Logodna și divorțul Ponta – Dragnea

Asist de ceva vreme la o relație încurcată, cea dintre Victor Ponta, ex-lider PSD, și Liviu Dragnea, actual lider. Mi-i amintesc bine pe amândoi din perioada cînd umblau prin lume numai împreună, ca niște logodnici. Lipsea ținerea tandră de mînă, în rest, nimic… Prietenia lor părea indestructibilă – după modelul Marx și Engels sau Fidel Castro și Che Guevara, inspiratorii lor ideologici. Astăzi nu mai au vorbe bune unul pentru altul, sunt ca șoarecele și pisica. Iată un exemplu de ieri. Ponta despre Dragnea – „Voi aţi văzut că a minţit? Dragnea, mincinosul. Vorbea în oglindă Dragnea, care este mincinosul naţional.“ Dragnea, în replică – „Mie nu-mi trebuie să conversez nici cu turnătorii, nici cu şantajiştii (…).“

Pentru mine, care am avut cîteva ocazii să îi văd împreună în vremea cînd erau nedeslipiți a fost clar că Dragnea stă la pînda, și că, naiv, Ponta nu realiza acest lucru. Îl considera un aghiotant supus, un ducător de geantă fidel, tipul din anticamera care îi făcea servicii, cel mai apropiat colaborator. Știu că Ponta a fost prevenit despre caracterul și scopurile lui Dragnea în ce îl privea, dar nu a vrut să asculte. Mi-a fost clar că zîmbetele lui Dragnea erau false, că nu făcea decît să îi întindă capcane șefului pe care aparent îl servea. Era numai plecăciuni, amabilități, laude. De fapt, viza să preia șefia și îl împingea vizibil cu umărul să cadă pe scări.

Dragnea și Ponta au colaborat perfect cînd l-au debarcat pe Mircea Geoana. Atunci s-au pretat în tandem la gesturi publice nerușinate motivate labil de scopul lor unic – să vina ei la putere în PSD, restul nu conta. Logodna celor doi a mai durat o vreme. Au făcut împreuna multe combinații, șmecherii, învîrteli, porcărele. Au fost complici. Cea mai mare victorie a lor a fost obținută împotriva partenerului lor politic Crin Antonescu&PNL. Au poftit să desfacă USL pentru ca PSD să preia toată moștenirea acelei grupări efemere, dar de succes care îl înghesuise rău pe Băsescu.

Dar cariera de conspirator, de Iago dîmbovițean, a lui Dragnea nu se termină aici. Ocupația lui a fost să îi tragă preșul de sub picioare lui Ponta. Manopera i-a reușit perfect. Ponta nu mai este nimic, politicește vorbind. S-a bazat pe defectele șefului lui – superficialitate, grabă, lipsă de realism, necunoașterea partidului, aroganța, zeflemeaua care îl făcea antipatic și nepopular. În cursa pentru Cotroceni, Dragnea a jucat la două capete. Dacă Ponta cîștiga în fața lui Iohannis și ajungea la Cotroceni, Dragnea înșfăcă PSD-ul. Dacă pierdea, Ponta era înlăturat ca orice perdant, iar Dragnea prelua partidul. S-a adeverit scenariul doi și Dragnea nu e deloc străin.

Cum s-a întîmplat preluarea PSD? Ponta se duce la fentă. În politică este ca la dribling, te faci că o iei la dreapta și faci la stînga. Nu trebuie sa înghiți momeala odată cu undița și malul. Pe Ponta l-au lăsat nervii și a demisionat din fruntea PSD – a renunțat neașteptat și la funcția de premier. O armată de indivizi luptă pe viață și pe moarte să înșface aceste poziții, iar Ponta, incoștient, neștiind pe ce lume trăiește, slab mai ales, renunță la ele cu ușurință ca să braveze. Împins din apropiere de Dragnea, firește, care își așteaptă momentul.

Nu mă mir că au ajuns să se toarne, să se atace public, să se jignească, să se acuze de mari păcate și mai ales să se deteste. Îi leagă prea multe amintiri și coterii din trecut. Știu multe secrete unul despre altul. Au de ce să se teamă. În partida asta de poker unul cîștigă, celălalt pierde. Dar cînd își aruncă vorbe grele ar trebui să își amintească măcar o clipă epoca aceea cînd o comiteau împreună, cînd erau complici, cînd biata Românica era la cheremul lor. Azi Ponta e declasat în planul doi. Numai Dragnea taie și spînzură, dar stă cu sabia DNA deasupra capului, amenințat cu închisoarea. Ponta, la rîndul lui, stă pe Facebook și se face că mai face politică. S-ar putea totuși să se împace – la Jilava, depănînd amintiri. Au destule.