Ştie cineva un caz similar celui în care L.C. Kovesi a trimis la „Evenimentul Zilei” un rechizitoriu? În aceeaşi zi în care a pornit un comunicat de presă, Madam a găsit de cuviinţă să trimită rechizitoriul în cazul Vîntu către prea plecatul Mircea Marian. Să zicem că dorinţa lui Traian Băsescu de a da un exemplu naţional prin execuţia juridică a lui Sorin Ovidiu Vîntu (cel care nu vrea în nici un fel să cedeze Realitatea TV către un misit al Elenei Udrea) trebuia îndeplinită cât mai rapid. Să vadă poporul român ce facere de dreptate se desfăşoară şi să înţeleagă şi Vîntu că dacă nu cedează televiziunea poate ajunge în puşcărie.
Un aghiotant prezidenţial, o Elena Udrea sau un Cătălin Avramescu din poziţiile lor slugarnice de devotaţi necondiţionat ar fi putut trimite rechizitoriul şi la Moscova şi la Beijing. Un procuror general al României care nu este nici servitor, nici cârpă de şters ferestrele viitorului reprezintă totuşi o înaltă demnitate în stat. El este obligat să păstreze o anume aparenţă şi o anume distanţă şi să asigure respectarea procedurilor şi disciplina oamenilor. Procurorul general nu poate fi inspectorul sau funcţionarul biroului de presă şi nici instrumentul juridic al statului în acest montaj carnavalesc, fie el conceput chiar şi de şeful statului. Asta dacă este procuror general, nu figurant cu state de plată! Însă comportamentul persoanei în cauză nu arăta nimic din toate atribuţiile unui înalt funcţionar al statului. De îndată ce procurorul de caz a finalizat lucrarea şi a prezentat-o „superioarei” sale, aceasta (L.C. Kovesi) a şi sărit pe calculator ca să paseze bolovanul spre ziaristul de serviciu al Cotrocenilor. Era vorba de un document vital pentru naţiune? Sau pentru frumoasa şi dreapta manipulare a acesteia? Iată munca noastră, iată vinovatul de serviciu al României. El va ajuta Preşedinţia şi Parchetul să încheie glorios şi în aplauze frenetice opereta cu mogulii vinovaţi de prăbuşirea României.
A mai dat fuga Madam la diverse ziare cu documente sau rechizitorii privitoare la afacerile lui Gheorghe Falcă, ale lui Gherghe Ştefan, zis Pinalti, ale lui Adriean Videanu sau ale Elenei Udrea? Cât de transparente au fost instituţia şi persoana din fruntea ei în cazurile de până acum? Absolut mute au rămas în toate împrejurările legate de oamenii puterii, inclusiv în cazul celor căzuţi în dizgraţie. În schimb, în războaiele false, duse cu adversarii preşedintelui, Parchetul a stat smirnă. S-a executat ca răcanii. Şi în cazul ministrului Tudor Chiuariu, şi al lui Theodor Athanasiu, şi în cazul lui Codruţ Şereş (nu al afacerilor cu energie, care au fost mutate doar pe prtea cealaltă!). Parchetul a funcţionat ca organ de înfundat adversarii politici şi ca burete de frecat pe spinarea membrilor şi simpatizaţilor PDL, inclusiv ai preşedintelui României. Abia acum se vede clar că tot ce instrumentează Doru Ţuluş e ordin de sus. Şi dacă vine din deal, cu plăcere. Mai ales când precizarea „înfundaţi-l” se vede de la o poştă!
Opoziţia ar trebui să înceapă o complicată şi migăloasă strângere de probe pentru a putea prezenta la Bruxelles un dosar al celor care strigă din răsputeri „opoziţia strică justiţia din România” spre a demonstra că dirijorul acestor aiuritoare operaţiuni este nimeni altul decât Traian Băsescu. Secundat, iată, de procurorul general şi de ministrul Justiţiei.
