Mănăstirea Bârsana a fost reconstruită și re-ctitorită într-o vatră monahală veche de secole. A renăscut abia după 1990. Maica Filofteia Oltean de la mănăstirea Râmeți și-a asumat proiectul reconstrucției pe locul unde preoți români au apărat credința moroșenilor și unde abia se mai găseau rămășițe din vechile ruine. În 1993, maica Filofteia, devenită stareța mănăstirii, împreună cu credincioșii din Bârsana, cu părintele Gheorghe Urda și cu sprijinul Patriarhului Teoctist, au pus piatra de temelie pentru reconstrucția și renașterea Mănăstirii Bârsana.
Citește și: De Paște, prin Țara Oașului
Din 1994, maicile Filofteia și Emanuela Oltean după ani buni de viață monahală la Rîmeți au tot strunit și coordonat lucrările de construcție. În 2012, la 30 iunie, biserica din lemn din Bârsana a fost tîrnosită, devenind punctul de plecare al unui așezămînt monahal de o frumusețe unică, proiectul dezvoltării întregului complex aparținînd arhitectului Dorel Cordoș. Pictura a fost încredințată profesorului Octavian Ciocșan.
Scriu aceste rînduri în semn de considerație față de strădania celor două surori, Filofteia și Emanuela Oltean, maica Filofteia devenind de multă vreme stareța-stavroforă a mănăstirii Bârsana și inima acestei dezvoltări greu de imaginat pentru cine nu i-a trecut pragul. Două surori cu o putere de muncă și cu o credință nezdruncinată în Biserică au dat Maramureșului și României un complex monahal din lemn de o frumusețe inegalabilă. Numai cine își petrece zile sau măcar ore în această cetate spirituală ridicată din lemn, cu un muzeu îmbogățit de nenumărate obiecte de cult, carte veche și capodopere ale artei bizantine din perioada iconoclastă, poate realiza anvergura operei născută din strădaniile și credința localnicilor, dar mai ales a celor două surori.
Un popas la Mănăstirea Bârsana și clipele de meditație în inima acestui spațiu spiritual te duc repede cu gîndul la minunile pe care omul le poate face.
Nu treci de poartă și descoperi că te afli în inima uneia dintre ele.
„Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie. ” Prof. Dr. Constantin Dulcan
Cele doua articole de Paste, ne-au adus bucurie. Multumim!
Usor ne putem aduce unii altora bucuria unui cuvant bun. De ce nu o facem macar de Sarbatori?
Manastirile nu sunt vrajitorii sa faca minuni.
Intradevar, ce scrie dl Nistorescu l-a trait pe viu. O frumusete cereasca acest loc..
In Oas și Maramu ,oșencele și maramureșencele sunt cele care duc tradițiile mai departe.
După un obicei venit de la dacii liberi.
Sunt femei deosebit de puternice .
Bărbații edit ori treji no coment!
Cu descrierea plina de poezie, cu poza aceea, cu gandul putem ajunge si noi. Puterea gandului. Cu gandul treci portile acelea, simti aerul, simti linistea… Multumim!