JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL(69)

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

         JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

     Secţiunea a V-a

Primele teste

După ce am parcurs atât de conştiincios – şi sperăm cu spor! – primele nivele ale acestui indispensabil Tratat, este vremea de a trece la o succintă examinare de etapă, înainte de a urca la următorul nivel. Vă vom prezenta două speţe mai vechi, iar voi va trebui să le interpretaţi.________________________________________________

17. Gheorghe V. Pop vs. Gheorghe V. Pop
18. Avertisment:

„Reuşitele celorlalţi îţi sunt atribuite şi ţie, dacă tu faci parte din grupul (categoria) care a repurtat acele succese. Satisfacţie cu atât mai deplină cu cât lucrul este valabil şi pentru asumarea reuşitelor oamenilor de mare succes.”

Iată relatarea iniţială a acestei cauze[1]:

<Gheorghe V. Pop vs. Gheorghe V. Pop

Într-un fel sau altul, într-o variantă sau alta, lucrurile, aşa cum am mai spus, se repetă. Procesele dintre Ivan Ivanovici Ivanov vs. Ivan Ivanovici Ivanov (vezi Enigma respectivă!) au un punct comun cu cele dintre Gheorghe V. Pop şi Gheorghe V. Pop. Dar cât sunt de diferite…

2. Faptele: Tânărul judecätor Dr. Ioan Prohatska se afla în faţa unui caz extrem de dificil: cauza Gheorghe V. Pop vs. Gheorghe V. Pop pur şi simplu nu putea fi finalizată. Asta pentru că ambele părţi purtau acelaşi nume, acelaşi prenume şi aveau şi iniţiala tatălui la fel. La început, în iureşul atâtor procese, tânărul judecätor Dr. Ioan Prohatska nici nu sesiză dificultatea cazului şi a decis ca Gheorghe V. Pop să fie obligat să-i plătească lui Gheorghe V. Pop suma de 1.200 lei pentru daunele săvârşite în urma scandalului de la bufetul din satul Vămile, comuna Poiana de Sus.

Cei doi, Gheorghe V. Pop şi Gheorghe V. Pop, au primit acasă Decizia Judecătoriei  cu nr. 190394 şi amândoi, atât Gheorghe V. Pop, cât şi Gheorghe V. Pop, au venit încă în aceeaşi seară radioşi la cârciumă, fluturând în mâini fiecare actul oficial. Gheorghe V. Pop pretindea acum, cu hârtia ştampilată în faţă, că Gheorghe V. Pop să-i plătească pe loc suma de 1.200 lei, aşa cum a decis Curtea. Însă, în acelaşi timp, şi Gheorghe V. Pop, pe baza aceleiaşi Decizii, şi-a cerut şi el, faţă de toţi cei de faţă, dreptul.

Satul Vămile, din comuna Poiana de Sus mai are doar un rest de populaţie bătrână – practic acolo nu mai trăiesc decât şase familii, dintre care cinci familii Pop. Nici numere de casă nu mai există în localitatea aceea pe punctul de a dispărea cu totul.

3. Dezbaterile:

– Sunteţi cu toţii rude?! se miră tânărul judecător Dr. Ioan Prohatska.

– Poate de la Adam şi Eva, şi-a permis să răspundă Gheorghe V. Pop.

– Vă rog să nu fiţi obraznic! a spus pe un ton sever tânărul judecător Dr. Ioan Prohatska. După care a rămas mai multe minute adâncit în gânduri. Dacă unul dintre voi va declara recurs, lucrurile se vor tărăgăna şi cheltuielile de judecată vor spori. Aşa că hotărârea mea este definitivă.

– Dar care dintre noi a câştigat?

– Amândoi.

4. Sentinţa:

Iar grefierul a citit în faţa sălii pline de reporteri:

„…Curtea îl obligă pe numitul Gheorghe V. Pop din Satul Vămile, din comuna Poiana de Sus la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele provocate lui Gheorghe V. Pop. De asemenea îl obligă pe numitul Gheorghe V. Pop din Satul Vămile, din comuna Poiana de Sus la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele provocate lui Gheorghe V. Pop…”

5. Urmarea: Încă în aceeaşi seară, la cârciuma din comuna Poiana de Sus, atât Gheorghe V. Pop, cât şi Gheorghe V. Pop au dat câte un rând de ţuică în cinstea faptului că au câştigat procesul.

După care, încurajaţi de actele oficiale, au început să se certe iarăşi.>

Aceasta este prima cauză propusă spre analiză.

Dar atenţie: ceea ce nu a fost precizat de la început este că în această speţă maestrul Ludovic L. (sub un cu totul alt nume)  a fost cel ce l-a reprezentat, în calitate de apărător din oficiu, pe Gheorghe V. Pop.

Întrebarea din verificarea de etapă o constituie: A câştigat sau a pierdut acest proces maestrul Ludovic L. (sub numele său real)?

(Precizare ajutătoare: mai înainte va trebui să stabiliţi – desigur argumentat – pe care Gheorghe V. Pop l-a reprezentat maestrul Ludovic L.)

Spre a vă putea verifica şi singuri, vom prezenta şi enigma (cazul) la care s-a făcut referire. (Veţi vedea că lucrurile se repetă într-adevăr, dar nu identic. Nu identic! Atenţie: şi aceasta este o importantă precizare ajutătoare!)

18. <Ivan Ivanovici Ivanov versus Ivan Ivanovici Ivanov[2]
19. Avertisment:

„Iată, într-adevăr, reuşitele celorlalţi îţi sunt atribuite şi ţie, dacă tu faci parte din grupul (categoria) care a repurtat acele succese. Satisfacţie cu atât mai deplină cu cât lucrul este valabil şi pentru asumarea reuşitelor oamenilor de mare succes.”

