„Lipsă de obiectivitate, lipsă de scrupule”

  1. Ce urmăreşte Klaus Iohannis prin susţinerea directă şi indirectă a a demonstraţiilor?
  2. De ce a ales CNN un interviu cu demisionatul Florin Jianu pentru a prezenta protestele?
  3. Materialul CNN a urmărit informarea telespectatorilor sau acreditarea unei imagini?

Izabell Zamfir

1. Eu nu pot ști ce anume gândește dânsul, dar efectele sunt catastrofice:

a. Destabilizarea ţării prin haos, astfel încât să poată avea proprii acoliți în guvern, pentru a-și spori fondurile pentru propriul confort, călătorii, protocol, huzur, pentru dânsul și pentru un grup de „investitori“. Oare de ce protestele apar după decizia guvernului de a lua măsuri ce vizează creșteri salariale, de pensii și pot aduce progresul economic al țării? Oare guvernul tehnocrat nu a luat ca primă măsură amânarea termenului de creștere a salariului minim?

b. Crearea unei instabilități economice și politice, cu efecte negative asupra vieții românilor: creșterea cursului valutar, regresul țării atât economic, cât și politic.

c. Sper[ să obțină capital electoral, fără a lua în calcul consecințele, pentru că puterea e mult mai importantă pentru dânsul decât interesele României și ale românilor. Eu, dacă doresc liniște, pace, progres, să muncesc și să trăiesc în stabilitate și nu ies în stradă la manifestații neasumate, dar ies la vot, NU SUNT PRINTRE „ROMANII MEI“? Eu nu am președinte? Cine e președintele meu?

2. Pentru audienţă. Pentru că sunt jurnaliști, iar eu cred că ministrul demisionar a solicitat să facă declarații, și nu CNN a avut inițiativa.

3. Părerea mea este ca și-au făcut meseria de jurnaliști la cererea fostului ministru.

În final, fac apel și la dumneavoastră să faceți tot ce este posibil să detensionați ce se întâmplă acum în ţară, sunteți totuși o putere și presa. Ca paranteză, i-am trimis și domnului președinte o petiție, dar nu cred că mă va lua în seamă, neconsiderându-mă „românul meu“.

Vă rog, sprijiniți echilibrul, pacea, comunicarea, schimbul constructiv de idei.

Am speranța că prin puterea ce o aveți, poate dumneavoastră, PRESA, veți putea să supliniți rolul de mediator pe care președintele și Președinția refuză să îl exercite.

Gheorghe Rizescu

1. – Interese strict personale
– Revenirea la „guvernul meu“
– Menținerea „supremației“ multinaționalelor faţă de o ușoară relaxare a condițiilor de trai a populației sărace sau cu venituri relativ modeste.
2. Pentru a scoate în evidenţă „fisura“ din guvern, în vederea „lărgirii“ acesteia în avantajul protestatarilor
3. Ambele.

Delia Pandelescu, Sinaia, jud. Prahova, inginer proiectant

1. Să aibă „guvernul meu“
2. Pentru ca să lovească PSD din interior.
3. Acreditarea unei imagini de ţară coruptă.

Gabriel Diaconu, Brașov

1. Iohannis își dorește puterea absolută. Ce-mi doresc eu? Îmi doresc să răspundă fiecare cetățean pentru faptele lui, fie că este președintele statului sau onorabilul, de altfel, care golește pubelele de la colţul străzii. Dar pentru asta ar trebui să nu mai existe imunitate, decât reală pentru declarații politice și numai dacă aceste declarații nu provoacă haosul de acum. Îl condamnăm pe Iliescu pentru „manevrele minerești“, dar nu putem vedea în prezent. În celelalte chestiuni, CNN se menține pe aceeași linie a luptei pentru globalizare și a interesului capitalului străin. De ce ar dori acesta ca România ocupată să iasă din statutul de slugă? Ca ultimă chestiune, aud tot mai des sloganul „să vă fie frică, studenții se ridică“. Am trăit 30 de ani până în ’89 în socialism și nu am cunoscut frica. Mă îndrept către ultimul pătrar al vieții și ma întreb: aşa trebuie să-mi trăiesc restul vieții, în frică? Spre asta ne duce STATUL POLIŢIENESC?

