Manuel Valls, noul premier al Franţei. Socialiştii bat palma cu austeritatea

În urma dezastrului suferit de Partidul Socialist la alegerile municipale încheiate duminică, 30 martie, preşedintele Francois Hollande a decis să-l sacrifice pe premierul Jean-Marc Ayrault, cel care îşi asumase deja înfrângerea. Odată cu premierul, Hollande a decis să schimbe şi linia politică a guvernului: mai puţin socialism şi mai multă social-democraţie şi austeritate de factură germană.

Preşedintele Franţei a numit un nou premier la finalul zilei de luni, 31 martie. Alegerea lui Hollande la conducerea executivului este, prin urmare, un reprezentant al aripii drepte a socialiştilor, ministrul de Interne Manuel Valls, unul dintre copiii-minune ai politicii franceze şi cel mai popular politician socialist al momentului, având în vedere că Francois Hollande are cea mai slabă cotă de popularitate dintre toţi preşedinţii de până acum ai celei de a Cincea Republici.

Preluarea conducerii guvernului a avut loc, marţi, la Palatul Matignon, în absenţa preşedintelui Hollande. Premierul demisionar Jean-Marc Ayrault i-a urat succes lui Manuel Valls. „Vă doresc să reuşiţi şi urez succes Franţei”, a spus Ayrault. „Am fost foarte mândru să fiu ministrul dumneavoastră de Interne”, a declarat la rândul său Manuel Valls.

“Am primit mesajul pe care mi l-aţi trimis”, s-a adresat preşedintele naţiunii într-o intervenţie televizată, luni. Hollande a promis că noul guvern va fi unul combativ, care “va reda economiei puterea”. Hollande a mai anunţat reducerea taxelor pentru companii.

Noua echipă guvernamentală nu va fi anunţată marţi, imediat după preluarea conducerii guvernului de către Manuel Valls, pentru că preşedintele Franţei se află la Bruxelles, iar tradiţia este ca anunţarea componenţei guvernului să se facă în momentul în care şeful statului este în ţară. Presa scrie că unii dintre „greii” actualului guverm îşi vor păstra portofoliile: Laurent Fabius la Externe, Araud Montebourg la Economie şi Jean-Yves Le Drian la Apărare. Alţi actuali miniştri vor schimba portofoliul. Dintre noile figuri ale guvernului Valls se remarcă Segolene Royal, care ar putea prelua Minsterul Tineretului.

“Hollande trimite un mesaj că Franţa îşi va respecta angajamentele şi că va continua consolidarea fiscală şi reformele. Prin numirea lui Vlls, el garantează că guvernul va menţine această linie”, arată Antonio Barroso, analist la Teneo Intelligence Group din Londra.

Valls este o alegere curajoasă şi riscantă, susţine Jim Shields, profesor de politică franceză la Aston University din Birmingham. “Partidul Socialist este suspicios faţă de “reformatori” şi “modernizatori”, iar comparaţia dintre Valls şi Tony Blair, datorită simpatiilor sale pro-liberale, sau cea cu Nicolas Sarkozy, pentru linia dură adoptată la Interne, nu îl ajută să fie îndrăgit în partidul său”, spune Jim Shields.

Noul premier, Manuel Valls, are 51 de ani şi, cel mai important, a fost ministru de Interne. Ultimii trei preşedinţi ai Franţei, fără a-l socoti pe Francois Hollande, care nu a avut nicio funcţie ministerială, au fost miniştri de Interne de-a lungul carierei lor politice, fapt care i-a familiarizat cu dedesubturile politicii franceze.

Mai puţin important, Manuel Valls ţine în Place Beauvau portretul lui la 14 ani realizat de tatăl său (pictorul catalan Xavier Valls). Este personificarea ’’narcisismului calm’’, scria o revista franceză despre Valls.

