Ion Luca Caragiale, celebrat de actorii Teatrului Naţional din Sibiu
Teatrul Naţional „Radu Stanca” prezintă sâmbătă, 1 februarie, ora 19.00, spectacolul „O noapte furtunoasă” în regia lui Şerban Puiu. Evenimentul este programat pentru a marca 162 de ani de la naşterea dramaturgului român Ion Luca Caragiale. Toate biletele puse în vânzare pentru acest spectacol au fost deja epuizate.
„O noapte furtunoasă” este una dintre cele mai bine vândute producţii ale Teatrului Naţional din Sibiu, ce se joacă cu casa închisă încă de la premiera din 2002. Regizorul Şerban Puiu reuşeşte să dea o notă cu influenţe moderne piesei lui Caragiale. Cu toate acestea, odată ce spectatorul intră în sală şi cortina se ridică, acesta descoperă lumea satirică şi cu uşoare ironii a moftangiilor de altădată. „O noapte furtunoasă” a lui Şerban Puiu reuşeşte să te apropie, ca spectator, de melanjul dintre epoca lui Caragiale şi actualitatea cotidiană. Personajele sunt aceleaşi, poate doar un pic mai realiste şi mai conştiente de trendul cafenelelor şi al restaurantelor. Spectatorul are şansa să se regăsească printre personajele lui Caragiale, dar în acelaşi timp să le revadă pe Veta şi Ziţa în gâlceava de toată ziua.
Din distribuţia spectacolului fac parte actorii Dan Glasu, Viorel Raţă, Florin Coşuleţ, Pali Vecsei, Cătălin Pătru, Ioana Blaga Frunzescu, Codruţa Vasiu şi Diana Fufezan.
Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale, astăzi satul I.L. Caragiale, din judeţul Dâmboviţa, şi a murit pe 9 iunie 1912, la Berlin. I.L. Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Ziua UNATC “I.L. Caragiale”. 60 de ani de teatru şi cinema
La UNATC, spectacolul Chicago
Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” (UNATC) sărbătoreşte astăzi, 30 ianuarie, ziua maestrului spiritual I.L. Caragiale (30 ianuarie 1852). Şi tot acum aniversează 60 de ani de la reunirea din 1954 a celor 2 şcoli, de teatru şi de film, sub titulatura Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”.
În cadrul acestei sărbători, profesorul universitar doctor Adina Nanu, personalitate marcantă în domeniul istoriei costumului, va primi titlul de “Doctor Honoris Causa”.
Astfel, prof. univ. dr. Adina Nanu îşi va adăuga numele unei liste de însemnate personalităţi ale culturii româneşti, şi ei “Doctor Honoris Causa” ai UNATC, printre care amintim: Sanda Manu, Dina Cocea, Cătălina Buzoianu, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Victor Rebengiuc, Dumitru Carabăţ, Olga Tudorache, Dan Piţa, dar şi internaţionale: Roman Polanski, Krzysztof Zanussi, Peter Greenaway, Robert Wilson, Andrei Koncealovski, Terry Gilliam.
Adina Nanu predă la UNATC din 1994 cursuri de “Educaţie vizuală” şi de “Stiluri în costum şi decor”. Are 33 de cărţi publicate din 1955 şi este autorul mai multor colecţii de costume expuse în diferite muzee din România. Este Profesor Honoris Causa la Universitatea Naţională de Arte din 2008.
Sărbătoarea Universităţii este un prilej pentru studenţii UNATC de a-şi omagia profesorii. Domnul profesor universitar doctor Ion Toboşaru va primi o “Diplomă de excelenţă pentru 60 de ani dedicaţi învăţământului, în domeniul istoriei şi esteticii teatrale”. Iar prof. univ. Brânduşa Zaiţa Silvestru va primi o “Diplomă de excelenţă în domeniul vocaţional teatru de păpuşi şi marionete”.
Cu această ocazie aniversară, studenţii UNATC (Master I şi II Arta Actorului) vor juca spectacolul “Chicago”, un musical de John Kander şi Fred Ebb. Coordonatorul proiectului: prof.univ.dr. Gelu Colceag. Piesa se va juca în Sala Atelier din cadrul UNATC. În distribuţie: Oana Puşcatu, Cristiana Ioniţă, Silviu Mircescu, Idris Clate, Andrada Corlat, Lucian Ionescu, Anamaria Maier, Andreea Şovan, Mihaela Velicu, Alina Surduc, Ana Bianca Popescu, Alina Petrică, Lorena Luchian, Alex Călin, Anghel Damian, Alex Călin, Diana Roman, Andrei Cătălin, Lorena Luchian, Ilona Brezoianu, Rareş Andrici, Anghel Damian, Mădălina Craiu, Andrada Fuscaş, Cosmin Dogioiu.
