Maastricht, regina artelor

Oraşul olandez s-a transformat într-un pelerinaj pentru amatorii de artă şi antichităţi cei mai exigenţi, găzduind, la „Maastricht Exhibition and Congress Centre”, cea de a 24-a ediţie a celui mai important târg de anticariat din lume. 260 de expozanţi, din 16 ţări, din Franţa în Uruguay, trecând prin Statele Unite şi Coreea, din Noua Zeelandă în Italia, sunt gata să răspundă crizei economice cu 30.000 de obiecte de artă, adevărate capodopere, care acoperă un arc temporal de 6.000 de ani.

TEFAF se prezintă ca un mare muzeu în care poţi achiziţiona de toate: picturi, desene, stampe, sculpturi, mobile, manuscrise miniate, ţesături, porţelanuri, cristaluri, argintării şi bijuterii. Un spaţiu foarte amplu este dedicat picturii, cu operele unor autori precum Matisse, Picasso, Schiele, Kandinsky, Miro, Dufy, Calder, Poliakoff, Warhol, Lichtenstein, Pollock, De Kooning, Rothko şi contemporanii Bacon, Richter, Flanagan, Freud, Tapies şi Toko Shinoda.

Dubuffet, La arat în Brabant

Numere. Cifre. Sunt cheile de lectură cele mai sintetice şi mai eficace a TEFAF Maastricht. Într-un fel de Cabală, această etalare a anticariatului şi artelor lumii a devenit o adevărată tradiţie. În plină criză economică, cum subliniază Ben Janssen, preşedintele anticarilor, „piaţa artei a rămas solidă şi este cert că lumea vrea să investească în artă, în contratimp cu inflaţia, oferindu-şi totodată un motiv de satisfacţie”. Maastricht rămâne singurul for ce reuneşte calitatea specialiştilor în domenii foarte variate.

De la clepsidra egipteană comandată de Alexandru cel Mare la 323 î.Ch., prezentându-l pe împărat în faţa zeiţei Hathor, căreia îi oferă o carafă de vin, propusă pentru 150.000 de euro de către bruxellezul Harmakhis, la pictura „La arat în Brabant” de Dubuffet, datată 1943, o comandă pentru o bancă din Montreal, ce a fost evaluată la 1,5 milioane de euro, antichităţi clasice, bijuterii de lux, cu sume exorbitante, ceramici contemporane alternează cu opere pe hârtie din 16 standuri. Să nu uităm nici de design, etalat în opt expoziţii, printre care „Downtown” sau „Arc-en-Seine”, dar nici de frumoasele vase din anii ’60, cu stilul lor amintind de antic, în galeria englezului Lucie Rie, sau de lămpile feerice ale lui Alberto Giacometti.

Renoir, Lecţia

Între cele mai seducătoare capodopere expuse figurează „Lecţia” de Renoir, ulei pe pânză care îl prezintă pe fiul său Claude în 1906, expusă la „Hammer Galleries” din New York, „Idolul grec” de la Galeria „Rupert Wace” din Londra, datând din neolitic.

În afara celor 20 de pânze de Renoir, prezentate de „Hammer Galleries”, să mai notăm câteva piese unice de Axel Einar Hjorthdin, în spiritul Art deco, la Galeria „Swedish Grace”, axată pe minimalism.

De la „Vânătorul fericit” la colecţionarul fericit

Vizitând standurile, nu pot trece neobservate numeroasele buline roşii puse pe opere deja achiziţionate, de la picturi antice la arheologie, de la design la obiecte de artă, de la o expoziţie de stampe la desene pe tema vânătorii, împrumutată de la Rijksmuseum din Amsterdam, intitulată „Vânătorul fericit”, până la alte obiecte de o inegalabilă calitate şi valoare.