În fiecare ţară există nume ce se repetă frecvent: Smith în Anglia, Müller în Germania, Pop în România, Ivanov în Rusia. Unul dintre aceşti Ivanov a avut mult de suferit din cauză că se numea astfel. Nu ajungea că-l chema Ivanov, dar şi numele lui de botez era Ivan. La fel ca şi numele de botez al tatălui său. Deci, îl chema Ivan Ivanovici Ivanov. Nimic neobişnuit în asta, veţi spune, doar la Nijni Novgorod sunt zeci, dacă nu sute de Ivan Ivanovici Ivanov. Ca să nu mai vorbim de Moscova ori de Sankt Petersburg…

2. Faptele:

Da, dar Ivan Ivanovici Ivanov despre care tocmai am adus vorba era jurnalist, un jurnalist tânăr şi de mare viitor. Şi, o ştie toată lumea, în meseria de jurnalist, oricât ai fi de ferm şi de talentat, tot trebuie să respecţi rigorile impuse de orientarea instituţiei de presă şi să eviţi să te pronunţi împotriva intereselor proprietarului ei. Aşa că Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a învăţat repede ceea ce îi cerea patronul, devenind unul dintre cei mai înverşunaţi acuzatori ai rivalilor boss-ului. Articolele sale constituiau pamflete extrem de acide, pline de calambururi neaşteptate şi de alăturări incriminatorii surprinzătoare. Aşa că n-a mirat pe nimeni când Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a devenit la numai 23 de ani şef de rubrică, iar la 25, redactor şef adjunct. Da, la doar 25 de ani, Ivan Ivanovici Ivanov al nostru era cel mai adulat star al presei locale, dar şi marea speranţă a cititorilor întregii ţări! (Cum avea şi o rubrică permanentă la postul oficial de televiziune, lumea îl urmărea fascinată, iar femeile îl adorau. Şi nu numai cele tinere, cele ce-şi făceau în intimitate  planuri romantice…) Acesta a fost Ivan Ivanovici Ivanov al nostru până ce…

…până ce concurenţa a născocit un plan perfid: a scos în secret pe piaţă un alt Ivan Ivanovici Ivanov. Nu mică le-a fost mirarea tuturor când în presa celeilalte părţi au început să apară articole – e drept, mai puţin strălucitoare – ale lui Ivan Ivanovici Ivanov. De unde să ştie marele public de imorala – imorala?! – stratagemă a concurenţei?

Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a negat public faptul că el ar fi autorul acelor materiale mediocre, însă lumea a început, pentru prima oară, să aibă dubii în privinţa bunei sale credinţe. („De ce nu-l dă în judecată pe cel ce difuzează sub numele său? Probabil fiindcă n-are pe cine da în judecată!”) Aşa că Ivan Ivanovici Ivanov al nostru n-a mai putut evita să deschidă procese tuturor celor ce au difuzat producţiile semnate cu numele său, dar al căror autor nu era. Aceştia l-au scos în faţă pe Ivan Ivanovici Ivanov al lor, care, susţineau ei, are aceleaşi drepturi de a se exprima în presă ca şi celălalt Ivan Ivanovici Ivanov.

Procesele Ivan Ivanovici Ivanov versus Ivan Ivanovici Ivanov au durat ani de zile, vreme în care prestigiul lui Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a scăzut continuu. După ce, la început, lumea a urmărit cu sufletul la gură dezbaterile, încetul cu încetul, totul a început să semene cu „o ciorbă veche mereu reîncălzită”, după cum a apărut în ziarele controlate de patronii celuilalt Ivan Ivanovici Ivanov. Şi, într-adevăr, subiectul a ajuns să nu mai intereseze, ba chiar să provoace adversitate.

În curând, lumea i-a uitat pe cei doi ziarişti: acum lumea îl urmăreşte fascinată pe Ivan Ivanovici Ivanov, celebrul baterist al trupei VAMPIRII. Acum lumea îl urmăreşte fascinată pe acest inegalabil Ivan Ivanovici Ivanov, iar femeile îl adoră. Şi nu numai cele tinere, cele ce-şi fac în intimitate  planuri romantice…>

Acesta este procesul la care s-a făcut referire în cazul anterior. Bineînţeles că aţi cunoscut şi mai devreme ambele cauze, dar probabil că aţi aflat abia acum că Ivan Ivanovici Ivanov a fost reprezentat în Instanţă de către maestrul Ludovic L. (desigur, sub nume diferit). Poate că, iniţial, aţi considerat că cele două speţe sunt identice. Acum va trebui să deprindeţi că sunt doar aparent identice, iar întrebarea din verificarea de etapă o constituie: Pe care dintre cei doi Ivan Ivanovici Ivanov l-a apărat maestrul Ludovic L. (desigur, sub nume diferit)? Şi întrebarea suplimentară: Prin ce se deosebesc atât de mult cele două speţe încât cea în care Gheorghe V. Pop s-a opus lui Gheorghe V. Pop n-a putut să se prevaleze de precedentul oferit de cauza Ivan Ivanovici Ivanov versus Ivan Ivanovici Ivanov?

După o veche practică, răspunsurile corecte ar trebui să le găsiţi la sfârşitul cărţii.

[1] Vezi Gheorghe Schwartz, (2014), Enigmele infinite, Vocalize în Do Major, Editura Mirador, Arad, pp. 212 ş.u.

[2] Vezi Gheorghe Schwartz, (2014), Enigmele infinite, Vocalize în Do Major, Editura Mirador, Arad, pp. 196 ş.u.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.