Metallica la București este visul împlinit pentru sute de mii de români. Câteva zeci de mii dintre aceștia sunt și norocoși. Au prins bilete la concertul din această seară.
Cu mai bine de patru ore înainte ca preferații lor să înceapă să cânte, fanii au început să inunde aleile parcului si străzile adiacente. Par deja o familie, uniți de aceeași emoție, aceeași vestimentație, aceeași dorință. Să vadă Metallica în carne și oase. Și, mai ales, să-i audă pe membrii trupei.
Pentru unii, venirea la concert a însemnat întâlnirea cu oameni cu care, deși stau în același oraș, nu s-au văzut demult. Îi leagă însă pasiunea pentru aceeași trupă pe care mulți o ascultau încă din adolescență.
Metallica la București. Program complet, reguli de acces, restricții și modificări
Așa i-am ântâlnit pe Corneliu și Geta din Bistrița. Cei doi arată clar că pasiunea nu are vârstă. Acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, cei doi mărturisesc faptul că ascultă Metallica „încă din copilărie”. Nu sunt la primul concert al trupei preferate. „Am fost pentru ei tocmai în Țările de Jos, cu fiica noastră”. Atunci, am fost două zile consecutive, la două concerte diferite, dar aceeași emoție. „Am fost cu fiica noastră. A cântat Metallica două seri la rând, cu setlisturi complet schimbate. A fost incredibil”. În ochii lor se vede clar: nu e doar o trupă. E o parte din viața lor de familie.

La câțiva pași distanță, i-am întâlnit pe Norbert și Noland, tată și fiu din Carei. Băiatul, cu ochii mari și nerăbdători, e mândru tare de tricoul Metallica. Sunt nerăbdători să intre în arenă, mai ales după ce tatăl a condus opt ore ca să ajungă aici. „Pasiunea lui vine de la mine”, spune tatăl, cu un zâmbet care spune totul.

Grăbit să ajungă la arena e și un cuplu tânăr, cu un copil de șapte ani, venit tocmai din Israel. Băiatul se sacunde în brațele tatălui când e fotografiat.,„E mai timid așa”, îl dă mama de gol. Înainte de foto însă, părea cu puștiul îi trăgea de mână pe adulți să meargă mai repede. Toți au venit special din Israel pentru concert și vor mai rămâne câteva zile în România.

Iar cei trei nu sunt singurii străini. Peste tot în zona de acces, se aud limbi diferite: poloneză, sârbă, ucraineană, bulgară, germană sau engleză. Oameni care au venit de departe cu aceeași nerăbdare. Să vadă și să audă Metallica.
La fel se nerăbdător pare și Alexandru. A venit singur, dar nu pare deranjat de asta „Părinții mei mi-au insuflat pasiunea pe Metallica. Ei ascultau piesele trupei și încet-încet, le-am îndrăgit și eu. Ar fi venit și ei, dar biletele… cam scumpe. (…)Am dat 750 de lei. Dar e Metallica. Merită.”

În jurul lui, oamenii se simt bine, își fac poze și vorbesc doar-doar timpul va trece mai repede. Cu toate acestea nu se grăbesc. Știu că atmosfera de dinaintea unui show Metallica este de neînlocuit. Doar de povestit.

Nothing Else Matters!!!