Cetățeanul este pus în imposibilitate de a putea răspunde cu privire la fiecare problemă supusă referendumului.” (III)
Partea a treia a dialogului purtat de Ioan Vieru cu doamna judecător MădălinaAfrăsinie, președintele Secției a VI-a Civilă de la TRIBUNALUL BUCUREȘTI
– Un referendum pe justiție pare din start o chestiune politicianistă. Ce ar putea ieși din urnele de vot?
Ce ar putea ieși? Din punctul meu de vedere, nimic bun, pentru că, prin formularea întrebărilor(și sunt mai mult de două), cetățeanul este pus în imposibilitate de a putea răspunde cu privire la fiecare problemă supusă referendumului.
Îmi permit o glumă: întrebările îmi amintesc de reclamele la șampoane : 2 în 1 sau de extragerile lor 5 din 40 (cea de a doua întrebare vizând 5 probleme distincte)…
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legii 3/2000, “cetatenii sunt chemati sa se pronunte prin DA sau NU asupra problemei supuse referendumului”.
Altfel spus, fiecare întrebare trebuie să privească o singură problemă supusă consultării cetățenilor.
|
Practic, prin modul de formulare al întrebărilor nu se mai poate vorbi despre o libertate de opinie a celor care vor participa la referendum, situație care mă face să mă întreb, retoric, evident care mai este spiritul constituţional al acestuia, deoarece pune(el, referendumul) cetăţenii să răspundă, global, cu ”da” sau cu „nu„ deși, poate, răspunsul la o întrebare poate fi ”da” pentru o problema/e şi ”nu” pentru alta problemă/e(spre exemplu, la întrebarea nr.2 se poate răspunde în 5 moduri). |
– Cum credeți că poate contribui societatea la îmbunătățirea Justiției?
Cred că trebuie să ne întrebăm ce înseamnă ”îmbunătățirea justiției”…daca ne referim la legi, legiferarea nu aparține societății, ci Guvernului, mă scuzați, Parlamentului…deci, Justiția are nevoie de legi clare, previzibile, care să nu conducă la apariției practicii neunitare;
Dacă ne referim la conduita magistraților, societatea este îndreptățită ”să arate parul din ochii noștri”, dacă noi nu suntem în stare să ne vedem propria bârnă…
– In instanțe din București se judecă frisonant după acte normative de putere publică, comuniste, abrogate de 30 de ani. Ce ar face judecătorul care sunteți în fața acestui tip de acțiune ?
Dacă un act normativ este abrogat, el nu poate fi invocat în cadrul unui proces.
– Ce părere aveți de implicare CSAT în garantarea protocoalelor?
CSAT a girat, din punctul meu de vedere, nașterea caracatiței protocoalelor.
Și am în vedere doar Hotărârea CSAT 17 din 2005, care, deși, nu este secretă, nu este publicată.
Știu că există și alte hotărâri ale CSAT, clasificate, hotărâri care se referă la administrarea justiţiei, și care, fiind clasificate, încă, nu știm ce alte caracatițe ascund.
Cu titlu de exemplu: hotărârea nr.0068/2002 prin care SRI a fost desemnat ca şi autoritate naţională în domeniul realizării interceptarilor; hotărârea CSAT nr.00234/2004 privind cooperarea dintre SRI si Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranţei naţionale şi, probabil, altele.
Deși există prevederi legale care obligă toate instituţiile, inclusiv CSAT, să publice toate actele administrative extrajudiciare care privesc sau afectează desfăşurarea procedurilor judiciare, accesul publicului la conţinutul acestora este în continuare blocat de CSAT….avem ceva de ascuns? Art.6 CEDO îl încadrăm la capitolul ”și altele”?
– Poate fi președintele țării împotriva justiției? Cum plătește această poziționare?
Istoria ne-a demonstrat ca președintele, ca membru în CSAT, alături de ceilalți din CSAT(atenție: hotărârile CSAT se adoptă cu unanimitate), a girat adoptarea unor hotărâri care a îngenuncheat sistemul judiciar (a se vedea hotărârile sus menționate, date cu titlu de exemplu).
