
Alegerile prezidențiale din România sunt puse excesiv de propagandă în perimetrul emoțional al siguranței statutului, de parcă ar exista garanții absolute în această privință care să rezulte din urne.
Statutul de membru al UE și al NATO face parte din datele constitutive ale statului român și niciun viitor președinte nu îi poate aduce atingere.
In România încă funcționează cenzura și acest fapt se va regăsi în rezultatul alegerilor, fără a implica în discuție scandalurile desigur inacceptabile.
Este suficient cazul Ungariei pentru a descifra libertatea de exprimare la nivelul omului politic european aflat la guvernare pentru a înțelege că opțiunile întemeiate nu trebuie și nici nu pot fi cenzurate.
Situația politică și administrativă din România este mult mai gravă decât aceea din țara vecină, omul nostru politic fiind dramatic îndepărtat de scopurile mandatului prevăzut prin Constituție.
In România, mai mult din jumătatea alegătorilor validați pe liste probabil nu vor vota și tocmai această importantă categorie reprezintă nu doar partea tăcută, dar și electoratul inactiv în numele căruia populismul generalizat își legitimează reziliența.
Românii nu ar trebui să voteze decât în direcția propriilor interese personale și naționale, politica internațională fiind un subiect deturnant al votului de azi.
Turul 2 este compromis, Romania a luat-o la vale accelerat