Lege pentru albirea SRI 

Legile siguranței naționale aflate în vigoare datează din anii ’90 și o actualizare a lor era necesară. Se vorbește demult despre acest lucru. Dar sensul așteptat al actualizării era cel de eliminare a unor prevederi comunistoide care se reproșau legilor de atunci și nicidecum unul de reîntoarcere la reglementări specifice unui stat totalitar.

De la data acelor legi s-au schimbat multe. Avem o nouă Constituție, avem tratate de aderare la marea comunitate democratică a Europei, am ieșit în lume fără vize, am luat lumină de licuricii civilizației nord-atlantice. Și, mai ales, am înțeles mai bine ce-nseamnă drepturile omului și libertățile cetățenești, cu care occidentalii ne-au îndoctrinat atât de mult încât ne e foarte greu să mai renunțăm la ele. Într-un asemenea context, reîntoarcerea la tot ceea ce adie a securitate comunistă ar trebui să ne dea fiori.

Securitatea comunistă își justifica existența prin lupta cu dușmanii țării, pentru apărarea democrației populare și a cuceririlor revoluționare ale poporului. Noua Securitate își construiește eșafodajul de putere pe sacrosanta nevoie de siguranță națională. O siguranță națională care poate să cuprindă orice. Dușmanii nu mai sunt indentificați, dar ei sunt peste tot. O dovedește noua listă de vulnerabilități la siguranța națională, care va permite SRI să devină pe față autoritatea-pivot a întregii vieți economice și politice din țară. Adică nucleu decizional al statului paralel, invizibil și diferit de ceea ce credem noi că este parlamentul, guvernul și alte asemenea instituții demodate.

Legiferare post-factum

Începând cu Băsescu-Petrov, în societatea românească funcționează un silogism perfid: totul este siguranță națională – noua securitate se ocupă de siguranța națională – deci noua securitate se ocupă de tot.

Această directivă trasată de Băsescu a creat o problemă care până în prezent a fost ținută sub preș: domeniile de care trebuia să se ocupe SRI potrivit legii din 1992 sunt mult mai restrânse decât cele de care Noua Securitate s-a ocupat în realitate, sub comanda lui Băsescu și în cârdășie cu procuratura lui Kovesi.

Regimul Iohannis a mai făcut un pas pe aceeași direcție, concretizând politica lui Băsescu prin termenul de „siguranță națională extinsă”, adică tot ce mișcă în țara asta, râul-ramul, ține de siguranța națională. În Strategia Naţională de Apărare a Ţării prezentată de Iohannis în Parlament se arată că acest termen se referă la diverse domenii precum „politica externă, ordinea publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, managementul crizelor, domeniile educaţie, cultură, sănătate, economic, demografie, financiar, mediu, securitatea energetică sau cea cibernetică, securitatea infrastructurilor critice și a patrimoniului istoric şi cultural”. Adică la tot.

Și cum SRI se ocupă de siguranța națională, iar aceasta a fost „extinsă” din condei de președinte, rezultă că SRI se ocupă de tot ce cuprinde extinderea! Așa se explică de ce, sub masca unei false legitimități, SRI-ul este în toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare…

Această realitate de facto a puterilor SRI este acum scoasă la lumină și oficializată în proiectul noii legi pregătită prin păduri și trimisă Guvernului. Soluția a fost simplă: lista amenințărilor la securitatea națională trecute în legea din 1992 a fost substanțial extinsă cu acele domenii de care SRI oricum se ocupa chiar dacă nu avea atribuții legale. Abia acum se va produce albirea operațiunilor pe care SRI le desfășura „la negru”, doar pe baza zicerilor prezidențiale. Lista amenințărilor la siguranța națională din proiectul noii legi cuprinde „acțiuni sau inacțiuni” care vizează aproape tot: „sistemul de administraţie publică, sănătate publică, educaţia naţională şi patrimoniul cultural naţional”, dar și interesele „financiare, economice și energetice naționale, științifice și de cercetare ale României”.

Aceste domenii vor intra în câmpul tactic al SRI. Mai pe șleau, ele vor fi înțesate cu ofițeri acoperiți, care au misiunea să ne apere de amenințări. Extinderea domeniilor considerate „de siguranță națională” va legaliza imensul teritoriu de putere cucerit de Noua Securitate de-a lungul anilor. De acum încolo, SRI se va putea infiltra și mai mult în societate, bazându-se de data asta pe lege, nu doar pe documente ale CSAT ori pe sintagme din texte ale președinției.

