţia din aceşti ani, de la noi, căci este vorba despre felul în care începe decăderea societăţii spre totalitarism şi arbitrariu:

Acolo duc erorile judiciare dacă ele sînt înţelese doar ca fireşti greşeli umane, deşi sînt expresia atacului din partea instituţiilor de forţă ale statului faţă de dreptul cetăţeanului la un proces corect şi la ceea ce spune Constituţia la art. 23, al. 1: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile“.

Domnule Iohannis, cu tot respectul, vă spun: funcţia de preşedinte al României este cea mai înaltă funcţie în stat. Aţi dobîndit-o absolut legitim, prin vot popular. De ce vă coborîţi cu ea atît de jos, doar de dragul susţinerii celei care minte cu seninătate în public, deşi sperjurul nu are ce căuta în rîndul celor chemaţi să participe la actul de Justiţie?

Vedeţi acest film, domnule preşedinte! Etnic german fiind, veţi putea înţelege mai bine ca oricine semnificaţia acestei scene!