Mai ușor dispare un om decât un stat

Situația candidaturii lui George Simion ar trebui lămurită. Până la apariția probelor pentru tot ce se afirmă despre el, alegătorii ar trebui să fie în cunoștință de cauză măcar cu faptele reale, dincolo de etichetele care i s-au pus.

George Simion e prins ca într-un clește, din două părți care, din interese diferite, îl consideră un inamic comun.

De o parte sunt contracandidații săi la intrarea în turul doi de la prezidențiale. Interesul vizibil al acestora este să-i dea la geoale care cum poate, spre a-l coborî cât mai mult în sondaje.

De cealaltă parte sunt conducătorii politici ai Republicii Moldova. Interesul acestora este să scape de zavera cu marșuri și mitinguri pe care unionistul Simion o face de fiecare dată când trece Prutul, vehiculând idei greu de digerat despre unificarea țărilor surori.

Se înțelege că niciuna dintre aceste părți nu poate recunoaște public adevăratele motive pentru care lovește în Simion.

Motivele trebuia mascate într-o explicație cu trecere la public. Și a fost găsită motivația universal valabilă, supremă, imbatabilă în aceste vremuri și care, pe deasupra, niciodată nu trebuie demonstrată: Simion este omul rușilor!

Această etichetă servea perfect interesele ambelor părți. Contracandidații din alegeri ai lui Simion aveau treaba rezolvată pe jumătate, țipând către electorat că nu poate fi votat un candidat care este „omul rușilor”.

Iar liderii de la Chișinău aveau alibiul perfect care justifica de ce Simion este „un factor destabilizator al siguranței naționale” și, pe cale de consecință, de ce expulzarea lui de la graniță este perfect legitimă.

Soluția a fost genială, dar trebuia pusă în practică.

Afirmații fără nicio probă, în 13 ani

Cel care a aruncat în spațiul public diversiunea „Simion omul rușilor” se numește Anatol Șalaru. Are dublă cetățenie, română și moldovenească, dar este stabilit mai demult cu familia la București.

Șelaru a afirmat, în 28 martie 2023, într-un site obscur din România, că George Simion s-ar fi întâlnit la Cernăuți în 2011, deci cu 12 ani în urmă (!), cu un agent rus. Bombă! Șoc! Informația a zburat cu viteza luminii în toate mediile.

Declarația lansată de la București era menită să justifice post factum interdicțiile de intrare aplicate de Chișinău lui George Simion. Cu argumentul că acesta e omul rușilor se închidea gura celor mirați sau nemulțumiți de acele decizii. În plus, expira și interdicția dată în 2018, astfel că spusele lui Șalaru au pregătit la țanc o nouă prelungire a acesteia, dată peste câteva luni.

Declarația devastatoare a lui Șalaru s-a repercutat și asupra campaniei electorale din România. Pe valul acelei declarații s-au urcat, cum bine vedem, mai ales contracandidații lui Simion la prezidențiale.

La ora actuală, singurul lucru cert este că Șalaru a declarat în 28 martie 2023, la București, că în 2015 a aflat de la șeful securității de la Chișinău că Simion s-ar fi întâlnit în 2011 pe teritoriul Ucrainei, la Cernăuți, cu un reprezentant al FSB rusesc (fostul KGB). Atât se știe și nimic mai mult.

De atunci și până astăzi n-a apărut absolut nicio probă care să susțină afirmațiile lui Șalaru.

Întrebat dacă are vreo probă, Șalaru a precizat că nu a văzut niciun document, fotografii sau înregistrări despre acea întâlnire. Informația i-ar fi dat-o directorul de la acea vreme al serviciului de informații de la Chișinău (SIS). Contactat de „Adevarul”, Mihai Balan, fostul șef al SIS în perioada menționată de Șalaru, a refuzat să răspundă întrebărilor, precizând că nu vrea sa discute acest subiect.

Într-o replică solicitată tot atunci de „Adevărul”, AUR a negat afirmațiile lui Șalaru. „Memoriile unui fost ministru din perioada tristă în care Republica Moldova era condusă de controversatul Vladimir Plahotniuc demonstrează că imaginația acestuia îi joacă aceleași feste acum, ca și în vremea când își îndeplinea mandatul oficial la curtea unui oligarh aflat acum pe fugă”, se arăta în comunicatul AUR.