De pildă, ce înseamnă că sistemul de administrație publică este supus unor amenințări? Înseamnă că, potrivit noii legi, se va produce o „pătrundere extinsă” a SRI în primării, consilii județene, ministere etc, pentru ca administrația publică respectivă să nu amenințe cumva siguranța națională…O militarizare mascată, făcută cu legea în mână și cu interese ușor de bănuit.

Lovitura dată democrației este multiplă. Pe de o parte, extinderea listei oferă posibilitatea noii securități să solicite mandate pentru interceptări, înregistrări și filaje  pentru orice motiv, în orice domeniu. Mandatul se va solicita direct președintelui Înaltei Curți, fără să mai treacă prin filtrul Parchetului General, ca până acum. Prin această manevră, noua securitate capătă din nou atribuții de urmărire penală, ceea ce a fost interzis printr-o decizie a CCR din 2016.

Pe de altă parte, astfel de mandate pe „securitate națională extinsă” vor crea posibilitatea ca SRI să utilizeze informațiile obținute drept mijloace de probă în dosarele penale de drept comun, lucru de asemenea interzis printr-o serie de decizii ale Curții Constituționale.

În al treilea rând, o asemenea extindere a câmpului tactic presupune, desigur, și alocarea unor resurse suplimentare către SRI – un buget substanțial mărit, pentru noi angajări, noi echipamente, noi operațiuni, noi turnători etc, etc. Extinderea siguranței cere extinderea corespunzătoare a cheltuielilor.

Centrul de Interceptare intră în legalitate

Un alt exemplu de „albire” a practicilor nelegale sau nelegalizate ale SRI îl constituie situația Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor. Acesta funcționează în cadrul SRI fără să existe vreo lege sau hotărâre de Guvern care să-i reglementeze organizarea și funcționarea. De existența Centrului s-a aflat în spațiul public nu demult, cu ocazia dezbaterilor despre cloudul guvernamental, care va deveni tot o feudă a SRI.

O decizie recentă a CCR a stabilit că Centrul de la SRI funcționează cu încălcarea Constituției, deci „la negru”, cum s-ar spune în piață. Prin proiectul de lege venit în plic la Guvern, Centrul respectiv este „albit” și băgat în legalitate. Ca să nu mai fie vorbe, SRI va deveni autoritate națională în domeniul interceptării comunicațiilor, ocupându-se nu doar de ascultări și plasări de tehnică pe la sutienele turnătoarelor din spitale, ci și de latura comercială a acestei munci nobile. Adică tot SRI se va ocupa de „avizarea şi acreditarea operaţiunilor de producţie, comercializare, import ori export al aparaturii de interceptare şi înregistrare a comunicaţiilor/ comunicărilor”. Ne putem imagina cine anume va primi avize de la SRI pentru comerțul cu așa ceva.

Tema unei autorități naționale care să gestioneze interceptările atât de dragi procurorilor a mai fost prezentă în dezbaterea publică. Singurul care a propus și susținut constant ca o astfel de autoritate să nu fie în subordinea SRI, ci a Parlamentului a fost Călin Popescu-Tăriceanu. Și am văzut ce-a pățit. Ca și Dragnea, care a cerut diminuarea bugetului SRI, din fondurile respective urmând să fie finanțat un program național de combatere a tuberculozei. Ca și atâția primari, care au ajuns la zdup fie pentru că n-au trecut pe la poarta SRI pentru binecuvântare, fie pentru că aveau o popularitate periculos de mare în rândul oamenilor. Dar despre astfel de subiecte – altădată.

PS. Cum a rămas cu dl. Iulian Iancu? Este sau nu spionul rușilor? Săracu’ Ciolacu, impozant lider de partid, bun coleg cu dl. Iancu și mare caracter ce este, a cerut de la SRI un verdict cu privire la acest subiect. Pentru că, în numele sfintei siguranțe naționale extinse, SRI este calea și lumina politicii de cadre a partidelor. A partidelor fără coloană vertebrală. Dar noi, cei care suntem doar câte 1 vot, avem dreptul să știm răspunsul: este sau nu dl. Iancu spionul rușilor?