Loviturile de grație aplicate de Occident Africii de Vest

’’Franta are un rol important in esuarea statului Mali. Parisul a sustinut, in anii ’80, programele de ajustare structurala de inspiratie neoliberala care au distrus spitalele si scolile publice si au deschis calea catre aparitia institutiile islamice care sa le substituie’’, scrie pentru Le Monde Jean-Francois Bayart, director de cercetare la Centrul National de Cercetare Stiintifica.

”Franta a sustinut liberalizarea industriei bumbacului in Mali, asa cum a dorit Banca Mondiala, iar aceasta a accelerat exodul din mediul rural si emigrarea. Ulterior, Franta nu le-a mai permis malienilor sa ajunga pe teritoriul ei, aceasta ducand la saracirea populatiei, pentru ca remitentele erau mai mari decat ajutorul international pentru dezvoltare.

Apoi a venit randul lui Nicolas Sarkozy sa taie ajutorul financiar oferit de Franta si apoi l-a obligat pe presedintele Amadou Toumani Toure sa-si puna semnatura pen un acord de readmisie a malienilor expulzati din Franta. Aceasta a slabit autoritatea lui Toure in Mali. Apoi, Franta a inceput sa intreprinsa operatiuni militare in desertul malian, alaturi de armata mauritana, incepand din 2010, mai batand un cui in sicriul politic al lui Toure.

Lovitura de gratie a venit in 2011: razboiul din Libia i-a obligat pe tuaregii malieni care erau controlati de Muamar Gaddafi sa se intoarca in tara, cu mult mai multe si mai performante arme decat aveau cand au plecat. A urmat proclamarea independentei partii de nord a Mali, Azawad, si deruta totala a armatei maliene, in ciuda antrenamentelor primite de la armatele Frantei si SUA.

Razboiul din Libia, unde Franta a dat primele lovituri, a dezorganizat retelele de afaceri ale lui Gaddafi, care investea mare parte din bani in zona Sahelului, tinand sub control triburile de aici.

In cele dinurma a venit interzicerea prohibitia impusa de Franta narcoticelor si interzicerea emigrarii in fosta metropola. Aceste doua decizii au dus la o coalizare a trupelor paramilitare care se vedeau fara obiectul muncii ( aici trebuie incluse si organizatiile criminale latino-americane, italiene si spaniole) si a diferitelor miscari armate locale.

Seamana cu un scenariu de fictiune politica? El se desfasoara sub ochii nostri chiar acum, prin criminalizarea Guineei-Bissau si prin implicarea altor state din regiune in finantarea pe care Miscarea pentru unicitatea jihadului in Africa de Vest o practica in Mali.

Franta si statele occidentale s-au inselat in privinta Sahelului de 30 de ani incoace si acum culeg ce au semanat’’, incheie cercetatorul francez.