Pentru că era prea de tot ca, de la București, să apară o informație de la un moldovean despre ceva ce s-ar fi întâmplat la Cernăuți, peste 9 zile de la declarația lui Șalaru vine o veste și dinspre Ucraina frățească. Probabil la rugămintea lui Șalaru, cu tot războiul de la ușă, acolo s-a găsit timp și pentru acel episod petrecut cu 13 ani în urmă.

O publicație care se cheamă „Obozrevatel” citează pe 6 aprilie 2023 o declarație a unui general numit Skipalski potrivit căruia „un ofițer SBU (Securitatea Ucrainei) care a lucrat la Cernăuți în timpul președinției lui Ianukovici a confirmat cel puțin o astfel de întâlnire”. Aceeași publicație relata că George Simion nu a mai fost lăsat să intre în Ucraina din 2021, la 10 ani de la presupusa întâlnire compromițătoare, interdicția fiind valabilă până în martie 2024.

Răul e făcut, Șalaru dă stingerea

La scurtă vreme după confirmarea venită din Ucraina frățească, și anume pe 11 aprilie 2023, Șalaru reapare la Antena 3, de unde trasează direcția de atac pe care o regăsim și astăzi: „George Simion face parte din războiul hibrid al Rusiei și destabilizează situația din Republica Moldova și România”.

Șalaru a repetat și la acea emisiune că n-are probe despre întâlnirea de la Cernăuți, dar a adăugat că, „în perioada următoare, vor mai fi câteva persoane cu funcții înalte care vor face declarații despre George Simion”. Acele „persoane cu funcții înalte care vor să vorbească” n-au mai vorbit până în ziua de azi.

În replică, George Simion a repetat că nu s-a văzut cu nici un agent FSB și a anunțat că l-a dat în judecată pe Șalaru pentru calomnie. „Mă face să par James Bond, dar eu aveam 23 de ani, cu cine să relaționez eu?!Nu m-am văzut cu nici un rus”, a spus Simion.

Din aprilie 2023, Șalaru intră conservare timp de peste un an de zile. Probele tot nu apar, dar subiectul Simion intră tot mai mult pe agenda publică din România, direct proporțional cu procentele din sondaje.

După alegerile europarlamentare, Șalaru se activează din nou și revine pentru a treia oară asupra subiectului. Era cazul. AUR primise 9% și avea 6 europarlamentari la Bruxelles. (Între timp, Terheș a ieșit din conservă și și-a făcut partid propriu, „național-conservator”, trădând partidul care-l pusese pe listă). Cei șase fac parte din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) în care se află reprezentanți din 18 state membre, inclusiv cei 24 de membri ai partidului Fratelli d^Italia, condus de premierul Italiei, Giorgia Meloni.

În 16 iunie 2024, Șalaru acordă un interviu site-ului „Aktual 24” în care dă de înțeles că situația este închisă. „Aceste structuri (cu care se întâlnea Simion) au fost destructurate, nu mai există! Și în Republica Moldova, la fel”. Pe de altă parte, el sugerează și că nu se vor găsi niciodată probe la afirmațiile sale. „Informarea pe care am primit-o de la serviciile din Ucraina este secretizată, nu se face publică si niciun serviciu de inteligență din lumea asta nu-și publică dosarele, nu-și publică arhivele, nu publică sursele de informații”.

Șalaru mai spunea că mulți oameni l-au întrebat „dacă voi mai publica sau nu despre George Simion și dacă mai am ceva despre el sau nu mai am. Și raspunsul meu a fost că da, eu am! Am! Și, dacă va fi nevoie, voi spune!“. Deocamdată, din iunie tace. N-a mai adăugat nimic despre Simion, dar SRI și DIICOT îi stau la dipoziție, poate „să verse” tot ce are.

Savarina și Sabrina

Anatol Șalaru a intrat în adormire, dar, pentru mai multă diversitate, acum o săptămână a apărut în peisaj, cam din senin, un alt personaj. Îl cheamă Andrian Cheptonar și este deputat la Chișinău al partidului Maiei Sandu.

