”ONU a stabilit ca 15 noiembrie să fie ziua care să marcheze depășirea pragului de opt miliarde de locuitori ai planetei. Nimeni nu umblă prin lume pentru a număra populația, este vorba despre o estimare făcută de Fondul pentru Populație al ONU, pe baza trendurilor demografice. Unii ar putea să se îngrijoreze gândindu-se la ce va însemna pentru planeta și pentru mediu această creștere a populației, însă un lucru este limpede – viața este mai bună ca niciodată la nivel material. În ciuda celor afirmate de activiștii de mediu, nu avem parte de nicio «extincție»”, scrie jurnalistul britanic Rob Lyons, pentru Spiked.
”Ziua celor opt milioane va fi celebrată în timpul Conferinței COP27 privind schimbările climatice, care are loc în Egipt. (Este interesant de spus că, începând din acest an și până in 2050, peste jumătate din creșterea estimate a populației, ce ar trebui să ajungă la 10 miliarde de suflete, se va concentra în opt țări: India, Pakistan, Filipine, Egipt, Congo, Etiopia, Nigeria și Tanzania). Ziua celor opt miliarde va duce cu siguranță la discuții despre cum oamenii distrug planeta. Secretarul general ONU spus, la COP27, că «suntem pe autostrada spre infern și apăsăm accelerația la maxim, fără să ne gândim la generațiile viitoare».
Populația lumii s-a înmulțit, însă rata de creștere a atins nivelul maxim în 1968, iar de atunci scade constant, cu circa 2% pe an, după ce crescuse cu 2,1% pe an. În 1804, populația lumii a ajuns la un mliard, iar în 1927 erau două miliarde de oameni. În 1968, anul ratei de creștere maxime, populația a ajuns la 3,5 miliarde și s-a dublat până în 2011.
Cum s-a întâmplat asta? Am experimentat o uriașă tranziție demografică. De la o lume în care se nășteau mulți copii, însă în care viața era grea și scurtă, am ajuns la o speranță de viață la nivel mondial ce se apropie de 80 de ani. Însă în multe țări fertilitatea a scăzut sub nivelul ratei de înlocuire a populației. Așa cum în anii 1960 lumea se apropia de rata maximă de creștere a populației, acum lumea se îndreaptă spre numărul maxim de copii, după care va urma o lungă descreștere. ”Ne apropiem de un nou echilibru, în care creșterea populației va fi ținută în frâu nu de mortalitatea mare, ci de fertilitatea scăzută”, scrie Our World in Data.
Acest lucru este foarte evident în țările dezvoltate. Există alimente, locuințe decente, economii productive și sisteme de sănătate moderne, astfel încât cei mai mulți cetățeni se așteaptă la o perioadă de pensie lungă și sănătoasă. Iar lucrurile încep să stea la fel și pentru restul lumii.
Pentru a observa progresul omenirii, să luăm ca reper mortalitatea infantilă. În 1960, 2.29% dintre copiii din Marea Britanie mureau înaintea vârstei de un an. În 2020, procentul este de 0,36% – o scădere a mortalității cu 84%. În Bangladesh, mortalitatea infantilă era de 17,5% în 1960, iar acum a ajuns la 2,4%. Din nou, este o scădere de 84%. Desigur, sunt multe de făcut pentru a ajuta țările sărace să reducă și mai mult aceste procente și să ajungă din urma țările dezvoltate. Progresul este însă clar.
«Este un moment în care putem să celebrăm diversitatea, să recunoaștem progresele în sănătate care au prelungit speranța de viața și au redus dramatic mortalitatea infantilă», spune secretarul general ONU. Firește, apar mari provocări în ce privește oferirea unui nivel de trai decent pentru miliarde de oameni. Trebuie să găsim noi modalități pentru a asigura hrana, încălzirea, lumina, sănătatea, educația.
Dar trebuie să avem și curajul să spunem că toți ecologiștii apocaliptici s-au înșelat grav. Mulți ecologiști de la finalul anilor 1960 estimau că înmulțirea populației va duce la foamete și sărăcie. Volumul ”Bomba populației” , al lui Paul Ehrlich, publicat în 1968, începea astfel: ”Bătălia pentru a hrăni omenirea s-a încheiat. În 1970, sute de milioane de oameni vor muri de foame, în ciuda programelor gândite acum. Nimic nu va mai putea împiedica creșterea substanțială a mortalității”. Din fericire, lumea a avut o cu totul altă evoluție.
Ziua celor opt miliarde de oameni ar trebui să fie o palmă peste obrazul super-apocalipticilor, al celor care cred că politicienii ne omoară și le fură viitorul celor mai tineri. Cum să ne îndreptăm spre un dezastru, când populația se înmulțește atât de repede, vreme de decenii? Viața a fost mai bună, nu mai rea.
De fapt, cea mai mare amenințare la adresa omenirii nu este schimbarea climei, ci faptul că am uitat de succesele din ultimele două secole.
Pentru că am reușit să ieftinim toate cele necesare vieții, am putut investi multe resurse în noi tehnologii și infrastructuri care aduc mari beneficii omenirii. Însă nebunia ecologismului inversează această tendință. Renunțăm la combustibilii fosili și la energia nucleară exact când avem nevoie de energie ieftină și stabilă mai mult ca niciodată. Creșterea prețului energiei și penuria de energie – împreună cu impactul asupra nivelului de trai, al accesului la alimente, la sănătate și multe altele – vor fi doar începutul unor greutăți mult mai mari, dacă este să mergem pe calea eco-austerității.
Așadar, să ridicăm paharul pentru cum oamenii au reușit să facă planeta locuibilă pentru opt miliarde. Însă să nu uităm de lupta ce va veni. Nu putem permite ca această creștere a nivelului nostru de trai să fie sacrificată de dragul unei ideologii.”
Vorba unui banc mai vechi…doi moși pe bancă, unu, i auzi, Sint 8 miliarde, celălalt nostalgic, ute lumea donle, ute!