Klaus Iohannis, ceeee-ţi mai place „starea de urgenţă”!

Priviţi cu atenţie fotografia de mai sus şi remarcaţi gestul nefiresc pe care-l face Klaus Iohannis cu mîinile, exact ca robotul Fedor, care parcă a fost programat să-l imite pe preşedintele României atunci cînd acestuia i se spune să fie mai uman. Iată-l şi pe Fedor, primul robot umanoid trimis în spaţiu de Rusia:

De cîte ori îl văd pe Klaus Iohannis făcînd semnele acelea cu degetul sau cu ambele mîini, îmi aduc aminte de copilărie, cînd, înainte de serbare, doamna învăţătoare îmi cerea să fac gesturi ample şi să rostesc cu patos versul „Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!” din celebra poezie a lui George Lesnea. „Îndoaie puţin coatele, ţine palmele spre cer şi accentuează cuvintele mîndră şi meşter”, îmi spunea doamna Szilaghi. Tare mîndru eram cînd mi se spunea că am recitat frumos.

Exact aşa pare şi Klaus Iohannis! Se vede de la o poştă că totul este regizat, că îi spune cineva cum şi cînd să ridice mîinile pentru a sublinia ceva din textul scris de altcineva, pe care Iohannis îl citeşte ca şi cum ar fi constipat.

În ciuda faptului că toate apariţiile sale publice pe tema coronavirusului sînt regizate de consilierii săi, Klaus Iohannis lasă impresia că ÎI PLACE STAREA DE URGENŢĂ, că se simte bine ca unic legiuitor prin decrete, că de el depinde cine şi cît timp iese din casă, că nimeni nu are dreptul să protesteze faţă de deciziile sale, că parlamentul este ca şi dizolvat, fiind chemat doar să-i valideze decretele, că poate să dea ordine guvernului fără să fie acuzat de implicare politică, că, dacă vrea, poate interzice presa, că poate lua chiar locul Patriarhului BOR!

Aşa se explică şi ieşirea sa furioasă de joi, cînd Parlamentul „a îndrăznit” să intervină pe decretul său, modificîndu-l! Realmente, m-a trecut un fior de groază cînd l-am văzut şi auzit pe Klaus Iohannis cum tună şi fulgeră împotriva „majorităţii parlamentare lipsită de orice legitimitate”. N-am crezut că voi mai vedea vreodată un Preşedinte care să atace Parlamentul pentru că – atenţie! – „condiționează votul de adoptarea unor măsuri” pe care el, doar El, le consideră „imposibil de implementat”.

Există, însă, în declaraţia de joi a lui Iohannis, un paragraf care ne dă, cu adevărat, fiori. Exact atunci cînd Preşedintele vorbeşte despre folosirea crizei în scop electoral, tocmai asta face în propoziţia imediat următoare:

În fond, ce făcuse Parlamentul cu puţin timp înainte? Nimic altceva decît ceea ce este împuternicit de Constituţie, adică să dezbată, să propună şi să voteze un act normativ care i-a fost trimis spre validare de Klaus Iohannis. Ei, bine, Iohannis se aştepta ca Parlamentul doar să ia act de decretul său „imperial” şi să-l voteze fără să crîcnească. În mintea sa, orice virgulă adăugată este infracţiune de „lezmajestate” (din lat. „laesa majestatis”), care este definită ca „ofensă adusă de cineva unui suveran sau autorității sale, care este considerată drept crimă și pedepsită ca atare”!

Ce înseamnă asta? Nici mai mult, nici mai puţin decît expresia plăcerii lui Iohannis de a beneficia de o CONDUCERE AUTORITARĂ a statului, în care vorba lui este lege supremă! Asta îi place enorm lui Klaus Iohannis, să fie MARELE CONDUCĂTOR.

Ce este ciudat, că abia acum, cînd Avocatul Poporului, Renate Weber a anunţat că va contesta la CCR constituţionalitatea OUG 1/1999 şi OUG 34/2020, adică tocmai cele reglemetează „Starea de urgenţă”, ne aducem aminte cum a apărut această nevoie.

Ion Cristoiu a sesizat că toată povestea cu starea de urgenţă a apărut în ianuarie 1999, cînd minerii porniseră din nou spre Bucureşti, iar regimul de atunci avea nevoie să scoată tancurile armatei pe străzi pentru a-i opri. Abia în 2004, cînd Adrian Năstase se pregătea să devină preşedintele ţării, PDSR-ul de atunci şi-a adus aminte că există acea OUG din 1999, care nu trecuse prin Parlament pentru a deveni lege, şi aşa a apărut legea 453/2004, care completează OUG nr. 1/1999 şi face din „starea de urgenţă” şi „starea de asediu” o armă teribilă în mîna Preşedintelui!

Că aceste două instituţii, „starea de urgenţă” şi „starea de asediu” stau împreună în acelaşi act normativ este o problemă în sine, căci fiecare este generată de situaţii diferite, de măsuri diferite ce se pot lua, de împrejurări diferite în care acţionează, căci una este „starea de urgenţă”, care poate fi generată de un cutremur, de inundaţii sau, iată!, de un virus, şi alta este „starea de asediu”, care este o „stare de război”. Concret, trebuia să fie o lege pentru „starea de urgenţă” şi una pentru „starea de asediu”!

Cine are curiozitatea să citească aceste acte normative, va observa că, în mod ciudat, de mai multe ori apare expresia „pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă”, ceea ce duce la ideea că, practic, ele sînt identice, ceea ce este extrem de periculos!

În sesizarea CCR de către Avocatul Poporului, Renate Weber atrage atenţia că Preşedintele României nu este delegat de vreo lege SĂ LEGIFEREZE, aşa cum spun cele două texte contestate! Guvernul, da, este abilitat de lege să legifereze prin OUG, dar Preşedintele ţării, nu!

E de mirare că pînă acum nimeni nu a sesizat această anomalie şi, iată!, acum ne trezim cu un preşedinte căruia îi place „starea de urgenţă”, cea care îi sporeşte la maxim Puterea, făcîndu-l CONDUCĂTORUL. Acea expresie, „ŞEFUL STATULUI”, des şi prost folosită de presă cînd este vorba despre Preşedintele ţării, îşi dovedeşte acum toxicitatea, căci nu face altceva decît să-i gîdile orgoliul şi să-l facă să viseze la „Puterea supremă”, primul pas spre o conducere autoritară şi chiar spre dictatură!

Tresărirea din adormire a Opoziţiei, în acea zi de joi, cînd a îndrăznit să aduage la Decretul prezidenţial cîteva prevederi care să garanteze respectarea drepturilor omului pe perioada „stării de urgenţă”, poate fi un moment important al situaţiei actuale, unul care să-l trezească pe Preşedinte din visul autoritar şi să-l readucă cu picioarele pe pămînt, amintindu-i că „este doar un om”, aşa cum îi spunea lui Cezar acel consul, Marcus Vinicius, care sta lîngă el în toate apariţiile publice, avînd obligaţia să-i spună la ureche în timpul ovaţiilor mulţimii: „Nu uita ca eşti doar un om. Eşti muritor”! Memento mori!

E cineva care să-i şoptească mereu la ureche lui Klaus Iohannis aceste cuvinte: „Nu uita ca eşti doar un om. Eşti muritor”? Sau măcar să-i scrie pe prompterul de pe care îşi citeşte, ca robotul Fedor, textul adresat mulţimii. Nu vrea nimeni să fie Marcus Vinicius al vremurilor noastre?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.