Coordonatori: Drd. Vlad Logigan – Arta Actorului, Lect. univ. dr. Roxana Colceag – Adaptare şi pregătire coregrafică, Drd. Nadia Trohin – Pregătire vocală, Idris Clate – Asistenţă Coregrafie, Andreea Iacomiţă – Asistenţă Regie şi Sonorizare.
Costume: Iulia Popescu (Master II Scenografie). Light Design: Drd. Daniel Klinger. Lumini: Alex Bibere (Master I Light&Sound Design). Operator Spot: Mitu Dumitraşcu. Costumieră: Valentina Uţă. Maşinist: Eugen Bănică.
Prima facultate de teatru şi-a început activitatea în Bucureşti în 1834, în cadrul Şcolii Filarmonice. În anul 1948, este înfiinţată “Facultatea de Regie” din cadrul “Institutului de Artă”, care a reunit, timp de doi ani (1948-1950), întregul învăţământ artistic din Bucureşti.
În 1950 se înfiinţează “Institutul de Artă Cinematografică” şi Institutul de Teatru “I.L. Caragiale”. În 1954, cele două institute se unesc în Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”, care va funcţiona până în 1990, când se transformă în “Academia de Teatru şi Film” (ATF) – unica şcoală de tradiţie în domeniul teatrului şi filmului din România, cu rang universitar, recunoscută pe plan internaţional.
Din anul 1998, “Academia de Teatru şi Film” devine Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”, iar din 2001, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” (UNATC).
La conducerea UNATC se află acum Prof. univ. dr. Laurenţiu Damian, Preşedintele Senatului; Prof. univ. dr. Adrian Titieni, Rector; Prof. univ. dr. Tania Filip, Prorector Cercetare; Prof. univ. dr. Nicolae Mandea, Prorector Management Academic; Prof. univ. dr. Doru Niţescu, Prorector Relaţii Internaţionale.
La “Odeon”, de la muzică la contradicţiile lumii în care trăim
“Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva”
Iadul este amintirea
“Punerea în scenă a textului «Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva», de Jonas Gardell, îşi propune să vorbească despre identitate, despre nevoia de iubire şi formele de dezvoltare a psihicului în absenţa ei.
Spectacolul dezvăluie tensiunile din relaţiile de familie, alteritatea, boala şi suferinţa, reprezentările onirice şi halucinante ale lui Dumnezeu şi ale diavolului în subconştientul uman pentru a evidenţia zbuciumul interior al personajelor.
Prinse în ecuaţii afective necunoscute pentru ele însele, personajele îşi transferă unele altora propriile temeri şi angoase având sau nu puterea de a se elibera, reuşind sau nu să trăiască ori să se îngroape într-un iad personal al unui trecut de nedepăşit”, declară autoarele spectacolului, Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc.
Cu: Diana Gheorghian, Oana Ştefănescu, Liana Mărgineanu, Nicoleta Lefter.
Joi, 30 ianuarie, la ora 19.00.
“Povestea soldatului”
Un concert extraordinar, pe muzica lui Igor Stravinski şi libretul C. F. Ramuz, tradus de Şerban Foarţă, susţint de “Silvestri Ensemble”, format din Monica Bălăşoiu – vioară, Daniel Dumitrana – contrabas, Andrei Theodoru – clarinet, Ionuţ Mardare – fagot, Oleg Răileanu – trompetă, Alexandru Moraru – trombon, Sorin Rotaru – percuţie. Dirijor: Tiberiu Soare. Narator: Dorina Lazăr.
Povestea soldatului reprezintă o capodoperă a muzicii secolului XX, în care compozitorul aduce un omagiu vechiului teatru popular rus, de care a fost fascinat încă din copilărie.
Stravinski a compus această lucrare în timpul Primului Război Mondial, când se afla în Elveţia împreună cu prietenul său, prozatorul elveţian Charles Ferdinand Ramuz.
Ramuz a creat o povestire-parabolă inspirându-se din culegerea de basme ruseşti a lui Alexander Afanasiev. Un soldat îşi vinde vioara diavolului în schimbul unei cărţi care prezice viitorul finanţelor lumii. Cu acţiunea recitată şi dansată, acompaniată de numere muzicale orchestrale, diferită de genul de operă, Stravinski a spart toate canoanele, creând o formă atipică de spectacol, greu de încadrat într-un anume gen.
Beneficiind de un buget redus, Stravinski a imaginat o orchestră „concentrată” care cuprinde doar şapte instrumente.
Vioara, motivul târgului faustic, reprezintă sufletul soldatului şi moneda de schimb, iar partea muzicală păstrează o intonaţie specific rusească. În rest, pe tot parcursul lucrării, sunt îmbinate ritmuri de tango, marşuri, valsuri sau corale, dând naştere unei lucrări omogene şi originale.