Dragnea, un ţăran viclean în spatele Guvernului

Mircea Drăgan, economist, Otopeni

1. „Caută urma banilor“ și „nimic nu este întâmplător“ – așa vom avea răspunsul la scopurile imediate și pe termen lung ale lui KWI.

Sunt cunoscute relațiile lui KWI cu mari afaceriști (Holzindustrie, BMW etc.). La urma urmei, este (așa se zice?!) de dreapta.

Cine a promovat și „alimentat“ financiar manifestațiile? Câteva sau mai multe mari firme din România. Lalelele costă, cafeaua costă, ceaiul costă, sandvișurile costă, Internetul gratis în piață costă, laserele costă!!! Cine naiba are bani de dat pentru așa ceva? Este vorba probabil de sute de mii de lei!

Legăturile dintre marii jucători economici se consolidează în momente grele. Măsurile aplicate de PSD, dar mai ales cele care ar trebui să urmeze, le încurcă rău planurile de afaceri. Cine are timp să creadă că totul a fost spontan și că „tinerii frumoși și liberi“ și-au urmat propria conștiință n-are decât. Apropo, aseară unii dintre minunații de mai sus se întrebau ce înseamnă „abrogare“.

Asta este, cred, cheia finală: celor care îndrăznesc să tulbure marile afaceri din România, li se arată bățul (mai corect, măciuca întrupată de procurori, care au mijloacele suficiente să-i „liniștească“).

Implicarea directă a fost cu atât mai favorabilă experimentului și cred că indică oarecum și o oarecare subordonare nu doar intereselor marilor firme.

Așadar, interesul pe termen scurt al lui KWI este stoparea sau diminuarea prezenței PSD în viața politică, prin decredibilizare, gesturi de violență socială, ascunderea sau afișarea parțială a adevărului în fața UE și altor parteneri. Probabil nu va reuși să determine o anulare completă și o deturnare a rezultatelor alegerilor și asta va face necesară găsirea unor cozi de topor de prin PSD.

Pe termen lung, dorește cu siguranță un nou mandat. Nu pentru că ar crede că are ceva important de făcut (de spus nu are), ci doar din motive personale. Probabil că nici lui nu-i vine să creadă ce bine este să fii No 1!!!

2. „Demisionatul“ a fost perceput ca un insider care a defectat pe motive de conștiință, așa că ar trebui crezut, ca un cunoscător din interior al situației reale, motivelor, modului de lucru etc. Adică în ochii publicului este un martor mai mult decât credibil. Jurnalistic este corect. Dacă CNN a înghițit gălușca, nu știm.
Nu cred că demisia lui Jianu a fost întâmplătoare. Posibil să se fi și speriat de amploarea evenimentelor; la fel de posibil este să fi executat un ordin.

„Sucursala CNN din România“ și-a schimbat tonul în ultimele zile, trecând de la susținerea guvernului la note de aprobare a manifestanților și de critică a guvernului, „care refuză să abroge ordonanța“. Probabil că există o legătură între materialul difuzat de CNN și diminuarea tonului A3 și de aceea cred că da, materialul a avut scop de formare de imagine și nu de informare. Dacă CNN ar dori să facă analize corecte și profunde, are toate mijloacele să o facă. Nu m-ar mira să-l vedem pe dl Voiculescu liber în curând!

Elena Raicu, București, cercetător științe sociale

1. „Miza este foarte mare“, spunea Liviu Dragnea și probabil că știe că România duce acum o luptă decisivă pentru cucerirea puterii și a libertății. C.P. Tăriceanu a fost prezent aseară la două televiziuni cu cea mai mare audienţă, cu un discurs dominat de ideea de suveranitate statală, demnitate națională și libertate individuală, atenție!, chiar înaintea bunăstării materiale. Aceste idei naționale vin, culmea, de la un liberal convins și asumat.

S-a spus, prin diverse referințe, pe bună dreptate, că protestele de stradă de acum seamănă cu momentul 1989. De ce? Prin număr, poate. Dar de ce se vehiculează o astfel de referință cu atât de mare încărcătură politică, națională și simbolică? Și cine o face și cu ce interese?