El Greco, Ecce Homo

De la extraordinarul „Ecce Homo” al lui El Greco (1541-1614), în lemn policrom, propus pentru suma de 6 milioane de euro de „Deborah Elvira”, la goblenul din secolul al XVII-lea, de la Bruxelles, semnat Pasquier de Neckere, care străluceşte între sculpturile antice de la „Longari”, de la obiectele de artă medievală de la „Sam Fogg”, în al cărui stand se distinge „Cartea orelor” de Giovanni L’Impavido, la sculptura familiei Chiggi, realizată în Toscana secolului al XVI-lea, propusă de „Altomani”, plaja alegerilor este nelimitată. Impresionant, un orologiu de masă, aurit, creat de Hans Gruber la Nürnberg în 1571. Între alte minunăţii expuse să amintim o sculptură a maestrului francez Gustave Courbet (1819-1877), „Liberté”, un bronz, de la 1875, expusă după 130 de ani de newyorkezul „Richard Feigen”, evaluată la 630.000 de euro, apoi o fibie în bronz şi vitralii, cu granate şi perle, în tehnica cloisonée, provenind din Spania vizigotă din secolul al VI-lea. Wolfgang Bauer, de la galeria „Bel Etage” din Viena, oferă un încântător „Salon Jugendstil”, desenat de Otto Wagner (1841-1918), compus dintr-o consolă, un divan şi două fotolii, pus în vânzare cu 780.000 de euro.

Mai pot fi admirate numeroase piese arheologice ale galeriei londoneze „Rupert Wace”, obiecte de artă orientală de la galeria „Ben Janssen”, până la celebrele argintării de la „Koopman”. Atrag, de asemenea, atenţia o sculptură a „Sfântului Antonio aflat într-o nişă”, o masă semnată Lorenzo di Credi (1456), picturi antice, porţelanuri chinezeşti, bijuterii, pahare din sticlă verde cu ornamente din piatră în relief, de aceeaşi culoare, specific olandeze, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Admirabile şi un suit creat de Otto Wagner în 1912 pentru un apartament din Viena, dar şi o consolă realizată de Bothe şi Ehrmann, propusă pentru 785.000 de euro, un tors al lui Buddha, dintr-o piatră calcaroasă, înalt de 59,7 centimetri, din timpul dinastiei Qi (550-577 d.Ch.).

Joan Miro, Pasărea lunară, lemn de măslin, 1945

O sculptură unică a artistului spaniol Joan Miro, intitulată „Pasăre lunară”, realizată în lemn de măslin, înaltă de 30 de centimetri, datată 1945, a fost vândută la TEFAF, în primele zile, cu 5 milioane de dolari unui colecţionar particular. Ea a făcut parte din „Landau Fine Art” din Montreal şi apoi a rămas timp de 40 de ani într-o colecţie privată.

Negustorii de artă au confirmat bune vânzări şi în alte secţiuni ale Târgului, în special pentru arta modernă şi contemporană, antichităţi şi arta asiatică.

„Noortman Master Paintings” din Amsterdam a vândut picturile a opt maeştri flamanzi din secolul al XVII-lea, printre care, un „Peisaj din Haarlem”, de Gerrit Berckheyde, de la 1671, cu 4,5 milioane de euro, o „Natură statică cu vas de argint”, de Willem Claesz Heda, achiziţionată pentru 3 milioane de euro, şi un „Feribot pe canalul Vecht”, de Salomon van Ruysdael, cu 2,5 milioane de euro. Un alt dealer, specializat în vechii maeştri, „David Koetser” din Zürich, a vândut unui colecţionar privat o lucrare de Willem van de Velde cel Tânăr cu 3 milioane de euro.

Daniele Crespi, Bunavestire

Specialiştii în artă japoneză „Malcolm Fairley” şi „Grace Tsumugi Fine Art”, cu sediul la Londra, expun circa 20 de piese. Un colecţionar chinez a achiziţionat un vas de lemn dur japonez din perioada târzie a secolului al XIX-lea, pentru suma de 40.000 de euro, iar un colecţionar american şi-a adjudecat de la ei o piesă importantă din perioada Meiji. Preţul de vânzare al unui stingător de incendii din argint cu intarsii din fildeş a ajuns la circa 500.000 de dolari.