“Silvestri Ensemble” face parte din “Silvestri Orchestra” şi a debutat în 27 aprilie 2013 la Sala Radio cu opera în concert “Don Pasquale”. Formată din studenţi şi absolvenţi ai Universităţii de Muzică din Bucureşti, orchestra se află sub mentoratul şi conducerea dirijorului Tiberiu Soare.
„Silvestri Orchestra a demonstrat încă de la prima înfăţişare un profesionalism debordant şi capacitatea extraordinară de a asimila un repertoriu vast şi divers. Un alt atu al acestei orchestre este extrema versatilitate, reuşind să atace cu mult succes deopotrivă repertoriul de operă cât şi pe cel simfonic”, aprecia maestrul Gabriel Bebeşelea.
Născut la Bucureşti, în 1977, Tiberiu Soare este absolvent a două dintre Facultăţile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, cea de Dirijat Orchestra – clasa profesorilor Ludovic Bacs şi Petru Andriesei, şi cea de Interpretare Instrumentală – clasa conf. univ. Ion Popescu. Şi-a perfecţionat apoi, în cadrul Studiilor aprofundate, stilistica dirijorală cu Horia Andreescu şi a urmat cursuri de măiestrie susţinute de dirijorii Alain Paris şi Adrian Sunshine.
Artistul îşi desfăşoară activitatea muzicală ca dirijor din anul 1999. A dirijat orchestrele a numeroase filarmonici şi teatre de operă din ţară, realizând turnee în Ungaria, Suedia, Bulgaria, Israel, China, Germania şi Elveţia.
În 2010 şi în 2013, Tiberiu Soare a fost invitat să dirijeze două concerte la pupitrul “London Philharmonic Orchestra”, alături de soprana Angela Gheorghiu şi tenorul Teodor Ilincăi. A urmat o serie de apariţii alături de “Suedwestfallischen Philarmonie” în sala Filarmonicii din Essen şi de Filarmonica „George Enescu” la Muscat, capitala Sultanatului Oman.
În noiembrie 2011 a început colaborarea cu prestigiosul ansamblu de muzică nouă „Kammer Ensemble N” din Stockholm.
Prima reprezentaţie din această stagiune: vineri, 31 ianuarie, la ora 19.00
“Contra democraţiei”
Contra democraţiei
Piesa “Contra democraţiei”, scrisă în 2010 de dramaturgul spaniol Esteve Soler (născut în 1976), face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde piesele “Contra progresului” (2008) şi “Contra iubirii” (2009), fiecare dintre ele fiind formată din câte şapte texte scurte.
Trilogia a fost deja tradusă în numeroase limbi şi aproape 50 de regizori au montat-o în Germania, Anglia, Statele Unite, Franţa, Grecia, Venezuela, România, Elveţia, Italia, Austria şi Chile. “Contra democraţiei” a fost distinsă cu Premiul “Serra d’Or” (pentru cea mai bună piesă de teatru a anului), iar “Contra progresului” a primit în Franţa Premiul “Godot” (pentru cea mai bună piesă de teatru a anului).
„În această trilogie-oglindă, Soler reflectă monstruozităţile şi contradicţiile sinistre din vremurile în care trăim şi prezintă viziunea sa asupra omului şi a lumii contemporane în mici pastile gotice, şapte bomboane umplute cu acid sulfuric. O lume sumbră, care se înrudeşte cu Grand Guignol şi cu episoade din «Zona Crepusculară»; dar, de asemenea, moşteneşte cuvintele lui Ionesco sau Beckett, metodele lui Brossa şi Calders, imaginaţia lui Buñuel sau reaua-voinţă a lui Boadella. În acelaşi timp, vocea acestui tânăr dramaturg este extrem de personală şi sinceră, şi acest lucru face trilogia irezistibilă”, afirmă Jordi Duran.
Regia: Alexandru Dabija. Decorul: Helmuth Stürmer. Costumele: Corina Grămoşteanu.
Cu Oana Ştefănescu, Alina Berzunţeanu, Mugur Arvunescu, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu, Richard Bovnoczki, Coca Zibilianu, Dan Năstase.
Vineri, 31 ianuarie, la ora 19.30, la Sala “Studio”.
“Un tramvai numit Dorinţă”
Un tramvai numit dorinţă
Piesa “Un tramvai numit Dorinţă” a fost scrisă de Tennessee Williams în 1947 şi premiată în 1948 cu “Premiul Pulitzer” pentru teatru. De atunci a fost montată aproape fără întrerupere pe scenele americane şi s-a bucurat de interesul constant al oamenilor de teatru din întreaga lume.
A avut premiera pe Broadway în decembrie 1947, în regia lui Elia Kazan, cu Marlon Brando, Jessica Tandy, Kim Hunter şi Karl Malden.