România este o democrație, cu drepturi și libertăți exprimate și respectate, cu instituții care respectă separarea puterilor în stat. Și, cu toate astea, vedem, mult mai evident și transparent ca în decembrie 1989, o uriașă diversiune pentru a cuceri puterea.

KWI este, încă de la „alegerea“ sa, de partea celor care desfășoară această luptă pentru cucerirea României. Sunt trei pași, căci „pas cu pas“ nu este o metaforă, ci o tactică devoalată în acest moment. Primul pas a fost „guvernul meu“, pe care l-a avut după pierderile de vieți de la Colectiv. Nu a reușit să îl păstreze sau să-l recompună după alegeri. A urmat scandalul Ghiță – Coldea, prin care și-a asigurat anihilarea unor rezistenţe și, totodată, mijloace de luptă pentru ce va urma. Anul trecut însă, în mod misterios până azi și fapt de care, uluitor, niciun comentariu avizat nu mai pomenește, MRU demisionează „pe caz de boală“, demisia fiindu-i acceptată la fel de uimitor precum cea a lui Coldea. În fapt, cei doi șefi ai instituțiilor răspunzătoare de siguranța națională sunt eliminați pe rând. Coldea, în scrisoarea către țară, în care își apără onoarea, afirmă că miza eliminării lui este mai mare decât propria persoană și că va reveni cu explicații în acest sens. MRU, fără onoare și țară de aparat? El este unul din cei care l-au susținut pe KWI drept candidat la prezidențiale, am găsit întâmplător „odele“ sale din postura de președinte de partiduleț: DCNews.ro.

Klemm, un ambasador fără preşedinte

Revenind la tulburarea din zilele noastre. O uriașă manipulare, exact ca în decembrie 1989, scoate lumea în stradă contra „ciumei roșii“, iar KWI se grăbește, cu orice risc, să se pună efectiv în fruntea ei, ieșind în stradă. Evenimentele iau amploarea cunoscută, iar KWI merge în Consiliul European, apoi la reuniunea de la Malta, să își frângă mâinile de îngrijorare în fața străinilor, amplificând, pare-se, inconștient scandalul. Nimic inconștient, totul după partitura „pas cu pas“, se pune iar în fruntea mulțimii indignate prin afirmația incredibilă „românii mei“. Nu, nu este nicio gafă, totul este un semnal clar de poziționare și angajare de partea celor care vor cucerirea puterii în România. Lupta este acum împotriva votului, a celor aleși prin vot și a PSD, ultimul partid care mai contează. Cucerirea puterii prin luptă împotriva „ciumei roșii“ în stradă prin diversiune și manipulare, în stat, prin folosirea instituțiilor de forță, activând pentru aceasta toată rețeaua de agenți de multă vreme pregătiți și implantați, care și-au făcut cu brio treaba și la referendumul din 1989.

În concluzie, KWI susține direct și indirect strada pentru a legitima o lovitură de stat și a se legitima pe sine ca emanat al noii puteri.

Spre deosebire de 1989, acum puterea trebuie definitiv cucerită de la români. România nu mai poate fi lăsată de capul ei pentru a se dezvolta independent economic, politic și militar, în niciun caz!

Dacă va urma, așa cum suntem avertizați și pregătiți, ruperea țării, KWI nu va ezita să își servească stăpânii. Atunci oamenii de acum din stradă vor înțelege că au „luptat“ împotriva altor „teroriști“, azi pesediști, căci ciuma e roșie, nu?

Celelalte două întrebări își au răspunsul în cele de mai sus. Disidenţa pe stil nou are nevoie de figuri, chiar și jalnice și puțin convingătoare, dacă nu chiar ridicole. Ministru demisionar, useriștii lui Nicuşor Dan, care ocupă și transformă Parlamentul într-o scenă de stradă de tipul occupy, cu mesajul clar de discreditare și desolemnizare a celei mai importante instituții democratice de reprezentare a unei națiuni.

În 1989 românii au suferit o lovitură de stat într-o totală naivitate și nepregătire politică născută de anii „epocii de aur“, azi suferă o alta, într-o totală sclavie intelectuală și morală a epocii Facebook.