Prin mijloace „jurnalistice”, acest no name a fost găsit de B1 Tv, unde a dat și el o declarație video care nu spune nimic nou, dar ține ciorba caldă despre interdicțiile date lui Simion. „Acest tip de personaj nu poate fi acceptat pe teritoriul Republicii Moldova pentru că se ocupă cu destabilizări, cu promovarea narativelor Federației Ruse. L-am avut de mai multe ori făcând tentative de a intra pe teritoriul Republicii Moldova, deci practic forțând fizic frontiera în punctele de trecere a frontierei, în momente când în Chișinău aveau loc proteste sau acțiuni care aveau o conotație de natură să influențeze mersul politic al Republicii Moldova”, declara cel pe care o jurnalistă din emisiunea inchizitorială de marți seara a lui Gîdea l-a citat cu o poftă de parcă înghițea o savarină.

„Savarina” nu merită atenție. Are o biografie care spune tot. A urmat 4 ani cursurile Academiei SRI de la București, după care a fost 10 ani ofițer activ în securitatea de la Chișinău (SIS), alți patru ani a lucrat (!) pentru International Agency for Source Country Information din Viena, iar din 2019 este membru al partidului Maiei Sandu, care l-a și trimis în Parlament.

Anatol Șalaru are o biografie mai colorată. A intrat în politică încă din 1990, a fost ministru al Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor în Guvernul Filat. Peste ani, între 30 iulie 2015 și decembrie 2016, a fost ministru al Apărării al Republicii Moldova în Guvernul Streleț.

Din 1996 a deținut diferite funcții în conducerea Grupului Financiar-Industrial „Ascom”, cea mai mare companie petrolieră din Republica Moldova, cu operațiuni comerciale în Kazahstan, Turkmenistan și Sudan și produce în jur de 500.000 de tone de petrol / an și în jur de 1,3 miliarde m3 de gaze naturale. Între 2003-2008, perioadă ce a coincis cu prezența americană în Irak, Șalaru a fost director al reprezentanței „Ascom Group” SA în această țară. A înființat și un partid cu care a obținut puțin peste 1% la alegerile din 2016.

Șelaru se prezintă îndeosebi ca „fost ministru al Apărării” tocmai spre a da mai multă greutate afirmațiilor sale.

Interferență în alegerile din România

Cine știe ce hram poartă acest Șalaru? S-a stabilit în România, nu știm cu ce se ocupă.

După efectele pe care le-a generat declarația sa, pentru care, în cei 8 ani de când pretinde că știe despre întâlnirea lui Simion, n-a putut să prezinte nicio probă, Șelaru a provocat o dezinformare și o ingerință clară în procesul electoral din România. Aceasta este o realitate, nu o supoziție. Ce s-a întâmplat marți seara, în emisunea lui Gîdea, este doar cea mai recentă dovadă. Lui Simion i s-a spus că i se va pune imnul Rusiei, că acolo nu e Russia Today, ci CNN și alte asemenea aluzii mizerabile. Că Mihai Gîdea devine pe ecran ceea ce este alde „Ceaușescu” pe trotuoare, e treaba lui. Și a telecomenzii fiecăruia.

Torpilând cariera celui mai autentic militant pentru reunificarea celor două țări, Anatol Șalaru a acționat subtil și eficient, ca un agent rus perfect acoperit, într-o operațiune bine gândită. Ca să n-avem vorbe pe la tribunal și să nu cad în plasa unei manipulări de aceeași teapă ca a lui, NU afirm nicicum că acest Șalaru este agent rus! Spun doar că declarația și susținerile sale publice, care țintesc compromiterea celui mai radical unionist român, fac un serviciu forțelor care se opun reunificării celor două țări – și în primul rând Rusiei. Pentru că rușii sunt cei care – după spusele liderilor de la Chișinău – se opun unirii R. Moldova cu țara noastră, vrând să țină Moldova sub influența Moscovei.

