Într-o bună dimineaţă, Aglaia Protopopescu a început să scoată nişte sunete teribil de ciudate, îndată ce s-a dus la Jazz Cafe. Și eu m-am dus la Jazz Cafe. Am văzut-o acolo, se giugiulea cu un senator. Senatorul era cât un hipopotam. Avea ochii mici, înecați în grăsime și era ușor abulic, ușor arogant. Nu știu ce făcea el în parlament.
Auzisem că nu făcea nimic. Altcineva mi-a spus că senatorul țesea intrigi peste intrigi și că avea de gând să candideze la alegerile prezidențiale. Președintele țării noastre auzise și el povestea asta și pusese serviciile secrete să-l urmărească pas cu pas pe senator. Până la urmă, Aglaia Protopopescu a fost dată afară de la Jazz Cafe cu tot cu senatorul ei pentru că scotea acele ciudate sunete, teribil de ciudate.
Și eu am fost aruncat în stradă pentru că se știa că sunt prieteni bun cu Aglaia Protopopescu. Eu am presupus că ceva din cafea o făcea pe Aglaia Protopopescu să scoată acele sunete ciudate. De câte ori patronul cafenelei își făcea apariția, lăsa în urma lui scoici, melci, creveți. Ce poate să însemne asta? Unde mai pui că prin țevile de calorifer ale cafenelei se auzeau albatroși, delfini, sirene. Vocile lor se auzeau. Poți tu să-mi explici asta?
Proprietarul pensiunii în care locuia Aglaia Protopopescu a somat-o să-şi facă bagajele, iar o vecină a reclamat-o la poliţie pentru că tulbura liniștea publică. Da, o tulbura cu sunetele ciudate pe care le scotea de dimineață și până seara. Și acum, să vezi ce s-a întâmplat. Am sunat la 112, eu umblând pe plajă. Duba poliţiei nu a venit pentru că pe plajă tocmai se prăbuşise un satelit american, nici n-au vrut să audă polițiștii. Cum, necum, Aglaia Protopopescu s-a dus să vadă şi ea ce şi cum pe plajă cu satelitul american, adică a venit după mine pe plajă să vadă care-i povestea cu satelitul american care, cu botul înfipt în nisip, scotea un fum uite-așa de gros.
Aglaia Protopopescu nu s-a speriat, dimpotrivă, a continuat să scoată sunetele acelea imposibile enervându-i pe reporterii postului local de televiziune şi scoţându-l din pepeni pe un parlamentar sosit la faţa locului, unul care nu se avea pe bune cu senatorul despre tocmai v-am povestit. Aglaia Protopopescu nu s-a speriat atunci când nişte derbedei au vrut s-o violeze printre boscheţii de pe plajă şi i-a croit voiniceşte cu umbreluţa ei mâncată de molii.
Arcibald de la Arsenal ne-a povestit seara târziu că Aglaia Protopopescu s-a dus pe digul dinspre Farul Genovez şi că a început să scoată sunete din ce în ce mai asurzitoare. Într-un târziu a apărut un cârd de balene şi Aglaia Protopopescu s-a aruncat în valuri preschimbându-se într-un caşalot. Analizat în laboratorul poliţiei, un fir de păr al fostei soprane a dus la concluzia că ea avea în codul genetic o jumătate de program cetaceic.
O balenieră finlandeză a dus cu ea un gramofon la Polul Nord şi a reuşit să filmeze caşalotul Protopopescu. Căpitanul balenierei a povestit reporterilor că faimosul exemplar a lăcrimat tot timpul cât prin iarna polară a răsunat glasul cristalin al fostei soprane. Al treilea război mondial a îngropat povestea asta zguduitoare sub zece milioane de morţi într-o singură noapte.
Multumesc. Foarte interesant.
Multumesc! Pareti atat de ,,sprintar” in interviu incat nu-mi vine sa cred cum ati inventat ,,universul valurit”! Am glumit si nici nu vreau sa va rasfat prea mult. Sunt un cititor de SF din copilarie si ce pacat(suntem de aceeiasi varsta cred!) nu aparuse inca scriitorul SF Ovidiu Bufnila! Multumesc pentru ca am putut citi acest interviu si nu uitati, sunt un… cititor valurit! Toate cele bune!
@Marin, Doru Popescu, Victor Socolovici: http://www.revistanoinu.com/arata/interviuri/intre-fictiune-si-literatura-este-o-diferenta-colosala
Eu urmaresc un serial quebechez,,Caméra café„difuzat intre 2002-2012 si redifuzat incepand cu 2016.Domnule Bufnila, numai ca aici ,in fata unei camere ascunse intr-o masina de cafea instalata de chinezi,angajatii unei sucursale montrealeze dintr-o mare intreprindere din Toronto,isi povestesc viata cotidiana! Aveam de face cu profesii extraterestre precum cea de politician roman! De exemplu:vanzator itinerant cu o puzderie de amante,reprezentant sindical care adora sa lucreze suplimentar,un contabil de birou,neadaptat social si virgin,un director de sucursala care inseala clientii,o receptionista bine crescuta precum casalotul din SF-ul dvs. etc. Curios este faptul ca printre fantasticele personaje gasim, precum la Jazz Café,lume multa si oameni putini, lucru constatat cu alegeri in regula si in politica Romaniei! Am luat cunostinta ca ati fost dat afara din Jazz Café. De ce?
glasul … de jale si dor … al saxofonului … l-am auzit, pe vremuri, la Santa Fe … sub un balcon de restaurant … si am ascultat … si am admirat !!!
Iubesc jazzul la nebunie … o nebunie frumoasa …
glasul … de jale si dor … al saxofonului …
asa este cu astia care spun lucruri neplacute pentru putoare. devin „asurzitori”. cred ca si Eminescu, dragul de el, devenise asurzitor pentru „sistem”. Cred ca si el frecventa Jazz Caffe.