Mica Polonie, ţinut de păduri şi de munţi, reprezintă de două secole o destinaţie favorită a Europei Centrale. Călătoria la începutul iernii până în vârful Munţilor Tatra oferă un peisaj somptuos.
Mica Polonie, în poloneză Malopolska, este o regiune istorică a Poloniei, care se întinde în zona de sud-est a ţării, traversată de fluviul Vistula. Capitala tradiţională este Cracovia.
Situată între Munţii Carpaţi la sud şi râurile Pilica şi Liwiec la nord, Mica Polonie se află parţial pe platoul Malopolon, de unde şi-a luat, de altfel, şi numele. Ea se întinde pe teritoriul a şapte voievodate: voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) şi voievodatul Lublin (partea de est).
Aproape de Cracovia, cu turnurile şi fortificaţiile sale ancorate solid într-un promontoriu stâncos, mânăstirea benedictină “Tyniec” domină Vistula acoperită de gheţuri. La doi paşi se află marginea Cracoviei, care n-a reuşit însă să alunge liniştea din acest lăcaş al rugăciunii care este un simbol al naşterii naţiunii poloneze şi al renaşterii la sfârşitul războaielor şi ocupaţiilor străine.
Romantice plimbări cu sania
Activă de la începutul secolului al XI-lea, jefuită de mai multe ori în pofida fortificaţiilor, mânăstirea a fost închisă de austrieci în 1816. A fot nevoie de voinţa şi pasiunea marii Internaţionale Benedictine pentru a ridica, începând din 1932, mânăstirea din ruine. O întreprindere titanică care nu este încă terminată.
Biserica “Arhanghelul Sfântul Mihail” pare ieşită dintr-o carte de poveşti. Clasată în Patrimoniul Mondial al Umanităţii, este una dintre capodoperele arhitecturii din lemn, tipice pentru Mica Polonie.
Chiar dacă tentaţia de a merge către sud, spre munţi, este puternică, merită făcut un ocol pe micile drumuri care traversează dealurile împădurite ale satelor adormite sub zăpadă, susţine junalistul Paul Lenoir.
Lipnica Murowana, aşezată în meandrele unui râu, are una dintre cele mai vechi biserici din lemn din Mica Polonie, arhitectură care urcă până în secolul al XV-lea. Modestă şi delicată, biserica “Sfântul Leonard” pare agăţată de ramurile unui stejar centenar în mijlocul întinderii de zăpadă din care răsar câteva morminte. În interior, frescele, ale căror culori au traversat secolele, împodobesc pereţii de lemn şi grinzile. Liniştea este suverană. Maşinile sunt rare, drumurile se pierd în munte.
Castelul Wawel, iarna
O lizieră mai întunecată înconjoară un pavilion de poveste: hanul “Bialy Jelen”, de la Iwkowa. Vizitatorii sunt invitaţi la plimbări cu torţe în sănii trase de cai îndesaţi, fiind aşteptaţi apoi cu produse de patiserie savuroase, care fac deliciul copiilor, sau cu ţuică de prune fiartă. Prunele nu sunt folosite însă numai la ţuică. Afumate la foc de lemn, pot fi întâlnite în multe mâncăruri.
Denivelările mai accentuate, pădurile mai dese, satele mai rare anunţă Beskides, primele masive muntoase înaintea reliefului alpin din Tatra şi Pienini, la frontiera cu Slovacia. Goralii, cum se numesc muntenii polonezi, îşi păstrează tradiţiile şi dialectul. Săniile cu cai robuşti coboară potecile pădurii Iwkowa până în sat.
Dunjec
Iniţial pădurari şi păstori, locuitorii dau mare atenţie hainelor lor de sărbătoare. Cizme, pantaloni şi sumane de fetru pentru bărbaţi, fuste lungi, bluze brodate şi broboade înflorate pentru femei. Minuni artizanale a căror calitate şi frumuseţe n-au nimic de-a face cu palidele copii propuse turiştilor. Munţii Beskides au tezaurul lor arhitectural. Mica biserică în lemn din Debno, cu pereţii ei negri şi clopotul străpungând văzduhul dintr-un pâlc de frasini, se află la depărtare de fermele ghicite după fumul ce ridică din coşuri.
Vilele impozante, ridicate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor sunt rezultatul unui meşteşug rafinat de secole. Acestea se întâlnesc pe pantele staţiunii termale Szczawnica.