Manuel Valls are avantajul de a fi adoptat o politică dură faţă de imigranţi, inclusiv cei din România, un lucru pozitiv din punct de vedere al imaginii, având în vedere ascensiunea dreptei şi a Frontului Naţional în Franţa.

Valls este el însuşi fiul unor imigranţi. Părinţii săi spanioli s-au stabilit la Paris înainte ca Manuel Valls să se nască. Noul premier al Franţei se naşte la Barcelona, în timpul vacanţei petrecute acolo de părinţi. Abia la 20 de ani se decide să obţină cetăţenia franceză, dupa o procedură care a durat 18 luni. A hotărât atunci să renunţe la al doilea nume – Galfetti (numele de fată al mamei sale). Manuel Valls vorbeşte franceza, catalana şi castiliana ca limbi materne şi susţine că nota extrem de slabă obţinută la bacalaureat la proba de limbă franceză nu a avut a face cu nivelul său de cunoaştere al limbii, ci cu un ghinion legat de subiecte.

Valls s-a înscris în Partidul Socialit la 17 ani, în 1980, cand s-a alăturat echipei viitorului premier Michel Rocard. A fost consilier pentru problemele studenţilor în perioada în care a studiat istoria la Universitatea Paris 1 – Pantheon-Sorbonne. Cu toate acestea, Valls nu avea cetăţenie franceză încă şi nu a putut vota la prezidenţialele din 1981, care l-au adus la putere pe Francois Mitterrand. Ambitiosul Valls s-a alaturat apoi cohortelor de consilieri ai socialiştilor aflaţi la putere.

Este răsplătit. La doar 24 de ani ajunge în Consiliul Regional din Ile-de-France. Apoi, în 1991, este delegat ministerial la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Albertville, devine secretar naţional pentru comunicare al PS, ratează alegerea ca deputat în 1997. În acelaşi an îşi asumă sarcinile de comunicare ale guvernului condus de Lionel Jospin, până în 2002. Valls este considerat, de altfel, un produs politic al şcolii lui Jospin.

Se implică activ în campania prezidenţială a lui Segolene Royal (pe atunci partenera de viaţă a actualului preşedinte Hollande), în 2007.

Încă înainte de a deveni ministru de Interne, în 2012, Valls se pronunţă pentru anularea programului de lucru de 35 de ore pe săptămână, dar şi împotriva imigraţiei ilegale, două poziţii care îi atrag antipatia colegilor din aripa stângă a partidului.

Presa franceză de stânga arată ca Manuel Valls nu are mai nimic în comun cu denumirea Partidului Socialist şi că este mult mai apropiat de conceptul de New Labour lansat de Tony Blair sau de social-democraţia germana promovată de Gerhard Schroeder şi ale cărei roade au fost culese de Angela Merkel.

Un eventual succes al guvernului pe care îl va conduce îl poate promova pe Valls în prima linie a prezidenţialelor din 2017, cota sa de popularitate fiind deja mult mai mare decât cea a actualului locatar socialist de la Elysee, pentru a nu mai vorbi de importantul stagiu făcut la Ministerul de Interne, pe modelul lui Nicolas Sarkozy, Jacques Chirac sau Francois Mitterrand.

Le Point încearcă însă să-şi liniştească cititorii, scriind că Manuel Valls nu ar putea fi un preşedinte după chipul şi asemănarea lui Nicolas Sarkozy. Deşi la fel de ambiţioşi şi dornici de putere, cei doi sunt foarte diferiţi. În primul rand, Sarkozy a ţinut ca întreg partidul să meargă pe urmele sale, în timp ce Valls este portavocea unei minorităţi. Apoi, Valls nu a recurs la un limbaj agresiv la adresa adversarilor. În cele din urma, dacă Nicolas Sarkozy l-a “trădat” politic pe Jacques Chirac, Valls nu a facut acest lucru cu mentorul său Michel Rocard şi nu a trecut în tabăra socialistă a lui Francois Mitterrand, chiar dacă acesta era deţinătorul puterii.