Iritat de atitudinea impulsivă a președintelui francez, cancelarul conservator Friedrich Merz s-a apropiat recent Italia Giorgiei Meloni. Politicile economice sunt compatibile, iar Meloni este ”translatorul” de care Germania are nevoie în relația cu America lui Trump, cu care Germania, spre deosebire de Franța, dorește adaptare în loc ce confruntare. Asta semnalează reuniunea guvernamentală germano-italiană de la finalul acestei săptămâni.
Când a ajuns la putere, în urmă cu mai puțin de un an, cancelarul conservator Friedrich Merz ”făcea din consolidarea prieteniei franco-germane una dintre prioritățile politicii sale externe”. ”El considera că predecesorul său, social-democratul Olaf Scholz, neglijase Parisul. Un plan de acțiune economic franco-german a fost anunțat rapid, pentru a arăta hotărârea Berlinului de a strânge legăturile cu vecinul său”, scrie Suddeutsche Zeitung.
Discursurile de la Davos sunt una, deciziile politice sunt alta
Însă acest entuziasm s-a stins rapid. După o serie de dezacorduri și dezamăgiri, Emmanuel Macron, puternic slăbit pe plan intern, nu mai este partenerul privilegiat al cancelarului german. Liderul guvernului german se orientează astăzi către o țară considerată stabilă din punct de vedere politic de la venirea la putere a liderului de extremă dreapta Giorgia Meloni: Italia, unde o mare parte a guvernului său s-a deplasat, vineri, 23 ianuarie, alături de el. „Macron este de domeniul trecutului; Merz pariază pe Meloni”, scrie ziarul bavarez.
Presa lumii a lăudat discursul prin care premierul liberal al Canadei, Mark Carney, cerea construirea unei a treia cai a puterilor mijlocii liberale. Una diferită de cea a Chinei sau Rusiei, dar și de cea a Americii lui Trump, distrugătoarea ”ordinii globale bazate pe reguli”. Țările liberale nu trebuie să se adapteze la America lui Trump, a avertizat Carney, la Davos. Liderul european cel mai apropiat de viziunea canadianului a fost Emmanuel Macron. Până la urmă, el este cel care declara că ”NATO este în moarte clinică” și că Europa are nevoie de ”autonomie strategică”.
Germania își retrage trupele din Groenlanda
Începând de la Tratatul de la Maastricht din 1992, motorul UE a fost binomul Franța-Germania. După Brexit, acest duo a devenit și mai puternic. Franța arată limpede că nu dorește să se adapteze la linia politică a lui Donald Trump. Macron este cel care insistă pe activarea celei mai puternice arme comerciala a UE împotriva SUA. Însa pentru ca UE să acționeze astfel este nevoie de cooperarea Germaniei și a altor mari economii europene.
Ce face însă Germania. Cancelarul Friedrich Merz a trimis 13 militari în Groenlanda. La misiunea de recunoaștere inițiată de Danemarca participă și Franța (15 militari), Suedia, Norvegia, Finlanda, Marea Britanie, Norvegia, Olanda. A fost o marcare a teritoriului și o încercare de a-l sfida pe președintele Trump. Însă, după câteva zile, Germania decide retragerea militarilor săi. Au fost invocate condițiile meteo, dar întreaga presă din Germania știe că nu despre asta a fost vorba. În realitate, Germania ezită, nu dorește înfruntarea lui Trump și încearcă să meargă pe calea adaptării.
Cancelarul Friedrich Merz știe că președintele SUA vorbește o limbă a politicii internaționale greu de înțeles. Are nevoie de un translator, iar acesta nu este Emmanuel Macron. De aceea, Merz a ales să coopereze cu unul dintre cei mai abili politicieni europeni ai momentului – premierul iralian Giorgia Meloni.
Germania pariază pe Meloni
Vizita lui Merz la Roma a fost un adevărat desant. A fost o reuniune a celor două guverne, cu participarea miniștrilor de Externe ai Apărarii, de Interne, Finanțe, Economie, Agricultură, Cercetare, Muncă, Transporturi, Cultură. Nu a fost prima asemenea întâlnire germano-italiană. Prima a avut loc la Berlin, in 2023. Însă există o mare diferență. Atunci, Giorgia Meloni era încă numită ”neo-fascistă” și ”extremistă de dreapta” și căuta legitimare. Acum, Meloni este unul dintre cei mai puternici politicieni din Europa. Este lidera unui guvern surprinzător de stabil care, la nivel economic, aplică politica fostului premier tehnocrat Mario Draghi, în vreme ce Meloni are sarcina de a aduna populist voturi și a asigura comunicarea esențială cu SUA. De cealaltă parte, Germania este puterea care ezită.
Relația șchioapă dintre Germania și Franța
Alianța tradițională Germania-Franța suferă. Acordul de liber schimb UE-Mercosur a plasat aceste țări în tabere total opuse. Apoi, exporturile franceze în SUA sunt mult mai reduse decât cele germane. De aceea, președintele Macron își permite să agite spectrul unui război comercial cu SUA, în vreme ce cancelarul Merz este ezitant. Neînțelegerile dintre Franța și Germania, cele mai mari puteri economice din UE, se observă în proiectele militare care șchioapătă. Berlinul este pentru achiziționarea și de arme americane pentru Ucraina, din banii europeni. Franța dorește doar arme ”made în EU”.
Meloni tace și face
Meloni are o altă abordare. Acolo unde Emmanuel Macron este conflictual, Meloni vorbește mai puțin și acționează concret. Când Donald Trump a amenințat cu noi tarife statele care au trimis trupe în Groenlanda, Macron a ripostat dur. Meloni, aflată la Seul, a spus: ”Cred că escaladarea trebuie evitată și lucrez chiar acum la asta”. Meloni este una din puținele curele de legătură cu SUA. Este de partea NATO în Ucraina, dar este de partea președintelui Trump și a premierului Ungariei în ce privește politica migrației și valorile tradiționale.
Liderul PPE, germanul Manfred Weber, susține că Germania are nevoie de medierea lui Meloni în relația cu SUA. ”Italia și Germania sunt garanții unificării europene. Este nevoie de un tratat de prietenie între Germania și Italia, la fel cu Tratatul de la Aachen cu Franța”, a spus Weber. Calea confruntării aleasă de Macron este respinsă. Este îmbrățișată calea acomodării, cea înfierată în discursul mult lăudat al lui Mark Carney, la Davos. Presa germană se întreabă dacă se naște o nouă axă în Europa. Se întreabă dacă cancelarul Merz a adoptat viziunea lui Trump, care a spus: ”Nimeni nu-l vrea pe Macron, pentru în curând nu va mai fi la putere”. Presa italiană, ostilă mai mereu lui Meloni, nu a scris pe larg despre desantul diplomatic german la Roma.
Guvernul Meloni nu are decat de câștigat. Meloni poate fi transalatorui lui Merz în relația cu Statele Unite. Premierul Italiei va cere ceva în schimb, cu siguranță. De mai bine de un an, Unicredit încearcă să devină cel mai mare acționar la Commerzbank, a doua cea mai mare bancă din Germania. Berlinul nu dorește ca banca să intre pe mâna italienilor. Planul UniCredit este de a prelua Commerzbank și de a realiza apoi o fuziune cu HypoVereinsbank (deja sucursală a UniCredit) pentru a crea cea mai mare bancă din Germania. Meloni poate îndulci poziția Germaniei.
Germania pariaza pe Axa.