Chiar dacă știrea despre decesul său a luat pe neașteptate foarte multă lume, cumva, Lucian Avramescu știa.  Pe 2 decembrie, jurnalistul a publicat ceea ce îi transmisese cu îngrijorare, în seara de 1 decembrie, prietenul său, filosoful Dumitru Velea. Acesta îi telefonase și-i povestise că îl visează de câteva nopți iar cu o zi în urmă visase că se îndrepta spre Lucian Avramescu „o săgeată însângerată”. „Era o săgeată groasă și plină de sânge”, a adăugat Velea.

A murit Lucian Avramescu

Iată visul:

SĂGEATA ÎNSÂNGERATĂ

„Aseară m-a sunat poetul și filosoful Dumitru Velea, prieten al studențiilor noastre întortocheate literar. Telefonul meu arheologic e preferat de realizatorul „Banchetului”. Soția îl dă „pe tare”, iar Velea e sigur că-l ascult și eu.

Are o voce îngrijorată prin care trec nori. Nu-i vocea lui.

– S-a întâmplat ceva la voi?

– Nu, în afară de ce știți, răspunde Giorgiana.

– De câteva zile îl visez pe Lucian. Astă noapte am avut un vis ciudat.
Eram amândoi într-o pajiște, un peisaj nedefinit mai degrabă. Venea o săgeată, iar eu am prins acea săgeată însângerată.

– Poate ai prins-o prea târziu, după ce și-a făcut treaba, am vrut să spun de la capătul muțeniei mele care mi-a lăsat relativ vorbitoare două degete și un pix.

– Era o săgeată groasă și plină de sânge, adaugă Velea, retrăindu-și înfiorat visul.

O tăcere stă ca o mobilă veche în jurul telefonului brichetă. Stă pe sufletul meu.

Giorgiana spune: în satul meu, sângele în vis e veste.

– Sunteți siguri că totul e bine la voi? – mai întreabă Velea.

Eu de zece zile n-am ieșit din cameră. Să ne vedem sănătoși prieteni, într-o parte sau alta a însângeratei săgeți.

P.S. Buni zori, prieteni! La Sângeru aud că a venit iarna. A mea a venit mai înainte!”

Publicistul – scriitor, poet și gazetar – a murit, duminică dimineață, 12 decembrie 2021, la locuința sa din localitatea prahoveană Sângeru, în urma unui stop cardio-respirator.

„Voi fi o piatră între cele trei mii de pietre din cerul de iarbă, oglindă a cerului înstelat de sus, i-a scris poetul Lucian Avramescu Întâiului Stătător al Bisericii Ortodoxe Române și, la 73 de ani, fiind născut la 14 august 1948, a fost rânduit, la ceasuri de sfântă duminică și utrenie,  ca  ultima sa respirație să-i împietrească pe chip.

La moartea lui Avramescu

Poetul mai scria recent, potrivit AM Press: 

„De vorbă stau cu cei ce nu mai sunt/ E noapte, noapte cum n-a fost vreodată/ Mult prea strălucitor întunecată/ De vorbă stau cu cei ce nu mai sunt/ Iar eu orbecăi pe sub alt pământ”.

”Dă-mi, Doamne, știu că poți, ceva și mie/ Din mult prea roditoarea-ți veșnicie/ Mi-ai pus, mulțam, pe umeri scăfârlie/ Cu care-am inventat chiar zei o mie/ Că-s după chipul și asemănarea Ta/ Eu nu prea cred să fie chiar așa/ Cu dălțile de ape și sulfine/ Mult prea fragil m-ai nimerit pe mine/ Care-s din iarbă, fluturi și albine (…) Mă pedepsești, fără să-mi spui, de ce,/ Mă scoți, abia născut, din scutece/ Și nici n-apuc prea bine să spun papă/ Că vin groparii să îmi sape groapă/ Dacă suntem asemeni, ca-n oglindă,/ Pune îngrijorării mele-o grindă /Să nu mă prăvălesc așa ușor/ În lacrimă, ca ploaia dintr-un nor”

(29 octombrie 2021, Sângeru, Scrisă la trei, azi noapte)