Lecțiile ultimului război al Israelului

Un editorial publicat de The Wall Street Journal după uciderea liderului Hebollah se încheie printr-o aluzie la războiul din Ucraina. ”Experiența Israelului din ultimul an este o lecție pentru Vest despre ce înseamnă să nu poți descuraja eficient adversarul și despre modul în care această descurajare eficientă poate fi refăcută. Israelul a lăsat garda jos în fața Hamas, în urmă cu un an, și a plătit un preț îngrozitor. Acum, Israelul pare hotărât să nu mai repete această greșeală cu Hezbollah. Din cauză că se teme de escaladare, Joe Biden a subminat capacitatea SUA de a-și descuraja adversarii și a creat un avantaj pentru Iran, Rusia, China. Israelul nu-și permite o asemenea indulgență. Este în joc supraviețuirea sa”.

Dacă este să considerăm că acțiunile Israelului din ultimul an sunt o lecție, așa cum ne spune The Wall Street Journal, să vedem ce ar trebui să învățăm.

În primul rând, Occidentul ar trebui să fie pregătit în orice clipă de război. Ar trebui ca stagiul militar să fie obligatoriu și de lungă durată pentru întreaga populație masculină și chiar pentru femei. Apoi, toți războinicii din canapea care se agită în această perioadă pentru mai multă armată și mai multe arme ar trebui să știe că Vestul are nevoie de ”copii de rezervă” pe care să-i sacrifice în război. Israelul este singura țară din lume în care și familiile cu studii superioare au, în medie, doi sau mai mulți copii. Chira și așa, războiul demografic, esențial pentru victoria finală, este câștigat de departe de palestinieni. Vestul este demult învins la acest capitol.

În al doilea rând, lecția Israelului arată că forurile internaționale trebuie ignorate. Premierul Israelului a decis, cu câteva zile înainte de sesiunea Adunării Generale ONU,  sa detoneze sute de pagere, să ucidă și să rănească o mulțime de membri ai grupării Hezbollah, alături de multe victime colaterale. Decizia aceasta suporta amânare. Pregătirea asasinatelor în serie cu pagere explozive a început în urma cu mai bine de un an. A fost o palma, altfel meritată, pentru o Organizație a Națiunilor Unite tot mai irelevantă în ce privește principala sa menire – menținerea păcii.

Apoi, exact după discursul său la Adunarea Generală ONU, în fața unei săli aproape goale, Benjamin Netanyahu decide atacul aerian asupra Beirutului pentru uciderea liderului Hezbollah, pe baza unor informații în timp real venite de la spionii Israelului in Liban.

În al treilea rând, acțiunile Israelului arată că trebuie să fii capabili să pui oricând în fața faptului împlinit cea mai mare putere a lumii, având mereu certitudinea că nu vei pierde astfel sprijinul acestei mari puteri. La scurt timp după aterizarea sa la New York, Netanyahu a respins o propunere a aliaților americani și a Franței pentru încetarea focului în Liban și în Gaza. A fost o palmă pentru președintele Joe Biden și echipa, care se străduiesc să încheie mandatul cu o realizare notabilă, pentru a spori șansele Kamalei Harris la alegerile prezidențiale, mai cu seamă având în vedere simpatia pentru cauza palestiniană a unei părți a electoratului democrat tânăr. Frustrarea afișată de unii oficiali americani cu privire la  escaladarea Israelului este ipocrită, sugerează însă profesorul Stephen M. Walt. ”E simplu. Dacă nu vrei ca cineva să facă ceva, nu îi oferi mijloacele necesare pentru a face acel lucru. Concluzia este că guvernul SUA nu a avut obiecții în legătură cu ceea ce a făcut Israelul în ultimul an”, a scris Walt. În cele din urmă, președintele Joe Biden a stabilit poziția guvernului SUA, declarând că uciderea lui Hassan Nasrallah a fost ”justă”.

Vorbind la summitul anual al American-Israeli Council, Deborah Lipstadt, trimisiul special al SUA pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului, a răspuns astfel la o afirmație despre aparenta slăbiciune a Israelului în ultimul an: ”Vrei un pager?”. ”Nu știu de ce oameni ca Deborah Lipstadt nu înțeleg că un asemenea comportament nu ajută deloc Israelul”, spune profesorul John Mearsheimer. ”Însă mulți israelieni și susținătorii lor din SUA cred că pot afișa o asemenea aroganță, că pot merge prin întreaga lume și pot face tot ce vor, iar SUA îi va proteja”.

A patra lecție este că serviciile secrete și tehnologia sunt esențiale. Așa s-a întâmplat și în cazul atentatelor cu pagere, și în cazul uciderii lui Hassan Nasrallah, a liderului Hamas într-o locație pazită de Gărzile Revoluției Islamice din Iran, a unui general iranian prin bombardarea consulatului iranian din Damasc.

A cincea lecție este că liderilor politici nu trebuie să le pese în vreun fel de opinia publică globală sau că procurorul Tribunalului Penal Internațional cere emiterea unui mandat de arestare pentru crime de război pe numele premierului și a ministrului Apărării, așa cum s-a întâmplat în cazul Israelului. Guvernul israelian considera ca frica impune respect.

Este limpede că guvernul Netanyahu a renunțat la tactica ripostelor proporționale la atacurile inamicilor Israelului și recurge la o campanie masivă de atacuri ce sunt caracterizate drept ”preventive” de către anumite publicații internaționale sau ”crime de război” de către altele. Apoi, trecând de aspectele etice și de afectarea comerțului global și a lanțurilor de producție, operațiunea pagerelor explozive a presupus o doză mare de egoism din partea oficialilor israelieni – pentru a asasina niște membri Hezbollah, au preferat deconspirarea unor metode de urmărire a teroriștilor și altor infractori internaționali folosite cu siguranță de multe servicii secrete vestice.

Apoi, actuala campanie a Israelului în Liban și în Gaza arată cât de importantă este voința politică. Atacurile au avut loc sub un ministru al Apărării, Yoav Gallant, care în urmă cu puțin timp își depunea demisia pe masa premierului, din cauza neînțelegerilor. Apoi, guvernul Netanyahu se confrunta cu proteste masive în țară, pentru a negocia cu Hamas eliberarea ostaticilor luați în urmă cu un an. În urmă cu un an, premierul era pus la zid pentru încercarea de a modifica legele justiției (pentru a scăpa de mai multe procese în care este acuzat de corupție), iar presa israeliană scria că generali în retragere și activi din serviciile secrete și armată nu îl mai vor pe Netanyahu la putere. Seria de atacuri asupra ”axei de rezistență” a Iranului au necesitat multă voință politică, iar Netanyahu a reușit să o obțină, în ciuda poziției dificile a guvernului său. Însemnă că această campanie face parte dintr-un plan preexistent, un plan pentru un atac decisiv împotriva interpușilor regimului de la Teheran și chiar a Iranului.

O ultimă lecție este atacul ”preventiv”, dar radical: Gaza s-a dus, conducerea Hamas s-a dus, acum s-a dus și conducerea Hezbollah, chiar și președintele iranian Ebrahim Raisi a dispărut într-un accident de elicopter. ”Peste toate planează spectrul programului nuclear iranian. Un regim înarmat cu rachete nucleare ar schimba ecuația israeliană și occidentală a descurajării. Acesta este un motiv în plus pentru ca Iranul să fie împiedicat să obțină arma nucleară, inclusiv printr-o lovitură preventivă asupra facilităților sale nucleare, dacă este necesar”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.