Insinuarea lansată de Șalaru are, totuși, un defect de logică. Pe de o parte, liderii moldoveni îi acuză în gura mare pe ruși că vor să pună mâna pe Republică, să țină Republica în sfera lor de influență ș.a.m.d. „Moldova este pentru Rusia un teritoriu pe care ea vrea să şi-l adjudece, să-l captureze” spune Valeriu Paşa, preşedintele Comunităţii Watchdog, un ong de la Chișinău.

Pe de altă parte, cel mai sincer unionist din România, care a inițiat cu aproape două decenii în urmă mișcarea „Basarabia e România” și care conduce un partid ce are în program obiectivul strategic major al unificării celor două țări surori, este acuzat că ar face jocul rușilor.

Nu pot înțelege cum anume unionistul Simion „se ocupă cu promovarea narativelor Federației Ruse”, cum afirma securistul „Savarină”, din moment ce rușii sunt adversarii narativelor promovate cu putere de George Simion?

Nu „omul rușilor”, ci „omul unirii”

În luna martie din acest an, premierul Marcel Ciolacu a afirmat, referitor la interdicţia liderului AUR George Simion de a intra în Republica Moldova şi Ucraina, că a primit documentele care au stat la baza deciziilor luate de cele două ţări. „Este o decizie administrativă întemeiată”, a subliniat liderul PSD care a adăugat că „documentele au un regim secret, nu pot să divulg lucruri pe care nu am voie să le vorbesc. Doar statul căruia îi aparţin le poate face publice”.

Solicitat să dea detalii, premierul a spus „să nu-mi cereţi să divulg lucruri pe care nu am voie să le vorbesc. Ţine inclusiv de unirea României cu Republica Moldova, bănuiesc că România n-a vrut să se unească şi cu Ucraina”.

Pentru cine știe să citească, în această ultimă frază se află cheia interdicțiilor aplicate lui George Simion.

Atitudinea autorităților moldovenești este explicabilă. Interdicțiile date lui Simion sunt perfect justificate în condițiile politice din Chișinău. El este interzis pentru că are o atitudine unionistă care vine în contradicție totală cu voința politică a liderilor de la Chișinău, cu statalitatea Republicii, cu constituția Republicii, cu legislația Republicii…Frații noștri de peste Prut trăiesc încă bucuria declinării cuvântului „Republică”, măreția steagului național, a imnului național, a scaunului rezervat la ONU…

Or, ce vrea Simion? O spune cu subiect și predicat: „Noi nu ne dorim să mai existe Preşedinţie, Guvern, Parlament acolo, la Chişinău, ci vrem să avem o singură ţară, cum am avut înainte ca doi criminali ai istoriei – Stalin şi Hitler – să ne despartă. Cu siguranţă în ochii guvernanţilor din Republica Moldova asta e echivalent cu o destabilizare, dar ăsta sunt eu de mic, aşa m-au învătat bunicii că e corect”, spunea George Simion în februarie acest an, când i s-a prelungit cu încă 5 ani interdicția de a mai trece Prutul.

Asemenea afirmații și intenții reprezintă „efortul de destabilizare a Republicii Moldova” invocată de premierul de la Chișinău, Dorin Recean.

Ce șef de stat și de guvern ar accepta ca, pe sub ferestrele lor, să defileze unul care le tot prorocește dispariția?

Pentru această atitudine este interzis Simion dincolo de Prut, nu pentru că ar „omul rușilor”.

Republica Moldova este un stat tânăr, pentru care bucuria independenței este prea recentă ca fie abandonată în vreun proiect unionist cu frumoasa noastră patrie.

Ipocrizia unionismului trebuie abandonată. Nimeni de la Chișinău nu vrea unirea cu țara noastră. Suntem oameni, este de înțelesc că nimeni de la Chișinău nu poate să recunoască public acest lucru.Maia Sandu n-a organizat niciodată vreun referendum pe tema unirii, ci doar cel pentru „mersul european al Republicii”.

Măcar în explicația trimisă premierului Ciolacu să se fi recunoscut acest lucru. Pentru vulg, explicația de succes este cu „Simion, omul rușilor”. Precum în filmele proaste de spionaj, pentru o cauză nobilă merită sacrificată „piesa vulnerabilă”. Unionistul idealist este aruncat în groapa cu lei.

Mai ușor dispare (politic) un om decât un stat.

Foto – Facebook George Simion