despre frumusețea care a sibilinat lumea
Fiindcă tot e în trend creștinismul erectoral-mesianic, precum și cel periodic-crăciunez ( ce și la găini le vine, de vreo două ori pe an, cum zicea un pacient nebun, Inimescu, sau cam așa ceva ), necuratul care mă tot împinge, de cîteva decenii, mi-a zis să vă zic niște vorbe în ton (sau macrou) cu temele zilei. Donc :
Dacă ați ieșit din Evul Mediu modern și nu v-a înghițit deja cel contemporan, iată, în hipoteza că n-ați murit încă mental & integral, o temă foarte interesantă şi o cutiuţă a Pandorei obligatorie pentru cei care, onest, asemeni ultra-invocatului rabi Ieşua, vor să înţeleagă motivul pentru care ceea ce azi numim ” creştinism ” a eşuat, permanent sau periodic, total sau parţial, în îndeplinirea multora dintre preceptele fondatorului din Nazaret.
Mă refer la o contradicţie fundamentală, omniprezentă în ceea ce numim ” evangheliile canonice ” : faptul că extraordinara formă literară / retorică a cuvintelor atribuite lui Isus bruiază mai mereu fondul normativ al acelor ziceri.
Ca să traduc, cu scuzele de rigoare : vorbele lui rabi Ieșua din Nazaret sînt extraordinar de frumoase, dar și teribil de stufoase.De aici a apărut toată maşinăria hermeneutică, schismele, războaiele cu ereticii & păgînii şi crimele în numele lui Isus, plus regula că prostimea o fi ea sarea pămîntului, da’ tre’ să nu piardă vremea, inutil, cu cititul evangheliilor, ci să aştepte tîlcuirile venite de la ” cărturari şi farisei ” .
Deşi omul acela din Nazaret parcă zisese : ” … de nu va preţui dreptatea voastră mai mult decît a cărturarilor şi fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor ” . Şi a mai zis ceva : ” Vorba ta să fie aşa : da – da, nu – nu.” .
Să amintesc şi de unde a zis că vine tot ce e în plus faţă de asta ? Parcă de la cel rău, dacă îmi aduc bine aminte.
Despre asta e, cred eu, vorba. Restul e auto-hipnoză și masaj anti-cancerigen.
Sper că am fost suficient de oxfordez pentru neo-fariseii perpetuezi & contimporani. Vă urez deci zile limpezi și nopți liniștite.
Șalom.
„extraordinara formă literară / retorică a cuvintelor atribuite lui Isus bruiază mai mereu fondul normativ al acelor ziceri” ?????????
„Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și …”
„Dacă ați ieșit din Evul Mediu modern …” -adica Postu e neo-protestant.
(probabil tzi’gan adventist)
Religiile, bazate pe mituri si scrieri apocrife, sunt o forma de control a prostimii
Cum spunea miticul Moshe către ceata de leproși scoasa din Egipt: „Nu este învățat cel care citește cărți, ci acela care știe să le citeasc㔑
Ce text mai e și acesta?! Că țara a ajuns de rasul lumii, se vede cu ochiul liber, dar autorul poate să-și publice pornirile ludice pe la Catavencii, înainte că redactorii să-și de-a cu toții demisia.
Poate e valabila poliloghia articolului la schismatici si eretici, la sectanti si la rataciti, ce isi spune bietul autor cu voce „scrisa”, … mistocar caruia invatatura Lui Hristos i se pare stufoasa pentru o adunatura de prea-prosti!
Asa o fi pentru el cu Isus-ul lui personal, facut!
Noi, ortodocsii intelegem ce spune Iisus – Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Nascut iar nu facut!
Care lege, care poezie, care post(u)? Legea lui Isus este clară si simplă, este Decalogul în cele 10 puncte la care urmașii în ale credintei au mai adăugat câte ceva pe ici pe colo. Să-mi arate autorul acestui text arid o lege mai clară decât aceasta și apoi mai scriem, căci de vorbit <>MINE. spune Mântuitorul.
erată – . (și tehnologia mai greșește)
” NU VINE DE LA MINE” era textul.