Teo Ștefănescu, sociolog, București

1. Ca regulă a interpretării, pentru a înțelege ce urmărește cineva, trebuie să începi prin a înțelege CINE este acel cineva. Deci cine este, de fapt, acest om? Din informații credibile, apărute inclusiv în Cotidianul, dar și din comportamentul său, se poate deduce că actualul președinte este, pe de o parte, un exponent al serviciilor de informații (în ce fel de relații se află cu acestea se va vedea în timp; nu trebuie exclusă ipoteza că este chiar un vechi colaborator sau agent conspirat, cu angajament sau contract de muncă în regula); pe de alta partă, pare a fi un exponent agresiv al cercurilor de influenţă progresist-globaliste, de tipul „New World Order“.

Indiciile sunt numeroase: este propulsat ca principal candidat la alegeri, ca urmare a unui „studiu“ al unui cadru didactic de la „Academia“ „Mihai Viteazul“ a SRI; „studiul“ e discutat și, se înțelege, preluat spre utilizare într-o ședință care are loc la SRI în 02.2014; or, SRI nu are absolut niciun fel de competenţe în acest domeniu; ulterior, diferite cadre de conducere din partidul în care fusese plantat de curând îl susțin să preia conducerea partidului; unele din aceste cadre sunt foști colaboratori ai DSS, sau manifestă o puternică obedienţă faţă de serviciile de informații. La alegeri, la secțiile de vot din străinătate se produc asalturi, mișcări zgomotoase de contestație, care sunt amplificate prin rețelele de socializare și creează o reală emoție în ţară; conform unor surse bine informate, aceste mobilizări s-ar fi făcut mai ales tot prin agenți ai unui serviciu, iar bugetul operațiunii ar fi fost de ordinul milioanelor de euro (circa 5).

Pentru că acesta nu este un „studiu“, ci o opinie informată, sărim câteva etape, de exemplu, provocarea căderii guvernului Ponta, și ne oprim la instalarea unui guvern „al nimănui“, care nu rezultă din alegeri, simptom al unei politici evident autoritariste, nedemocratice. Acest guvern, denumit, de ex., de un fost președinte, „guvernul generalilor“ („că al partidelor nu e“), este aproape exclusiv alcătuit din funcționari ai statului român aflați la post în străinătate, unde, conform cutumelor, nu ajung civilii, din persoane afiliate serviciilor (cum sunt cadrele didactice de la aceeași fraudulentă „Academie“) sau din persoane a căror biografie sugerează o mare probabilitate ca acestea să fie asociate serviciilor (prin, de ex., proveniența din familii de ofițeri de interne sau DIE). Ei bine, actualul președinte instalează exuberant miniștri, ca pe niște camarazi de unitate, susține tot ce face guvernul și se manifestă prin seninătate și absenţă la diverse măsuri abuzive ale respectivului guvern sau la dezvăluirea unor posibile fapte grave comise de apropiați din instituțiile de forță.
În fine, comprimând mult, ne oprim la comportamentul faţă de forțele politice care câștigă alegerile în decembrie 2016: unul total opus, superior, chiar arogant, deseori amenințător și ulterior de o brutalitate deloc europeană și absolut deloc prezidențială. Care este diferență între guvernul anterior și cel nou? Una singură: acesta nu mai este „guvernul generalilor“. Că nu contează despre ce forţe politice e vorba, cine sunt acestea și ce au făcut ele în istoria recentă, arată clar discursul de la ceremonia de instalare, în care, discret amenințător și nefundamentat sceptic, actualul președinte atrage atenția guvernului să respecte orientarea euroatlantică și angajamentele internaționale ale României (?!). „Uitând“ că partidele prezente sau membrii lor marcanți au contribuit decisiv tocmai la această orientare. Lipsă totală de obiectivitate, lipsa totală de scrupule. Exemplele pot continua pe mai multe pagini.

