Isărescu a primit bani de la o bancă elvețiană

Isărescu a primit bani de la o bancă elvețiană în campania electorală din 2000. Această dezvăluire incredibilă, despre care nu s-a știut nimic pînă acum, a fost făcută de Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor și director al revistei „România literară”. Ea a apărut chiar în ultimul număr al revistei „România literară” (27-28/2021), sub forma unui editorial.

Iată pasajul în care Nicolae Manolescu îl dă în vileag pe Mugur Isărescu, acuzîndu-l că, în campania electorală din anul 2000 pentru funcția de președinte al României, a primit „o importantă contribuție de la o bancă elvețiană”:

Ne remintim că în anul 2000 Mugur Isărescu deținea funcția de Prim-ministru și, după anunțul președintelui Emil Constantinescu de anu candida pentru al doilea mandat, PNȚCD l-a desemnat candidat al partidului pentru fotoliul de la Cotroceni tocmai pe Mugur Isărescu! Mugur Isărescu n-a făcut mare brînză în acele alegeri, obținînd doar 9,54% dintre voturile exprimate, favorizînd astfel intrarea lui Corneliu Vadim Tudor în turul doi, alături de Ion Iliescu!

Dezvăluirea de acum a lui Nicolae Manolescu este însă uluitoare pentru că scoate la iveală o situație incredibilă: Mugur Isărescu era Guvernatorul Băncii Naționale a României, funcție din care s-a suspendat pe perioada cînd a deținut funcția de Prim-ministru, în care însă a revenit imediat după alegerile prezidențiale din anul 2000!

Nu este deloc normal ca Guvernatorul Băncii Naționale a României să fie finanțat într-o campanie electorală de o bancă din străinătate. Altfel, suspiciunile pot să apară, mai ales după ce, în 2015, a apărut „Criza francului elvețian”, în care Banca Națională, sub conducerea lui Mugur Isărescu, i-a lăsat pe români cu ochii în soare. Iată cum titra site-ul „Economica.net” acest subiect:

Aceeași sursă comenta acest subiect, făcînd referire chiar la poziția lui Mugur Isărescu:

„Guvernatorul Mugur Isărescu susţine că în tema creditelor în valută, în special a celor în franci elveţieni, a avertizat populaţia cu privire la riscul acestora. Însă, aşa cum am văzut mai sus, băncilor abia din august 2008 li s-a impus de către BNR obligaţia de a face teste de stres pe împrumuturile în valută. Isărescu mai susţie că părţile care au semnat contractele de împrumut erau într-o stare de „conştienţă totală”, deşi consumatorii susţin că nu au fost avertizaţi despre riscul de depreciere de către băncile care le acordau împrumuturile, ci mai degrabă atraşi de dobânzile mai mici la creditele în valută, mai ales de cele aferente francilor”.

Acea criză din 2015 a francului elvețian, cînd sute de mii de români au fost la un pas să-și piardă casele, în care BNR-ul condus de Mugur Isărescu a stat pasiv, începe să fie privită altfel acum, după dezvăluirea incredibilă a lui Nicolae Manolescu, potrivit căreia o bancă elvețiană l-a finanțat pe Mugur Isărescu în campania prezidențială!

Chiar dacă au trecut 21 de ani de la alegerile prezidențiale din anul 2000, lucrurile nu pot să fie trecute cu vederea, căci oricine se va întreba acum: „care a fost prețul elvețienilor pentru susținerea lui Mugur Isărescu în acea campanie prezidențială de către o bancă elvețiană?” Și, mai ales: „cine și cum a fost plătit acest preț?”

Nu știm care a fost intenția lui Nicolae Manolescu atunci cînd a făcut această dezvăluire senzațională: din naivitate, din inconștiență… Habar n-avem, cert este că a aruncat, cu voie sau fără voie, o adevărată bombă în curtea BNR.

Contextul acestei dezvăluiri pare unul inocent și a scăpat vigilenței presei. În articolul său, „Mihnea Berindei: o evocare”, Nicolae Manolescu ar fi vrut, chipurile, doar să evoce activitatea unui personaj destul de controversat, a cărui personalitate este legată de cîteva ciudate jocuri de culise la care Mihnea Berindei a participat.

Unul dintre acestea este chiar finanțarea campaniei electorale a lui Mugur Isărescu, despre care Nicolae Manolescu scrie că obținerea fondurilor de la banca elvețiană se datorează tocmai acestui Mihnea Berindei, fiul istoricului Dan Berindei!

Așteptăm acum lămuririle necesare din partea lui Mugur Isărescu referitoare la această „sponzorizare elvețiană” a campaniei sale electorale din anul 2000, precum și lămuriri referitoare la eventualele „decontări” pe care Mugur Isărescu trebuia să le facă ulterior.