Un colecţionar european a achiziţionat de la specialistul în artă asiatică, de la „Ben Janssens Oriental Art” din Londra, o cutie cu intarsii în perle din insula Ryukyu, situată între China şi Japonia, pentru 100.000 de euro. Una dintre cele patru piese de jad pe care Janssen le-a vândut în seara de deschidere a mers la un colecţionar chinez. Unul dintre primele obiecte chinezeşti din porţelan destinate exportului a trecut de la galeria „Jorge Welsh Oriental Porcelain” la „Works of Art” din Lisabona pentru o sumă cu şase cifre. Platoul din dinastia Ming, datat 1515, poartă acum stema regală portugheză.

Tapiserie de Bruxelles, lucrată cu eleganţă

Vânzarea unor opere de artă din secolul XX include 5 portrete de Man Ray, expuse la galeria „Kicken” Berlin, şi „Juliette cu tocă” de Albert Gleizes, pentru care „Waterhouse & Dodd” din Londra era în tratative cu trei colecţionari. Lucrarea a fost achiziţionată cu 220.000 de euro. Un rar Auguste Rodin, de la 1910, „Omul cu nasul spart”, a fost adjudecat de un colecţionar privat pentru o cifră în jur de 180.000 de euro.

Galeria belgiană „Fine Jewels” a vândut un pandantiv „Art Nouveau”, semnat René Lalique, datat 1900, unui colecţionar francez, în timp ce „Perrin Antiquaires” din Paris a avut un succes rapid cu două fotolii cu braţe din oţel strălucitor, provenite din perioada Primului Război Mondial.

Henry Moore, Mamă şi copil

Sculptura „Mamă şi copil”, semnată Henri Moore, datată 1983, a fost expusă de „Landau Fine Art” din Montreal. O mică, dar monumentală, figură de femeie în marmură albă, de 11,7 centimetri, din perioada neoliticului târziu, din Ciclade, în condiţii extraordinare de conservare, intitulată „Idol feminin”, simbol al fertilităţii, a fost propusă la peste 1 milion de euro.

Două altare în chihlimbar, cu intarsii în fildeş, realizate în secolul al XVII-lea în Germania, au fost expuse în galeria „Kunstkammer Georg Laue” din München. Piesele sunt extraordinare nu prin felul în care sunt lucrate, ci prin raritate. Erau obiecte tipice de artizanat, folosite la Curtea prusacă, fiind oferite ca daruri diplomatice. Ele au fost vândute cu 500.000 de euro.

„Véronique Bamps”, din München, a pus în vânzare un colier unic din aur, decorat cu o fundă în care sunt încastrate diamante faţetate, bijuterie creată de René Boivin din Paris, la 1945, pentru Principesa Irene a Greciei. O sufragerie realizată, în 1923, în Danemarca, pentru preşedintele Asociaţiei Daneze „Shipowners”, compusă dintr-o masă, 12 scaune şi un dulap de vase, a sedus mulţi vizitatori.

O extraordinară pereche de bronzuri cu o frumoasă patină renascentistă, reprezentându-i pe Venus şi Marte, a fost estimată la 150.000 de euro.

Tamara de Lempicka, Văduva

Un „Portret” rar de Bernardo Bellotto, al unui nobil veneţian, îmbrăcat elegant, în faţa unor palate, a fost vândut pentru 8,2 milioane de euro. Lucrarea „Portret de Gentelman”, provenită dintr-o colecţie privată, a fost atribuită recent artistului flamand Michael Sweerts şi vândută pentru 1,1 milioane de euro.

Una dintre cele mai importante opere, „Văduva”, de Tamara de Lempicka, expusă la Paris în anii ’20, achiziţionată în 1925 de un colecţionar, a fost expusă acum spre vânzare cu 300.000 de euro.

