Ion Marin la pupitrul ”London Symphony Orchestra”

London Symphony Orchestra, una dintre cele mai importante orchestre ale lumii, oferă un concert marţi, astă-seară, la ora 20:00, sub bagheta lui Ion Marin. Solist: pianistul Lars Vogt.

Soliştii şi dirijorii de la pupitrul ei aparţinând elitei muzicale, printre ei aflându-se Valery Gergiev – Dirijor Principal, André Previn – Dirijor Laureat, Daniel Harding şi Michael Tilson Thomas – Dirijori Principali. Bernard Haitink, Pierre Boulez şi Sir Simon Rattle sunt, de asemenea, oaspeţi fideli ai orchestrei.

LSO se mândreşte cu statutul său de orchestra-rezident la Barbican Center, susţinând peste 70 de concerte pe an pentru publicul său de la Londra şi alte 70 de concerte în turnee din străinătate, prosperând pe marginea stabilităţii oferită de reşedinţa sa permanentă din 1982. În plus, orchestra desfăşoară o rezidenţă anuală de succes la Lincoln Centre, New York, şi este orchestră-rezident la nivel internaţional a sălii Pleyel din Paris, concertând, de asemenea, în mod regulat, în Japonia şi Orientul Îndepărtat. Între 2010-2013, a fost orchestră-rezident la Aix-en-Provence Festival.

LSO se diferenţiază de alte orchestre internaţionale prin profunzimea angajamentului său cu privire la educaţia muzicală, ajungând la peste 60.000 de oameni în fiecare an. Programul premiat, LSO Discovery, care a sărbătorit cea de-a 20-a aniversare în 2010, permite orchestrei să ofere persoanelor de toate vârstele o oportunitate de a se implica în procesul de creaţie a muzicii şi de a intra în extraordinara lumea a sunetului.
LSO Live este în prezent casă de discuri de success, folosind cea mai recentă tehnologie de înregistrare pentru a face disponibile cele mai bune performanţe ale orchestrei audienţelor de peste tot din lume. Până în prezent, LSO Live a lansat peste 80 de înregistrări cu artişti precum Sir Colin Davis, Valery Gergiev, Bernard Haitink şi Mstislav Rostropovich.

LSO a fost orchestra oficială de la ceremoniile de deschidere ale Jocurilor Olimpice şi Paralimpice din 2012, interpretând memorabil Chariots of Fire cu Rowan Atkinson, fiind dirijată de Sir Simon Rattle. LSO a înregistrat, de asemenea, coloana sonoră pentru sute de filme, printre care Philomena, Pixar’s Brave, patru dintre filmele Harry Potter, The King’s Speech, Superman şi toate cele şase filme Star Wars.

La pupitru se află dirijorul Ion Marin. ”Cu o coordonare impecabilă și un ritm contagios, încurajează finețea și doza potrivită de fală”, consemna criticul muzical de la The Independent.

Dirijorul Ion Marin

Carismatic şi, deopotrivă, rezervat în apariţiile în mass-media, Ion Marin este un muzician despre care publicul român ştie destul de puţin, deşireperele carierei sale sunt impresionante. S-a născut în România, tatăl său fiind Maestrul Marin Constantin, dirijorul Corului Madrigal, a studiat muzica de la vârsta de 3 ani cu profesori de prestigiu. A urmat studii de compoziţie, dirijat și pian la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti pe care l-a absolvit 1983. La clasa de dirijat a studiat cu Constantin Bugeanu şi Iosif Conta, iar la clasa de compoziţie, cu Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu şi Anatol Vieru, perfecţionându-se apoi cu celebrităţi precum Franco Ferrara, Carlo Zecchi sau Sándor Végh. Educația sa include, de asemenea, studii în filozofie și istoria religiilor. Primul său post de conducere a fost de director muzical al Filarmonicii Transilvania, la vârsta de 21 de ani.

La 26 de ani a plecat în Occident, cu o bursă Herder, şi a cerut azil politic în Austria. A început o carieră muzicală la Viena, unde a primit cetăţenie austriacă. În continuare, a studiat la Mozarteum University Salzburg și la Accademia Chigiana din Siena. Primul post de succes ocupat de Ion Marin a fost acela de dirijor rezident la Staatsoper Wien, în perioada în care dirijorul Claudio Abbado conducea reputata instituţie, între 1986 şi 1991. A colaborat cu solişti celebri, Luciano Pavarotti, Agnes Baltsa, José Carreras, Gundula Janowitz, Hermann Prey, Nicolai Ghiaurov, Edita Gruberová, Giuseppe Taddei şi Mirella Freni. A fost, de asemenea, beneficiarul îndumărilor unor importanţi dirijori precum Herbert von Karajan și Carlos Kleiber.