Premiera londoneză a avut loc în 1949, în regia lui Laurence Olivier, cu Vivien Leigh. Printre alte nume celebre care au întrupat personajele Blanche DuBois şi Stanley Kowalski îi amintim pe Anthony Quinn, Alec Baldwin şi Jessica Lange, John C. Reilly şi Natasha Richardson, Cate Blanchett, Rachel Weisz, Isabelle Huppert.
În România, cea mai cunoscută montare rămâne cea realizată de Liviu Ciulei în 1965, cu Clody Bertola şi Victor Rebengiuc.
La Teatrul Odeon, celebrele personaje sunt interpretate de Rodica Mandache şi Mihai Smarandache.
Regia: Dinu Cernescu. Scenografia: Constantin Ciubotariu. Muzica: George Marcu.
Cu Rodica Mandache, Crina Mureşan, Mihai Smarandache, Marian Ghenea, Ruxandra Maniu, Silvian Vâlcu, Dimitrii Bogomaz, Marian Lepadatu, Anda Saltelechi, Nicholas Catianis, Dragoş Panait, Nicolai Popescu.
Sâmbătă, 1 februarie, la ora 19.00.
“Titanic Vals”
Titanic Vals
Comedia “Titanic Vals” nu şi-a pierdut cu nimic prospeţimea, chiar dacă a văzut lumina rampei acum 81 de ani. Secretul longevităţii ni-l dezvăluie chiar dramaturgul: „Acţiunea se petrece în zilele noastre, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi”.
Un naufragiu, o moştenire neaşteptată, un candidat surpriză pentru un loc în parlament, un testament misterios, discursuri politice „piramidale” şi buclucuri sentimentale, lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, într-un spectacol-satiră ce dezvăluie noi perspective asupra umorului lui Tudor Muşatescu.
Regia: Alexandru Dabija. Decoruri: Helmuth Stürmer. Costume: Corina Grămoşteanu. Ilustraţia muzicală: Vasile Manta.
În distribuţie: Ionel Mihăilescu, Antoaneta Zaharia, Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Sabrina Iaşchevici, Marius Damian, Ruxandra Maniu,
Ioan Batinaş, Alexandru Papadopol, Pavel Bartoş, Rodica Mandache, Anda Saltelechi, Dan Iosif.
Spectacolul poate fi vizionat duminică, 2 februarie, la ora 19.00.
La “Godot Cafe-Teatru”, spectacolele generaţiei noastre
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă”
Tudor Aaron Istodor şi Simona Cuciureanu în Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă
Spectacolul cu piesa lui Rajiv Joseph este oferit de Asociaţia “Pro Drama”, “Teatrul Fără Frontiere” şi “Godot Café Teatru”.
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă”, semnat de regizorul american Ryan Whinnem, aniversează un an de la premieră. Joi, 30 ianuarie, la ora 19.00, la Godot-Cafe-Teatru, bucureştenii îi pot urmări pe Tudor Aaron Istodor şi Simona Cuciurianu într-o dramă cu accente comice despre accidente, răni… şi dragoste.
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug (Tudor Aaron Istodor) şi a lui Kayleen (Simona Cuciurianu) pe parcursul a 30 de ani de viaţă, din copilărie până la vârsta de 38 de ani. Relaţia dintre ei este urmărită într-un stil tragicomic din perspectiva rănilor care îi aduc împreună, periodic, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul Rajiv Joseph construieşte o poveste convingătoare, neconvenţională, despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite. Salturile temporale succesive dintre scene dezvăluie spectatorului frânturi din relaţia dintre Doug şi Kayleen, în timp ce aceştia se apropie unul de celălalt sau se distrug reciproc prin răni reale şi imaginare. Piesa are o latură amuzantă, chiar dacă exploatează zone întunecate şi delicate; este dramă şi comedie.
Autorul Rajiv Joseph este una dintre noile revelaţii ale teatrului american, câştigând numeroase premii precum “NEA Award” pentru cea mai bună piesă şi “Whiting Writers Award”. În 2010 a fost finalist în cursa pentru “Premiul Pulitzer”, cu piesa „Bengal Tiger at the Baghdad Zoo”.
Regizorul american Ryan Whinnem este director al Companiei de Teatru „Vacant Lot” din New York. A colaborat cu „Milwaukee Shakespeare”, „The Folger Theatre„ şi “The Shakespeare Theatre” şi a lucrat ca regizor în Boston, Baltimore, Washington DC şi New York City.
“Accentul este pus pe actori. Tudor Aaron Istodor şi Simona Cuciurianu trebuie să parcurgă trasee identitare dificile actoriceşte, de la copiii de 8 ani la maturii de 38 ani […]. Acest puzzle narativ trebuie să se coaguleze la sfârşit într-o relaţie de dragoste, una complicată, în care protagoniştii se sabotează singuri, dar tocmai prin asta interesantă şi profund umană”.