Amintiri şi poveşti

Rembrandt, Portret de bărbat

O legendă interesantă a fost înregistrată la TEFAF, în urmă cu câţiva ani, cea a unei urne funerare ornamentale, în marmură, din epoca romană, secolul I d.Ch., vândută de „Rupert Wace” din Londra, cu aproximativ 1 milion de euro. Această capodoperă, magnific decorată, care conţinea cenuşa unui defunct, a fost achiziţionată de „Mougins Museum of Classical Art”, din sudul Franţei. Ea fusese transformată într-o veioză de alungat insectele, care se afla într-o reşedinţă din Anglia, deoarece descendenţii colecţionarului nu aveau idee de importanţa sa.

„Portretul unui bărbat cu mâinile în şold”, de Rembrandt, expus la Galeria „Otto Neumann” din New York, una dintre ultimele creaţii ale pictorului, datată 1658, provenind dintr-o colecţie privată, a fost adjudecat cu 47 de milioane de dolari. Lucrarea aparţine unei perioade dificile din viaţa lui Rembrandt. Colecţiile sale de artă, cât şi proprietăţile fuseseră vândute, aşa încât, ca să-şi poată duce existenţa de pe o zi pe alta, a acceptat preţuri mici pentru pânzele sale. Persoana figurată poate fi un marinar sau un pirat, dar, în orice caz, este pictată cu o linie sigură şi transmite o extraordinară sensibilitate prin folosirea luminii. Tabloul a aparţinut unor colecţionari renumiţi: lui Daniel Daulby, un apreciat expert în opera lui Rembrandt, apoi a fost cumpărat de George Huntingdon Hartford II, moştenitorul lanţului de supermarketuri „Atlantic& Pacific”, după care a intrat în posesia lui Steward Johnson moştenitorul averii „Johnson & Johnson”, revenindu-i, la moartea acestuia, Barbarei Piasecka Johnson, care avea un cazino la LasVegas. Acum îi aparţine lui Otto Neumann din New York, care i-a redat frumuseţea, graţie restaurării.

Renoir, Femeie culegând flori

O importantă pânză semnată de Renoir, intitulată „Femeie culegând flori”, din prima perioadă a impresionismului, a fost pusă în vânzare cu 15 milioane de dolari, de liderul galeriilor, „Dickinson” din SUA. Ea o reprezintă pe Camille Monet, prima soţie a pictorului, care a murit tânără şi care i-a fost model. Din gelozie, a doua soţie a lui Monet, Alice Hoschedé, a distrus tot ce era legat de amintirea lui Camille. Numai o fotografie a supravieţuit într-o colecţie privată a cărei existenţă Alice n-o cunoştea.

Celebrii colecţionari Sterling şi Francine Clark, îndrăgostiţi de Renoir, au cumpărat mai multe lucrări, fiind unii dintre cei mai importanţi posesori ai operelor artistului, cu peste 32 de tablouri.

În Olimpul anticarilor

Bartolomeo Bimbi, Păsări exotice, din colecţia familiei De Medici

În 1975, la începutul acestei manifestări, lucrurile erau diferite. Evenimentul purta numele de „Târgul de Pictură” şi găzduia 28 de expozanţi. În timp, lucrurile au început să se schimbe şi a devenit „Târgul Anticariatului”, cu 42 de participanţi, cuprinzând nu numai pictură veche, şi găsindu-şi o cadenţă anuală. În 1988, evenimentul îşi asumă în sfârşit numele „TEFAF” („The European Fine Arts Fair”). De atunci această prestigioasă manifestare este într-o continuă evoluţie, devenind întâlnirea mondială cea mai importantă a colecţionarilor şi a pasionaţilor de artă. A crescut de la an la an numărul de expozanţi, de vizitatori, de schimburi. Dar cum se face că un asemenea eveniment are loc într-un oraş mic faţă de alte capitale ale gustului şi stilului şi care este formula unui asemenea succes?