Kovesi sau ce-a mai rămas din binom

În ce privește acreditarea sa externă, aceasta este substanțiată, de asemenea, de multe elemente. Dăm doar câteva: numirea pe care a făcut-o la conducerea SIE (se uită afirmația lt. col. Nicolae Ulieru referitoare la apartenenţa la un serviciu străin a acelei persoane), numire făcută, probabil, la sugestii externe; numirea unor consilieri asociați cu cercuri internaționale opuse statelor-națiune și valorilor tradiționale; prietenia arătată unor organizații asociate acelorași cercuri (de ex., după incidentul Colectiv), precum și colaborarea strânsă cu partidul USR, plin de cadre asupra cărora pot plana suspiciuni mai mult decât rezonabile că se găsesc în relații strânse cu servicii străine. De fapt, USR arată mult ca un vehicul comun, un parteneriat al serviciilor din ţară și străinătate pentru susținerea actualului președinte și a unui stat autoritarist, represiv, în România. Importantă e și poziția sa critică faţă de inițiativa modificării Constituției în chestiunea familiei, dumnealui fiind, desigur, un susținător al „toleranţei“, cuvânt de cod pentru combaterea valorilor tradiționale. După cum el este executantul neabătut al recomandării „internaționalei progresiste“ de a se aduce la comandă femeile. Chiar dacă astfel se distruge însuși partidul de sprijin.

Doar două fraze despre ce ne spune observația despre acest subiect. Observația este o metodă bună în cercetarea calitativă. Iar observația ne spune că actualul președinte este acceptat deplin, chiar agreat, în cercurile șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană. În totală contradicție, pentru statul român, consecințele sunt nule. Deci în această chestiune este vorba doar despre dânsul, iar nu despre România. KWI este un bun tovarăș de drum. România îi interesează la fel de puțin. Când în România însă „cineva mișcă în front“, „liderii europeni“ își susțin, automat, exponentul intereselor lor, pe KWI. Indiferent dacă este bine sau nu pentru România. Este bine pentru interesele lor. La doi ani de când România are, chipurile, un „alt fel“ de președinte, ţara rămâne o „fată în casa“ Uniunii, draguță, cam înapoiată și pe care n-ai cum s-o iei, desigur, în serios. Actualul președinte a făcut multe pentru a menține acest statut internațional al statului pe care îl conduce, după cum se vede, cu o mână de fier. Sau îl strangulează?

Sumar, ne duce la următorul răspuns la întrebare: KWI urmărește și va urmări ca aparatul de control și represiune, organizat începând cu mijlocul anilor 2000, care exercită puterea pe direcțiile mari de politică, să-și păstreze neatinse mecanismele de presiune, distrugere (de cariere politice, prestigiu, autoritate etc.), eliminare (de ex., guvernul Ponta) și privilegiile, indiferent de costuri. Noul PSD și ALDE au încercat să demonteze o piesă oarecare din mașinărie. Pentru asta au fost loviți cum se vede. În formula actuală, aceste partide sunt un pericol pentru aparat, pentru că sunt mai slab controlate de acesta. Tocmai pentru că prezentul PSD este, în bună măsură, un PSD reformat. Iar ALDE este condus de un suveranist, educat totuși în vechea școală liberală a de mult apusului „Prin Noi Înșine!“. Pentru anihilarea lor, KWI urmărește reducerea bazei PSD la un minim istoric, prin decredibilizarea metodică a acestui partid, care trebuie adus la un procent electoral de sub 20%. Pe plan internațional, toate datele arată ca actualul președinte, probabil la comandă externă, urmărește menținerea României într-o zonă periferică, de irelevanţă. Coborând la detaliu, niște demonstrații sunt întotdeauna bune pentru a intimida, decredibiliza și, eventual, scoate de la putere adversarii.

2 & 3. Numai un mare naiv și mic snob ca dl Mihai Gâdea trăia cu impresia că CNN este Dumnezeul jurnalismului TV pe pământ. CNN este un post afiliat ideologic la politicile internaționale „progresiste“, destinate să demonteze, treptat, valorile tradiționale. E adevărat, este un post de înalt profesionalism, prin comparație cu „sinistrele media front organizations“ ale SRI, niște alcătuiri grotești, adevărate demonstrații primitive de forță – ilegale, desigur. Deci: evident că CNN și 90% din presa occidentală vor susține, mascat, partea cu care sunt asociate doctrinar.

A nu se publica ciuntit; vă rog solicitați acordul pentru modificări, sau nu modificați, sau nu publicați deloc. Mulțumesc.

Răspunsurile rămase nepublicate vor apărea în edițiile viitoare, începând de mâine.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.