A colaborat cu Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Gewandhaus Leipzig, Orchestra Filarmonică din Londra, Staatskapelle Desden, Bayerischer Rundfunk, Orchestra della Santa Cecilia, Orchestra Natională a Franţei, Filarmonica din St.Petersburg, Orchestra Filarmonicii din Budapesta, Orchestra Filarmonică Cehă, Orchestra Filarmonică din Israel, Orchestra Simfonică din Montréal, Orchestra Filarmonicii din Philadelphia, iar în Japonia, conduce regulat Simfonia NHK și Tokyo Metropolitan Symphony Orchestra. Printre succesele sale se numără producţiile din repertoriul liric de la Opera de Stat din Hamburg, Teatrul La Fenice din Veneţia, Teatrul Regal din Madrid, Teatrul Danez Regal, Opera din Zürich și Festivalul de Teatru liric Rossini, precum și de la Metropolitan Opera, Opera din San Francisco. Împreună cu celebrul regizor italian, Giorgio Strehler, a inaugurat Nuovo Piccolo Teatro din Milano, cu o producţie legendară: Così fan tutte (1998).
Deşi a lucrat cu mari orchestre, cu mari artişti de operă ai lumii nu a avut tentaţia orgoliului – o lecţie învăţată de la dirijorul austriac, Herbert von Karajan, după cum spunea într-un interviu: ” Când faci muzică, nu lucrezi cu o vedetă. Dacă te gândeşti că lucrezi cu o vedetă, te blochezi, nu mai poţi fi creativ şi nu mai poţi nici măcar să-l ajuţi pe acel artist. Îţi arăţi atât de mult respectul, încât el devine o paralizie. Ce trebuie să ştii e că lucrezi cu oameni. Sigur, la început, eşti foarte emoţionat… Când am lucrat prima oară cu Pavarotti n-am dormit două nopţi înainte. Dar, din momentul când am început să repetăm, eram în perfectă sintonie, eram doi artişti care îl serveam pe Verdi, şi Verdi, la rândul lui, servea lumea care l-a făcut să creeze acea muzică. Ăsta este lucrul minunat care în artă se întâmplă cu mai mare frecvenţă decât în viaţă: senzaţia că toţi facem parte dintr-un lanţ al existenţei şi suntem mai mult decât fraţi, suntem acelaşi lucru Trebuie să încerci să stimulezi arta în fiecare dintre membrii orchestrei, în primul rând cu iubire şi cu enorm respect”.

În anul 2011, Ion Marin a inițiat Cantus Mundi și proiectele Symphonia Mundi din România, dedicate educației muzicale și integrării sociale prin muzică pentru copiii dezavantajați din țară. De fiecare dată, dirijorul Ion Marin revine acasă cu o mae bucurie. “ Acasă este energia locului în care te-ai născut. Ceva cosmic”.

Pianistul Lars Vogt s-a impus rapid drept unul dintre pianiştii de frunte ai generaţiei sale. Născut în oraşul german Düren în 1970, a ajuns prima oară în atenţia publicului când a câştigat locul 2 la Concursul Internaţional de Pian din Leeds în 1990. S-a bucurat de o carieră variată timp de peste 20 de ani. Versatilitatea sa artistică se întinde de la nucleul repertoriului clasic (Mozart, Beethoven, Schumann şi Brahms) până la romantici (Grieg, Ceaikovski şi Rahmaninov) trecând prin uimitorul Concert al lui Lutoslawski. Muzician de cameră activ, Lars Vogt lucrează tot mai mult în prezent cu orchestre, atât în calitate de dirijor, cât şi conducând orchestra din faţa pianului.

Pianistul Lars Vogt

Momentele de vârf din stagiunea 2013/14 a lui Lars Vogt includ concerte la Amsterdam şi Londra împreună cu Royal Concertgebouw Orchestra sub bagheta lui Mariss Jansons, un turneu în China şi concerte la Berlin şi Viena cu Deutsches Symphonie-Orchester Berlin sub bagheta lui Tugan Sokhiev, plus o apariţie cu Dresden Staatskapelle şi Christian Thielemann la Théâtre des Champs-Elysées. În Elveţia, este artist-în-rezidenţă la Zürich Chamber Orchestra, ceea ce presupune şi o săptămână de concerte ca solist şi dirijor. Alte apariţii de concert includ NDR Hamburg, Guerzenich Köln, Munich Chamber Orchestra, Orchestre Philharmonique de France, Rotterdam Philharmonic, Orchestre de la Suisse Romande şi City of Birmingham Symphony cu Andris Nelsons. În afara Europei, revine la NHK Symphony în Tokyo cu Roger Norrington şi ţine concerte cu Boston şi St Louis Symphony Orchestras.

Lars Vogt se bucură de o reputaţie solidă ca muzician de cameră şi apariţiile lui recente includ Londra, Paris, München, Viena, Madrid, Roma şi New York. În iunie 1998, a pus bazele unui festival la Heimbach, Germania. Cunoscut drept Spannungen, marele său succes a fost marcat de lansarea a 10 înregistrări live la EMI. Are parte de parteneriate regulate cu colegi cum ar fi Christian Tetzlaff şi Thomas Quasthoff şi colaborează ocazional cu actorul Klaus-Maria Brandauer şi cu actorul de comedie Konrad Beikircher.

Având un contract cu casa de discuri EMI, Lars Vogt a lansat acolo 15 albume, printre care Hindemith Kammermusik No 2 cu Berlin Philharmonic/Claudio Abbado, concertele de pian de Schumann şi Grieg plus primele două concerte ale lui Beethoven împreună cu City of Birmingham Symphony Orchestra/Sir Simon Rattle, care a spus despre el că este “unul dintre cei mai remarcabili muzicieni din orice categorie de vârstă cu care am avut şansa să lucrez”. Înregistrările sale recente includ un album solo cu muzică de Schubert pentru CAvi- music şi concertele lui Mozart cu Salzburg Mozarteum Orchestra pentru Oehms, un album solo cu muzică de Liszt şi Schumann pentru Berlin Classics şi Sonatele lui Mozart cu Christian Tetzlaff pentru Ondine.

În program:
Enescu – Suita pentru orchestră nr. 2 în Do Major op. 20
Grieg – Concertul în la minor pentru pian, op. 16
Stravinsky – Muzica baletului Pasărea de foc

După concert, pianistul Lars Vogt oferă o sesiune de autografe.