Interiorul elegantului edificiu de la Maastricht

„Olanda este o ţară în care piaţa de artă este, din punct de vedere istoric, protagonistă”, explică Domenico Piva, anticarul milanez. „Şi aceasta se explică prin faptul că Târgul este susţinut la toate nivelurile: cultural, politic şi comercial. Pe de altă parte, Maastricht se află într-un punct de confluenţă al Europei şi să nu uităm selecţia riguroasă, care reprezintă o garanţie fundamentală. 29 de comisari dintr-un total de 175 de experţi internaţionali au trecut din stand în stand, în zilele ce au precedat deschiderea, pentru a face un control detaliat al pieselor expuse spre vânzare: dacă acestea sunt veridice, verificând provenienţa. Dacă obiectele nu au fost la înălţimea standardelor ridicate ale TEFAF, ele au fost restituite. Pentru a asigura vizitatorul că achiziţiile sale sunt de totală încredere, selecţia este una dintre cele mai severe din întreaga lume. Arcadie Fletcher de la galeria londoneză „Sam Fogg”, specializată în artă medievală, sublinia faptul că TEFAF este într-adevăr un târg internaţional care atrage expozanţi şi cei mai buni dealeri din întreaga lume. Competiţia este cheia lecturii succesului, după cum sublinia Giancarlo Ciaroni de la galeria „Altomani”, cu sedii la Milano, Pesaro şi Roma. Vetting este o garanţie pentru cine cumpără. Cine investeşte vrea să fie sigur că lucrarea lui este asigurată, nu aşa cum se întâmplă în unele ţări din estul Europei. Participarea este o onoare rezervată unui număr mic de persoane, unor anticari foarte atent selecţionaţi. Printre noii admişi la această ediţie se numără galeria „Longari Arte” din Milano, specializată în sculptură medievală. Reunind toate piesele acestui puzzle ne putem explica de ce, anul trecut, „The European Fine Arts Fair” a reuşit să depăşească criza economică globală, ba mai mult, să reînvie şi datorită impulsului dat de China şi Statele Unite. „Marea rigoare în selecţionarea operelor, afirmă galeristul roman Cesare Lampronti, o autoritate în domeniul picturii vechi, explică faptul că aici există un fel de «bursă a artei», o întâlnire între diferitele pieţe de artă mondiale care, din primele zile, a demonstrat un vivace schimb de mărfuri.

Broşă Haute joaillerie

Numele galeriştilor sunt cunoscute publicului obişnuit al Târgului”. „Nu aş putea să spun că nu am avut câteva probleme uneori, povesteşte Andrea Altomani. Odată, venind la Maastricht cu o colecţie de ceramici din perioada renascentistă, comisia cred că a greşit respingându-mi piesele sub învinuirea că sunt noi, întrucât ele erau foarte bine conservate. Dar mi s-a dat până la urmă dreptate. Anul trecut am vândut un portret din secolul al XVI-lea, reprezentându-l pe Federico Barocci, Muzeului Metropolitan, care l-a supus unor studii bibliografice şi examene chimice îndelungate”. La TEFAF este prezent pentru a 12-a oară şi Domenico Piva, cu sculpturi şi tapiserii din secolul al XVIII-lea. „A fi aici reprezintă un vârf al carierei mele, pentru că a avea o vitrină internaţională în confruntarea cu critici de artă renumiţi, cu directori de muzee, până la reprezentanţi ai unor instituţii publice şi private din toată lumea este o onoare”. La fel, bijutierul Gianmaria Buccellati, care vine aici de 20 de ani, declară: „Pot să mă mândresc cu faptul că sunt unul dintre specialiştii în haute joaillerie din lume şi am deja o clientelă a mea internaţională care vine să-mi viziteze standul. Acum printre piesele mele rare etalate se află o broşă de aur în formă de floare, creată din turmalină, 186 de diamante faţetate şi 267 de diamante de tăietură «rosa»”.

Nu putem să nu amintim faptul că TEFAF susţine din 2004 cercetarea în domeniul cancerului şi a creat o secţiune specială, „Chair of Oncology al Maastricht University Medical Centre”.