Cum plătește? A plătit cineva pentru semnarea protocoalelor? Evident, întrebare retorică.
– Cum definiți traficul de influență în justiție?
Potrivit Art. 291 Cod penal , traficul de influenţă se definește prin ”(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”
Îmi place să cred că nu mai există așa ceva în profesie, ele fiind deja sancționate potrivit legii.
– Sunteți de acord cu înființarea Secției pentru Infracțiunile din Justiție?
Da, sunt de acord, secția reprezentând pentru mine, la acest moment, o garanție a independenței mele ca judecător.
Astfel, Comisia de la Veneţia a arătat că: “Judecătorul este liber să-şi menţină opiniile, să stabilească faptele şi să aplice dreptul în toate chestiunile cu privire la care poate delibera şi nu este obligat să-i justifice nimănui nimic, nici măcar altor judecători şi/sau preşedintelui curţii, înţelegerea sa privind dreptul şi faptele constatate… ca atare, eu cred că judecătorii nu pot fi anchetați pentru motivul că părţile sau procurorul sunt nemulțumiți de hotărârea pronunțată, ”nemulțumirea” fiind obiectul analizei în căile de atac exercitate.
Repet, o astfel de practică, pentru mine, reprezintă o încălcare a independenţei mele, ca judecător.
– Ce facem cu imunitatea parlamentarilor și a altor categorii, după ce inamovibilitatea s-a restrâns aproape instant?
Imunitatea parlamentarilor și a altor categorii este prevăzute de lege. Or, unde este lege nu-i tocmeală.
Inamoviblitatea este prevăzută Art. 125 alin.1 din Constituție, care stabilește că ”(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii”
Inamovibilitatea garantează statul de drept și principiul constituţional al independenţei mele, ca judecător.
Altfel spus, nici puterea legislativă și/sau puterea executivă sau un alt organ din cadrul puterii judecătorești nu poate să influenţeze un judecător în desfăşurarea activităţii sale, nu-l poate obliga sau nu îi poate da sugestii pentru a-l face să pronunțe o hotărâre împotriva convingerilor sale intime, convingere formată în baza probelor administrate în cauza dedusă judecății și a aplicării legii la situația de fapt analizată.
Inamovibilitatea, din punctul meu de vedere, se referă la justiţiabilul care își așează ”în mâna mea” parte din viața lui și are încredere ca eu sunt la adăpost de orice promisiune sau ameninţare din afară, ca eu judec la fel orice om, neavând nicio relevanță treapta socială pe care se află, judecata fiind făcută potrivit legii şi conştiinţei mele.
Având în vedere cele precizate anterior, eu nu simt că inamovibilitatea mea s-a limitat în vreun mod.
– Nu cumva profesiunea de magistrat este excesiv scoasă în dezbaterea publică?
Ba da și am obosit de această expunere. Rolul și locul nostru este în sala de judecată . Probabil avem și noi vina noastră, având în vedere că nu reușim să avem un mesaj comun în această privință.
– CSM –ul și Inspecția Judiciară nu ar trebui să relaționeze cu legea ca orice altă instituție a statului? Spun asta pentru că era cazul să reacționeze cu mult mai multă
Ambele instituții acționează potrivit legii, din punctul meu de vedere.
Că există opinii contrare în CSM, asta nu poate decât să ne bucure. Unanimitate, ca în Marea Adunare Națională, nu cred că folosește cuiva și ar transmite un mesaj greșit atât nouă, celor din profesie, cât și celorlalți.
– Deși cred că nu sunteți interesată, mâine, dacă aș fi în măsură, însă propun celor în drept ideea, v-aș propune pentru funcția de ministru al Justiției, dintr-un motiv simplu: nu sunteți deformată moral-intelectual de meseria deloc simplă a magistraturii, dimpotrivă ați rămas un om întreg.