Scenografia şi afişul: Tudor Prodan.
“Ce poţi să faci în 10 minute?”
Un spectacol după texte de autori americani contemporani: Cathy Celesia, Christopher Durang, Eric Lane, Marc O Donnell, Nina Shengold, Seth Kramer, Theresa Rebeck şi Wayne Rawley.
„Ce poţi să faci în 10 minute?” este spectacolul trailer al “Trilogiei Americane”, va fi o suită de trei colaje de piese de 10 minute, grupate în funcţie de tematică.
Deşi la momentul apariţiei lor în Statele Unite (sfârşitul anilor ’70) piesele de 10 minute au fost privite ca un fel de ciudăţenie teatrală, de-a lungul timpului ele au evoluat într-o formă de artă de sine stătătoare. Piesele de 10 minute sunt haiku-ul teatrului american. Prin natura lor, ele sugerează, nu explică, şi depind de metaforă pentru a-şi transmite mesajul. Sunt puternice, precise, ca un fulger, şi rămân întipărite în minte, pentru că spectatorul îşi aduce aminte toată piesa.
Piesele grupate şi în spectacolul trailer, şi în colajele trilogiei, nu au aparent nici o legătură între ele. Dar, dincolo de haosul aparent al întâmplărilor disparate la care asistăm, există o legătură, un fir roşu care le conectează.
Regia, colajul şi traducerea: Doina Antohi.
Cu: Bianca Popescu, Oana Puşcatu, Alina Petrică, Ana Maria Bercu, Silvana Negruţiu, Alex Călin, Idris Clate, Lucian Ionescu, Cezar Grumăzescu.
Vineri, 31 ianuarie, la ora 19.00.
„Carpathian Garden”
80 de minute de format TV sunt transpuse scenic într-o comedie tăioasă, de Radu Iacoban, realizată de cei doi actori: Tudor Aaron Istodor (care a jucat şi în “Domnişoara Christina”, “Cupluri”, “Iluzii”, “Fat Pig”) şi Radu Iacoban (care a jucat şi în “O piesă deşănţată”, “Fragil”, “Asta-i tinereţea noastră”). Aceştia prezintă un “act comic social” susţinut de personaje contemporane delicioase. Prezentatori de ştiri, parcagii, preoţi, staruri de filme XXX, moguli de presă, politicieni, se succed în faţa spectatorului, provocându-i umorul şi inteligenţa.
Scenografie: Irina Moscu. Video & Sound design: Dan Ionescu. Costume: Sarto MadeToMeasure.
Vineri, 31 ianuarie, la ora 22.00.
„Moş Crăciun e o jigodie”
“Le Pere Noël est une ordure” (în original) este o piesă-cult, creată în Franţa, în 1979, de către membrii trupei de teatru “Le Splendid”. Trei ani mai târziu, în 1982, regizorul Jean-Marie Poiré a realizat după acest text şi un film a cărei vizionare a devenit tradiţie în Franţa, în perioada sărbătorilor de iarnă.
“Viaţa e un animal monstruos care-i devorează fără milă pe cei slabi. E demonstrat statistic că depresivii se sinucid de două ori mai des decât ceilalţi. Pentru a sparge acest zid al tăcerii, o mână de oameni binevoitori au creat „Amicii Depresivului”. Pentru voi, depresivii, există astfel cineva care să vă asculte şi să vă răspundă. E foarte simplu: formaţi cuvântul DDMGPST sau 44877490432854570721342 şi veţi găsi cuvinte de alinare până şi în seara de Crăciun”.
Cu replici deochiate şi umor caustic, Moş Crăciun e o jigodie este o poveste de sărbători incorectă politic, o fabulă urbană comică şi crudă în acelaşi timp, care acuză fără milă ipocrizia societăţii mic-burgheze faţă de marginali, de persoanele defavorizate.
O bijuterie a comicului francez, cu replici mitice şi situaţii incredibile!
Regia: Andreea Bibiri.
Cu: Oana Tudor, Pavel Bârsan, Radu Zetu, Andreea Bibiri, Laurenţiu Bănescu, Lucian Pavel.
Sâmbătă, 1 februarie, la ora 19:00.
„Nişte fete”
Piesa de teatru a lui Neil LaBute prezintă povestea unui tânăr care îşi invită cinci foste iubite într-o cameră de hotel, ca să-şi lămurească trecutul şi pasiunea pentru ele. De ce? Pentru a se putea căsători cu sufletul împăcat. Întâlnirile cu pricina dezgroapă amintiri şi scot la iveală nemulţumiri, discuţii, conflicte. Rezultatul este surprinzător, iar finalul neaşteptat.
Un spectacol despre dragoste şi trădare .
Regia: Cristi Juncu.
Cu: Catrinel Dumitrescu, Irina Velcescu, Cristina Florea, Andreea Vasile, Vlad Zamfirescu.
