Luna lu’ Cireșar, legende, obiceiuri şi superstiţii

Iunie este personificare a lunii a patra din calendarul roman înainte de Cezar şi a lunii a şasea din calendarele iulian şi gregorian dedicată zeiţei luno, soţia lui Jupiter şi protectoarea femeilor măritate.

Întrucât în iunie se coc cireşele, primele fructe ale anului, luna aceasta se numeşte, local, Cireşar sau Cireşel. Acum, în perioada solstiţiului de vară, când ziua devine cea mai lungă şi insolaţia cea mai puternică din întreg anul, timpul calendaristic şi vegetaţia ajung la maturitate. Totuşi, recoltele, oricât de promiţătoare ar părea în luna iunie, sunt numai o făgăduinţă; orice furtună, vijelie, ploaie torenţială însoţită de grindină poate devasta lanurile de grâu, rodul livezilor şi viţei- de-vie.

În luna iunie, numită şi Cireşar, există câteva sărbători care au la rândul lor o serie de tradiţii şi superstiţii care au circulat de-a lungul timpului, din generaţie în generaţie, şi se mai păstrează şi astăzi.

Omul neştiind de partea cui va fi în final victoria în războiul dintre fortele naturii, benefice sau malefice, a preamărit atât sfinţii creştini îmbrăcaţi în haine păgâne (Timoftei, Vartolomeu, Onofrei, Elisei, Sânpetru), cât şi divinităţile păgâne îmbrăcate în haine creştine (Drăgaica, Sânzienele). La aceste reprezentări se adaugă sărbătorile cu dată mobilă: Sărbătoarea cea mai importantă a lunii cireșelor în anul acesta este fără doar și poate RUSALIILE.

Apoi Moşii de Vară, Duminica Mare, Lăsatul Secului de Sânpetru şi altele. Târgurile Drăgaicei şi Sânzienelor, organizate în a doua jumătate a lunii iunie, păstrează amintirea unei divinităţi agrare preistorice celebrată la solstițiul de vară.

Cel mai important fenomen astronomic ce are loc în această lună este solstiţiul de vară (21 iunie), cea mai lungă zi din an.

În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante din an, cu multe sărbători şi evenimente folclorice, însoţite de practici rituale care au semnificaţii profunde asupra omului şi relaţiilor lui cu natura, cu lumea înconjurătoare. Să le luam pe rând.

Obiceiuri și tradiții de Rusalii, ziua în care jucau Călușarii

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt sau Rusaliilor este ziua în care, cu ajutorul căluşarilor, dacă eşti bolnav, te poţi face bine sau cel puțin așa se zice din bătrâni. Tot din bătrâni se spune că dansul căluşarilor, în general, are scopul de a apăra oamenii, vitele şi recoltele de influenţele negative. Spre deosebire de strigoi, care le provoacă necazuri oamenilor în anotimpul friguros al anului, Ielele sunt prezente numai pe timpul verii. Acestea se spune că-i pedepsesc pe oamenii care fac fapte rele sau pe cei care nu le respectă zilele. Local, Rusaliile urseau copiii la naştere şi preziceau moartea oamenilor.

De această zi se leagă o mulţime de obiceiuri şi ceremonii: se împodobesc locuinţele, porţile şi anexele gospodăreşti cu ramuri de tei, plop, stejar; se desfăşoară Jocul Căluşarilor; se sfinţesc ramuri de tei, soc, mure, pentru a fi folosite în medicina populară; se împletesc cununiţe din spice de grâu şi flori de câmp pentru a fi purtate de tineri la celebrarea căsătoriilor; se pocnesc frunze de tei pentru alungarea spiritelor rele; se fac descântece. Cum scriam mai sus, numele lunii iunie vine de la zeiţa luno, soţia lui Jupiter şi protectoarea femeilor măritate. Poate de asta se crede că nunţile făcute în iunie duc la cupluri durabile.

Apoi vin: pe 21 iunie este solstiţiul de vară şi Ziua Soarelui, pe 24 iunie este Ziua Sfântului Ioan Botezătorul şi Sânzienele, iar pe 29 iunie sunt sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel.

Solstiţiul de vară în emisfera nordică este cea mai lungă zi din an. De aici, ziua se scurtează, devenind egală cu noaptea, la echinocţiul de toamnă. De momentul solstițiului de vară este legat și un ritual de transformare a unei bijuterii din aur în talisman norocos. Se foloseşte orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este un inel, o monedă sau pandantiv.

Cu o zi înainte de solstițiu, bijuteria este pusă într-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi uscate (cimbru, rozmarin, salvie, lavandă, mușețel, sunătoare), ce reprezintă elementul pământ.

În zorii zilei solstițiului de vară, se scoate obiectul de aur dintre ierburi și se pune într-un vas cu apă curată, apoi prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii. Astfel, bijuteria este purificată cu elementul focului. Cu flacăra de la lumânare, se dă foc ierburilor uscate din vas, lasându-le să ardă și să își împrăștie aromele.

24 iunie: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Sînzienele

Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar – loc în care numai arhiereul intră o singură data pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Această luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinti au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.

Potrivit Sfintei Scripturi, în acest timp era preot la Templul din Ierusalim Sfântul Proroc Zaharia, învățător al Legii Vechi, care a fost ales să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Preotul Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, care era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional. Pentru țărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă.

Din timpuri străvechi, semnul cercului a fost considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice. Inelele, coroanele, brățările, colierele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplător au forma de cerc, ci pentru ca acest simbol magic să-i apere pe purtătorii lor de forțele răului, care nu pot să treacă peste această graniță imaginară fără sfârșit sau început, în filosofie el reprezentând nesfârșitul, infinitul.

Tradiția dansurilor populare (existente în toată Europa), în care oamenii se țin de mână sau pe după umeri, alcătuind un cerc închis (de tipul horei), are aceeași semnificație. De asemenea, cu ocazia solstițiului de vară sunt organizate festivaluri dedicate focului și apei.

Sânzienele se sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie şi sunt cunoscute în mitologia românească drept zânele rele din clasa ielelor, sinonime cu Drăgaicele. Sânzienele sunt deţinătoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele şi mai ales florile ce le poartă numele cu proprietati magice, făcându-le apte pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc iubirea. Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină.

Cei mai importanți propovăduitori ai credinței creștine, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunt sărbătoriţi la data de 29 iunie

În jurul sărbătorii se păstrează o mulțime de tradiţii şi de obiceiuri, transmise din generaţie în generaţie.

Apostolii Petru şi Pavel sunt pomeniţi împreună pentru că au fost martirizaţi în ziua de  29 iunie a anului 67. În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară. Aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi zmai ales de pescuit.

Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petru hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.

Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă. Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Surse: Pagina de Facebook a Muzeului  Național al Țăranului Român; https://alba24.ro; https://adevarul.ro/; https://www.libertateapentrufemei.ro.

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Leopold Adler | Vedere din satul Binţinţi (actualmente, satul Aurel Vlaicu) /Hunedoara/ 1872-1924 (AL-798)