Vă mulțumesc pentru încredere, dar eu nu fac politică și cred că locul în care sunt acum este locul care mi se potrivește cel mai bine.
Mie îmi place profesia aceasta, îmi place să intru în ședințele de judecată; faptul că oamenii își așează viața în mâna mea mă obligă să încer să fiu cel mai bun…
In esență, ce înseamnă coordonare, conducere, responsabilitate în domeniul Justiției?
Ce înseamnă ” coordonare, conducere, responsabilitate în domeniul Justiției”, înseamnă binele celorlalți și abia apoi, dacă se mai poate, binele tău.
Intrebari care trebuiesc adaugate (in urgenta) la Referendum: nu este asa ca Stefan cel Mare era …mare, sau nu este asa ca Mircea cel Batran era… batran? Intrebari interzise pentru referendum: doriti un sistem cu jurati? doriti pedeapsa capitala pentru criminali? doriti inasprirea pedepselor cu adaugarea anilor celor care au fugit dupa ce au fost condamnati? Bartolomeu
Ireprosabil, din toate punctele de vedere, deoarece intreaga dizertatie in materie nu este doar una teoretica ci o demonstratie de forta si plina de talent a deplinei cunoasteri si stapanire practica a rolului si functiei constitutionale a judecatorului in exercitiul infaptuirii justitiei. Asadar, aceste consideratii nu sunt doar vorbe mestesugite ci o reflectie ideatica a expertizei in materie, bazata pe o solida pregatire stiintifica si practica la care se adaoga si talentul si sarmul propriu in asezarea in pagina a ideilor despre fenomen, unde cetateanul roman ocupa un rol central. Bravo, Madalina Afrasinei !
Bravo, Alcibiade !
Fantastiche interviu!Iata ca cetateanul va fi pus in imposibilitate,dupa cum ne invata cu intelepciunea varstei,inca juna judecatoare, mai ales daca se ducea beat la vot,obicei traditional in modernele comune europene de la tara!Bravo Alcibiade.Galati!
Domne, daca stiam ca asta-i gazeta de cancan si/sau lumea femeilor, imi vedeam de drum. Mai scutiti-ne de banalitatile acestei cuconite sclifosite, fara merite. Nu-i nici mai rea dar nici mai breaza decat masa lenesilor din instante care zac pe cate 4-5000 euro lunar, rupand jocurile pe calculator. Vax
Referendumul va fi un fel de varza de Bruxelles,dupa ce am servit ca aperitiv salam sasesc incoruptibil si ne-am ametit bine dupa posibilitati cu snaps banatean,palinca de Maramu,rachiu de Covasna si tuica de Pitesti…Apoi vom merge la vot,unde vom ameti si urnele de atata NU-uri si DA-mfuri,puse anapoda,dar asta mai putin conteaza in ansamblul general…important e sa iasa la numar,mai greu e sa venim acasa,vorba ceea,pas cu pas si sa ne ferim de santuri…
Interviul, de altfel de o inalta tinuta, nu a abordat suficient chestiunea RASPUNDERII MAGISTRATILOR, limitandu-se datorita unei intrebari ocolitoare la legitimitatea existentei SIIJ, aprobata de distinsa judecatoare!!!
Inamovibilitatea pentru „mentinerea opiniilor de catre judecator” nu surprinde REAUA CREDINTA, „nemultumirile” justitiabilor fiind in multe cazuri indreptatite de atitudinea judecatorilor de ignorare a unor probe/aspecte care conduceau la cu totul alte hotarari in cazul BUNEI CREDINTE…
Traficul de influenta din lumea magistratilor este greu de demonstrat, de aceea nu sunt suficiente instantele
succesive in restabilirea dreptatii daca aceste instante mentin abuziv o hotarare stramba din diverse ratiuni, inclusiv a SOLIDARITATII DE BREASLA…Ce facem in civil cu mafiile avocati-notari-judecatori-grefieri?