Mai la est, alte biserici etalează iconostase surprinzătoare, în culori srălucitoare şi aur. Sunt ultimele mărturii ale istoriei comunităţilor uniate din aceşti munţi, “lemks”, cu dialecte apropiate de cele ale rutenilor ucraineni, pe care guvernul comunist i-a deportat în 1947 către nordul Poloniei în cadrul operaţiei “Vistula”.
Papa Ioan Paul al II-lea a schiat aici
Curtea Castelului Wawel
Zakopane este dintotdeauna capitala munţilor Tatra polonezi şi de mai mult de un secol staţiunea de sporturi de iarnă cea mai căutată din ţară.
Un succes datorat magnificelor sale chalet-uri, mari ca nişte conace. Savant ornamentate, sunt atât de remarcabile încât au dat naştere, la începutul secolului al XX-lea, unei arhitecturi cunoscute sub numele de “stilul Zakopane”. Din păcate, ele suferă acum, victime ale proiectelor imobiliare de tip “Luna Park”, cum ar fi ansamblul “Krupowki”.
Cine doreşte însă liniştea crestelor montane poate vizita Parcul Naţional, aflat lângă cabana lacului Morskie Oko. Aici, fotografii în alb şi negru, încadrate cu grijă, prezintă un tânăr sportiv surâzător, iubitor de plimbări şi de schi, îndrăgostit de regiune şi viitor Papă.
La Zakopane, poate fi vizitat şi “Muzeul Munţilor Tatra”, de un farmec desuet, dar şi capela “Sacré-Coeur-de-Jésus” de la Jaszczurowka, capodoperă a arhitecturii locale de la începutul secolului al XX-lea.
Interiorul Bisericii de lemn din Debno
Acest decor de vis are castelele sale, fortăreţele Czorsztyn şi Niedzica, aşezate de o parte şi de alta a unui mare lac îngheţat, născut odată cu hidrocentrala de pe râul Dunajec. Sunt locuri care au dat naştere multor legende locale.
În amonte, către frontiera cu Slovacia, râul Dunajec curge prin chei adânci. Potrivit legendei, ele ar fi apărut dintr-un colier aruncat de o prinţesă urmărită de o hoardă tătară.
“Frumoasa adormită” din poveste a fost mult timp staţiunea termală Szczawnica, fondată la mijlocul secolului al XIX-lea pe înălţimile de lângă râu, în faţa a “trei corone”, vârfurile Pieninilor. Un aristocrat polonez a cumpărat-o în 1909. Imensului parc, pavilionelor, vilei şi palatului din lemn li se adaugă impozante edificii Art Deco. După al Doilea Război Mondial, proprietatea a fost naţionlizată, iar André Mankowski, unul dintre nepoţii aristocratului, a emigrat în Franţa. Când, după căderea regimului comunist, familia şi-a recăpătat bunurile, acesta, împreună cu soţia şi cei trei copii ai lor au redat staţiunii Szczawnica strălucirea de altădată. Un pariu deja câştigat cu hotelul de cinci stele “Modrzewie”, în stilul anilor ’30, ce se acordă cu tonul pinilor care îl înconjoară şi de la care îşi trage şi numele. Restaurantul său este renumit pentru bucătăria încredinţată unui “chef” francez şi pentru vinurile lui.
Palatul “Goscinny”, emblematica sală de spectacole de la Szczawnica, a fost redeschisă în 2011.
Cracovia, “cetatea pietrelor vii”
Zakopane, capitala poloneză a schiului
Desigur, o vizită la Cracovia, capitala Micii Polonii, nu poate fi omisă, chiar dacă scopul este schiul. Cracovia, fostă cetate de scaun a Poloniei, este încărcată de istorie, cu legende proprii, care au oferit adânci rezonanţe în cultura poloneză. Este locul unde s-au produs cele mai înălţătoare evenimente din istoria Poloniei. Marele romantic polonez Adam Mickiewicz a numit-o ,,Roma slavă”, iar poetul şi geograful Wincenty Pol scria: ,,Cracovia este cetatea pietrelor vii”.
Oraşul a fost înregistrat ca unul dintre primele 12 locuri listate de UNESCO ca bogăţie culturală!
Cracovia se poate mândri cu prima universitate poloneză, înfiinţată în 1364, “Alma Mater Cracoviensis”. În secolul al XV-lea, aici studiau circa 10.000 de studenţi, cifră nevrosimilă pentru acea perioadă. Unul dintre studenţii ei a fost faimosul astronom Copernic.
Turnul Barbakan din Cracovia
Din zidul vechi al oraşului, demolat în secolul al XIX-lea pentru că împiedica lărgirea acestuia, s-au păstrat numai bastionul cu turn “Barbakan”, datând din secolul al XV-lea, şi “Poarta Florian”. Construit pentru apărarea împotriva atacurilor turceşti, Barbakan apăra Poarta Florian, la care erau verificaţi cei care intrau sau ieşeau din oraş.
