Luminile Orientului latin se zăresc la Lisabona

Trienala de Arhitectură de la Lisabona va găzdui vineri 30 octombrie, la ora 18.00, vernisajul expoziţiei Luminile Orientului latin – arhitectura unui principe român şi conferinţa omonimă susţinută de profesorul arhitect Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti.

Cele două evenimente propuse de către ICR Lisabona Trienalei aduc în atenţie un moment de cumpănă în evoluţia civilizaţiei spaţiului românesc. Domnind peste principatul românesc de la sud de Carpaţi, Constantin Brâncoveanu este de departe conducătorul din regiune cel mai îndeaproape supravegheat de administraţia stambuliotă, în condiţiile în care domnia sa se suprapune perioadei în care otomanii pierd controlul asupra Transilvaniei şi Banatului.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu

Principe ambiţios, Brâncoveanu încearcă să acţioneze pe trei planuri pentru a-şi consolida domnia. Stabilizează administrativ şi economic principatul, îşi legitimează din punct de vedere ideologic domnia prin afirmarea identităţii statale dintre Carpaţi şi Dunăre (pe care o putem considera embrion al statului român de azi) şi, nu în cele din urmă, încearcă în mod discret să ducă o politică externă proprie (îndrăzneală care îi va aduce în cele din urmă înlăturarea de pe tron şi martiriul), menită să basculeze principatul de pe orbita levantină pe cea a naţiunilor occidentale în afirmare.

Mânăstirea Horezu

Interior de biserică

Obiectul expoziţiei şi conferinţei de la Trienală este o analiză a celei de-a doua direcţii menţionate, prin prisma celor două paliere ale discursului legitimist al arhitecturii brâncoveneşti, cel aulic şi cel de recurs la prestigiul şi influenţa bisericii, un puternic pilon al oricărei puteri statale din acea epocă.

Bolta pridvorului bisericii de la Sinaia

Pornind de la starea de lucruri existentă pe tărâmul arhitecturii din Ţara Românească a acelei perioade – volet al înfloririi spirituale şi economice din perioada strămoşului său Matei Basarab –, Brâncoveanu preia moştenirea meşterilor români macedoneni sosiţi în secolele XIII şi XIV, îmbogăţită cu influenţele romanice şi gotice sosite din Transilvania, cele din Levant etc. şi aduce, graţie averii sale considerabile, meşteri occidentali (cunoscători ai celor mai recente procedee şi tehnici din construcţii, dar şi inspiratori ai unor programe şi morfologii arhitecturale inovatoare pentru Ţara Românească din acea vreme). Cu ajutorul acestora şi al harului lor creator dezvoltă un discurs grandilocvent, un adevărat proiect politic tradus în piatră, care este astăzi una dintre cele mai semnificative componente ale patrimoniului arhitectural şi artistic al României.

Sărăcineşti

Arhitectura brâncovenească, între timp consacrată prin înscrierea câtorva dintre ansamblurile construite pe lista de patrimoniu mondial a UNESCO, a inspirat în decursul ultimelor trei secole declinarea românească a Art Nouveau-ului, dar şi alte curente şi creatori din România şi din ţările din jur.

Vulturul bicefal

Conferinţa profesorului arhitect Sorin Vasilescu (recent distins – 2015 – cu premiul Opera omnia al Academiei Române) pune acest stil, parte a definiţiei contemporaneităţii româneşti, în contextul mai larg al Secolului Luminilor ce tocmai se năştea, neuitând să releve dialogul de la distanţă cu opera unui adevărat “principe al luminilor”, Dimitrie Cantemir, savantul domnitor al Moldovei.