Duminică, 2 februarie, la ora 15.00.
„Un cuplu ciudat”
„Un cuplu ciudat, varianta feminină” a fost scris de Neil Simon la 20 de ani după prima versiune, cea masculină. În prima variantă, 6 bărbaţi joacă pocher, iar cele două femei care vin în vizită sunt englezoaice. În cea de-a doua, pandant, 6 femei joacă „Ştii şi câştigi” („Trivial Pursuit”), iar cei doi bărbaţi sunt spanioli.
Versiunea feminină este mult mai amuzantă decât cea masculină. Femeile vorbesc despre ele însele, unele despre altele, despre soţii lor şi despre bărbaţi în general, implicit despre sex, despre relaţii ratate şi şanse neexploatate. Întrebările din „Trivial Pursuit” sunt întotdeauna un pretext pentru comentarii hazoase, mai mult sau mai puţin cinice, şi pentru amintiri din anii de liceu. Senzaţia spectatorului este că se uită prin gaura cheii şi ascultă cu urechea lipită de uşă.
Subiectul piesei gravitează în jurul unui grup de prietene, femei de 30 de ani, care se întâlnesc în fiecare seară de vineri sub pretextul jocului de Trivia. Atunci când una dintre ele trece prin drama destrămării căsniciei, toate celelalte îi sunt alături, iar una chiar o invită să locuiască alături de ea până la soluţionarea crizei conjugale. Traiul alături de femeia părăsită se va dovedi însă imposibil, iar cele două prietene, acum colege de cameră, vor alcătui un cuplu ciudat care nu va reuşi să funcţioneze nici măcar în prezenţa a doi bărbaţi şarmanţi, într-o potenţială întâlnire amoroasă.
Subiectele dezbătute, toate cu rezonanţă socială, deci general valabile – căsătoria şi divorţul, ratarea relaţiilor, jocul de grup ca modalitate de defulare, dar mai mult decât orice, prietenia, sunt tratate în manieră comică. Comicul reiese în mod special din structura personajelor, atât de diferită în fiecare caz, astfel încât ciocnirile dintre ele (personaje) sunt puternice şi foarte amuzante.
Regia: Doina Antohi.
Cu: Andreea Grămoşteanu, Mirela Zeţa, Ioana Barbu, Iulia Brezeanu, Doina Antohi, Andreea Samson, Andrei Mateiu, Cătălin Babliuc.
Duminică, 2 februarie, la ora 21.00.
„Zic Zac”
„Zic Zac” este spectacolul generaţiei noastre. Vorbeşte despre etapele unei relaţii: simpatie şi antipatie, porniri animalice şi dezbateri filosofice, sensibilitate şi cruzime, frici personale şi nevoia de a ne găsi jumătatea. Toate acestea sunt înglobate într-o călătorie psihedelică plină de umor şi, mai ales, Muzică!
„Zic Zac” este un spectacol care transpiră – şi la propriu şi la figurat – energie explozivă, sexualitate, umor şi sensibilitate, care ne învaţă că dacă ai carte, nu se face primăvară, că „Tăcerea este unul din argumentele cele mai greu de combătut”, că „Limba pe români îi încurcă-n gură” şi că ne e frică de frică. Aşadar, doamnelor şi domnilor, dansaţi!
Un spectacol de Andrea Gavriliu, “rezemată” de Ştefan Lupu.
Cu: Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu, Gabriel Costin
Luni, 03 februarie, la ora 20.00.
La “TNB”, lumea personajelor se strecoară în viaţa noastră
“Hoţi”
Regizorul Radu Afrim montează spectacolul Hoţi
Radu Afrim inventează lumea scrisă de Dea Loher pe scena Sălii “Studio – Arenă”. O lume a personajelor afectate de sensibilitate, a oamenilor fragili care se strecoară prin propria lor viaţă, temători şi prevăzători, ca şi cum nu le-ar aparţine sau n-ar avea dreptul s-o trăiască. Ca nişte hoţi.
Regizorul este la al treilea spectacol cu piesele autoarei de origine germană (după “Adam Geist”, la Teatrul „Maria Filotti“, Brăila, şi “Piaţa Roosevelt”, la Teatrul Naţional Timişoara).
Este în acelaşi timp şi primul spectacol de la Sala Studio, revenită de curând în circuitul teatral, în care se foloseşte spaţiul de joc de tip Arenă, formulă de joc cu care publicul nu s-a mai putut întâlni în această sală de peste trei decenii.
Dea Loher trăieşte la Berlin, unde a studiat Dramaturgia cu celebrul Heiner Müller. Este unul dintre cele mai în vogă nume din dramaturgia europeană actuală, textele sale fiind montate pe cele mai importante scene din Berlin şi München, dar şi în Franţa, Marea Britanie, Grecia, Danemarca, Polonia, Finlanda. “Bertold Brecht Preis” (2006) şi “Berliner Literaturpreis” (2009) sunt doar câteva dintre recunoaşterile pe care le-a primit de-a lungul carierei literare.