Cel mai cunoscut monument istoric al Cracoviei este, desigur, “Castelul Regal” de pe Dealul Wawel, situat deasupra Vistulei, simbol al istoriei glorioase a oraşului. Castelul găzduia altădată regii şi reginele Poloniei. Iniţial gotic, “Castelul Wawel” a fost transformat în secolul al XVI-lea într-o reşedinţă regală impunătoare, în stil renascentist. În epoca de aur a Cracoviei, între anii 1506 şi 1572, regii Sigismund I şi Sigismund al II-lea au angajat arhitecţi şi pictori italieni pentru a reconstrui reşedinţa regală. “Capela Sigismund” este cea mai importanta creaţie în stil renascentist din Polonia. Astăzi, castelul adăposteşte „Colecţia Naţională de Artă”, alcătuită din tapiserii, broderii cu fir de aur, picturi, ceramică, o impresionantă colecţie de arme, precum şi “Tezaurul Coroanei”, care cuprinde sabia de încoronare a regilor polonezi, datând din 1320. Cu toate că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial guvernatorul general german a jefuit mai tot ceea ce i s-a părut de valoare, se găsesc încă importante colecţii de mobilă rară, de tablouri şi faimoasele tapiserii flamande de Arras. În “Camera tezaurului” se găsesc bijuterii deosebite, armuri şi însemne regale.
Sanie la Zakopane
Aici pot fi vizitate apartamentele regale şi sălile oficiale, colecţii de artă orientală, piese arheologice, obiecte de epocă, portrete ale monarhilor… Şi tot aici se află “Catedrala Wawel”, Cripta Regală sau “Clopotul Sigismund”. Trebuie amintie şi câteva biserici excepţionale. Pe primul loc se situează “Biserica fortificată Sf. Maria”. Din turnul ei se anunţau atacurile asupra oraşului sau izbucnirea incendiilor. Construită în stil gotic, lângă Piaţa Centrală, este renumită pentru cel mai mare altar medieval sculptat în lemn, înalt de 13 metri. Dar şi pentru un celebru semnal de trompetă, un imn închinat soldatului răpus de săgeţile mongolilor pe când dădea semnalul de apărare a oraşului. La ora prâzului, semnalul este difuzat în toată Polonia de postul naţional de radio.
Catedrala Wawel
“Piaţa centrală” din Cracovia este una dintre cele mai mari pieţe medievale din lume, datând din secolul al XIII-lea. Se găsesc în jurul ei unele dintre cele mai vechi clădiri din Cracovia, precum “Sukiennice” (Sala Ţesăturilor), fosta bursă de textile, devenită filială a “Muzeului National”, sau “Biserica Sfântul Adalbert”. Clădirile ce înconjoară piaţa găzduiesc instituţii prestigioase, precum “Muzeul de Istorie a Oraşului Cracovia”, “Centrul Cultural Internaţional”, alături de magazine, restaurante, cluburi, cafenele.
Faţadele bine întreţinute şi interesant decorate, arhitectura clasică, având numeroase elemente inedited, o recomandă în perioada verii pentru concerte şi festivaluri, iar mulţi localnici aleg să îşi petreacă aici noaptea Anului Nou.
Muzeul Naţional dn Cracovia
La sud de Wawel se află “Districtul Kazimierz”, fostul district evreiesc, în ale cărui sinagogi s-au filmat scene din „Lista lui Schindler”. Se află aici şapte asemenea lăcaşuri de cult, cu o arhitectură impresionantă. După al Doilea Război Mondial, zona a fost aproape părăsită, în urma numărului imens de morţi din lagărele germane, şi multe construcţii s-au ruinat. Urmaşii unora dintre foştii proprietari, care şi-au redobândit drepturile, au renovat şi au transformat unele dintre ele, păstrând caracteristicile tradiţionale ale arhitecturii. Oarecum paradoxal, cartierul adăposteşte şi două frumoase biserici gotice, “Sfânta Caterina” şi “Corpus Christi”.
Între cele două războaie, Kazimierz era faimos pentru învăţaţii săi şi pentru artiştii săi. Astăzi, vechiul cartier evreiesc este un amestec interesant şi inedit de hoteluri elegante, restaurante de lux şi vile, alături de construcţii modeste, mici prăvălii şi ateliere, cafenele, galerii de artă. Atmosfera sa aparte l-a făcut foarte popular pentru vizitatorii din toată lumea.