Distribuţia alătură nume cunoscute din generaţia de mijloc a teatrului şi tineri aflaţi la prima lor colaborare cu TNB: Marius Manole, Aida Avieriţei, Liliana Ghiţă, Mihai Călin, Medeea Marinescu, Cornel Scripcaru, Ana Ciontea, Claudiu Bleonţ, Diana Roman, Irina Antonie, Natalia Călin, Conrad Mericoffer, Diana Dumbravă.
Premiera oficială a spectacolului “Hoţi” va avea loc miercuri, 5 februarie, ora 19.30, iar primele reprezentaţii cu public vor fi în zilele de 1, 2 şi 4 februarie.
“Micul infern”
Ilinca Goia şi Liviu Lucaci în Micul Infern
O comedie despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie – un elogiu al vieţii de familie.
Un text de Mircea Ştefănescu, la fel de actual azi, ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul i ironia replicilor, “Micul Infern” este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.
„Spectacolul – desigur viu, antrenant, spiritual creat de Mircea Cornişteanu (scenografă: Clara Labancz) – se remarcă prin pitoresc şi atmosferă (un comic permeabil la emoţie), prin fructificara modern-ironică (în acord cu stilizările textului) şi cucereşte prin ritm, cadenţă, efecte scenice. Ca de obicei, inspirat, Cornişteanu a selectat şi sudat cu măiestrie o echipă excelentă, care dă relief energic situaţiilor şi strălucire ideală «badinajului»”, scrie criticul Natalia Stancu.
Distribuţia: Ileana Stana Ionescu/ Rodica Popescu Bitănescu, Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Marius Rizea, Dragoş Stemate, Daniel Badale, Fulvia Folosea.
Joi, 30 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Pictura.
“Tectonica sentimentelor”
Liviu Lucaci şi Tamara Creţulescu în Tectonica sentimentelor
Spectacolul cu piesa lui Eric Emmanuel Schmitt dezvăluie un joc al orgoliilor în care un bărbat devine miza pentru care patru femei au hotărât să lupte: speranţa, dragostea pură, şansa pe care niciodată nu au avut-o, dovada că îşi pot depăşi condiţia. Povestea pătrunde în viaţa intimă a Parisului zilelor noastre, cel sofisticat, al băuturilor fine şi al hainelor scumpe, dar şi cel al străzii, al luptei dure pentru supravieţuire. Celebrul dramaturg şi scriitor francez imaginează două personaje provenind chiar din România, ţara atâtor prejudecăţi, unde promisiunea e întotdeauna în altă parte.
Într-un decor redus la esenţial, “Tectonica sentimentelor” ne arată că între alb şi negru e loc şi pentru roşu şi că a iubi nu este deloc uşor.
Eric Emmanuel Schmitt a finalizat “Tectonica sentimentelor” în 2008, când a hotărât că o va monta el însuşi, la “Théâtre Marigny” din Paris. Piesa tratează teme care l-au preocupat constant pe autor precum întâlnirea dintre umilinţă şi orgoliu în dragoste sau confruntarea dintre adevăr şi minciună. „Trebuie să acceptăm să trăim în complexitate. Niciodată să nu simplificăm! Niciodată să nu amputăm! Cei care pretind că pot suprima dificultăţile sau contradicţiile existenţei, aceia sunt impostori!”, declara dramaturgul într-un interviu. Eric-Emmanuel Schmitt, romancier şi dramaturg francez, stabilit la Bruxelles, este unul dintre cei mai citiţi scriitori de limba franceza din lume, fiind tradus şi jucat în peste 50 de ţări şi deţinând numeroase premii internaţionale.
Regia: Nicolae Scarlat. Scenografie: Ştefania Cenean.
Distribuţia: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia.
Vineri, 31 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Atelier.
“Doi x Doi”
Maia Morgenstern şi Mircea Rusu în DoixDoi
Un spectacol-coupé prezentat la noua Sală Mică în cadrul proiectului „Uşi deschise pentru toţi”, format din piesele într-un act “Tigrul” de Murray Schisgal şi “Amantul” de Harold Pinter, puse în scenă de regizorul Vlad Stănescu.
Două surprinzătoare poveşti de iubire şi despre nebănuitele ei faţete, în care aflăm că dragostea poate lua naştere în cele mai neaşteptate împrejurări, dar şi cât de greu se menţine vie flacăra pasiunii.
Un spectacol dulce-amărui şi pe alocuri picant, ca însăşi iubirea, un veritabil „catastif al amorului” în variantă modernă, în care succesul e asigurat, în primul rând, de remarcabila performanţă a actorilor.
Scenografie: Ioana Creangă. Mişcare scenică: Florin Fieroiu.
Distribuţia: Amalia Ciolan, Marcelo-S Cobzariu, Maia Morgenstern, Mircea Rusu.
Vineri 31 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Mică.
“Omul care a văzut moartea”
Omul care a văzut moartea
Planuri electorale date peste cap într-un oraş de provincie! Din cauza vieţii grele, un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată. Politica va învinge dragostea?
Deznodământ tulburător! Informaţii noi arată că povestea a fost doar o farsă. Un impostor a înscenat totul în detaliu. Cine este până la urmă Omul care a văzut moartea şi a bulversat viaţa unui oraş?
Victor Eftimiu a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200.000 de versuri, 5000 de articole literare şi a ţinut 1000 de conferinţe publice. Comedia Omul care a văzut moartea trezeşte şi astăzi interesul pentru că pare ruptă din realitatea imediată. Haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, ajunge pe scena TNB în interpretarea lui Lari Giorgescu, tânărul actor nominalizat la ultima ediţie a Premiilor UNITER la categoria cel mai bun actor (pentru performanţa din “D’ale noastre”).
Regia: Dan Tudor. Scenografie: Corina Grămoşteanu. Muzică: Gabriel Basarabescu.
Distribuţia: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Ţilea, Răzvan Oprea, Lari Giorgescu, Tatiana Oprea.
Sâmbătă 1 februarie, la ora 20.00, la Sala Pictura.
“Fata din curcubeu”
Tania Popa în Fata din curcubeu
„Tania Popa e actriţa aia care a intrat la 16 ani la facultatea de teatru şi toată lumea a decis că-i genială. Basarabeancă talentată, de. După care ne-am obişnuit cu ea, s-a obişnuit şi ea cu ea şi… nu ştiu, parcă anii i-au mai tuns din raze. Zilele astea o să iasă cu un spectacol scris şi îndrumat de mine…
Acum ea îl înfloreşte la fereastra voastră şi îl înfructeşte, şi îl desfrunzeşte, şi îi retează crengile sub ochii voştri. (…)
E, poate, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în ultimul timp. Tania e mai Tanie decât a fost ea vreodată… e ca un pumn în stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în şleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe braţul unui evreu supravieţuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ţi-a trecut tristeţea de adineauri…
Deci, cuvinte cheie de ţinut minte: Tania, fata din curcubeu, naţional, curând, înspăimântător de frumos”, nota autoarea spectacolului, Lia Bugnar, despre acest one-woman show.
La pian: Marian Hâncu.
Sâmbătă, 1 februarie, la ora 20.00, la Sala Mică.
“Cinci femei de tranziţie”
Scenă din Cinci femei în tranziţie
Cinci remarcabile actriţe ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie.
Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.
Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar.
„Atât gazda, cât şi invitatele sale atacă, în replici acide, cam tot ce stârneşte comentarii critice în ultima vreme: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, insuportabila vulgaritate promovată în mass-media, decăderea învăţământului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, când modelul era rusesc). (…) Adevărurile dure revelate în duelul verbal nu sunt însă rostite cu acea jubilaţie a catastrofei, de care suferă unii contemporani de-ai noştri. Finalul lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, ceea ce face să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor”, scrie criticul Dana Duma.
Regia: Rodica Popescu Bitănescu. Decoruri: Ioan Diana. Costume: Zina Dumitrescu.
Distribuţia: Aimée Iacobescu/ Giliola Motoi, Magdalena Cernat, Rodica Popescu Bitănescu, Vivian Alivizache, Tania Popa/Iuliana Călinescu.
Duminică 2 februrie, la ora 20.00, la Sala Atelier.
Teatrul Naţional pentru copii
“Făt Frumos din Lacrimă” de Mihai Eminescu
Teatrul pentru copii
Teatrul Naţional pentru Copii, proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, “înarmaţi” cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.
Magicianul Poveştilor împreună cu echipa îi invită pe cei mai mici dintre spectatorii teatrului la o stagiune plină de evenimente şi noutăţi, în care Jocul de-a Teatrul va fi din nou personajul-cheie al întâlnirilor duminicale, atât de îndrăgite de micuţi, dar şi de părinţi şi bunici, reuniţi pentru actuala stagiune în jurul unei teme comune, Poveştile Românilor.
În curând, un nou proiect pentru copii, mai mari şi mai mici, va prinde viaţă sub genericul “Teatrul ca un Joc” şi va fi un Club de iniţiere teatrală.
Distribuţia: Magicianul: Marian Râlea; Buna Poveştilor: Adina Cristescu; Clovnul: Florin Pârvu; Eroi de poveste: Copiii din public.
Duminică, la ora 11.00, la Sala Media.
