În urma ceremoniei de investire a noului cabinet, patru membrii ai săi, în frunte cu premierul desemnat, au ieşit din sala protocolului cu mâinile curate: mitocănia cotrocenistă i-a lipsit de formalismul atingerii tactile a palmelor. Nu şi de parşivenia şi de cinismul teatrului ieftin! Dacă privim şi citim mârlănia în sens invers, rezultă că e un semn de curăţenie, de păstrare a integrităţii morale să nu dai mâna cu vechilul Cotrocenilor, reînscăunat abuziv. Că e o dovadă că te-ai murdări dacă ai face-o, chiar în dispreţul uzanţelor. Aici am ajuns! Şi dacă tot am ajuns atât de jos în raporturile de forţă ale combatanţilor politici, aş fi preferat ca iniţiativa rezervei strângerii de mână să vină din partea miniştrilor înşişi, tocmai ca o linie discretă dar clară, menită a demarca diferenţa dintre reprezentanţii unui vot popular covârşitor pus în oglindă cu lipsa de legitimitate a gazdei, „unsă” cu „mirul” şi „tămâia” binecuvântării străine.
Mi-ar fi plăcut, de asemenea, ca o parte din nominalizaţi, să nu fi dat atât de repede şi de uşor apă la moară păgubosului adagio creştin-ortodox,”Capul plecat, sabia nu-l taie!”, prin elasticitatea coloanei şi îndoitul din şale exagerat şi inutil. N-a fost să fie! Pesemne că prezenţa Patriarhului le-a indus, câtorva miniştrii, comportamente de moment în a căror eficacitate nici ei nu cred.
Oricum, după căderea cortinei peste grotescul butaforiei, s-a văzut şi mai bine cât de puţine parale valorează în ochii Băsescului, aburiţi de setea revanşei, peticul de hârtie al unui acord devenit de râsul curcilor şi al lumii.
A fost seara ticăloşiei relaxate, vesele pe alocuri, a ştaifului primitiv, improvizat cu metodă, a mitocăniei cu adresă precisă drept avertisment, a hazului de necaz rezultat de pe urma faptului de netăgăduit că rezultatul votului din 9 dec. a.c. i-a rămas în gât mai presus de orice alte animale politice înghiţite forţat.
De aici şi lejeritatea trucată şi hăhăiala marinarului aflat parcă cu gândul la primul port, în vreme ce pe catarg se arborează drapelul.
De aici şi tratamentul ca de mus aplicat miniştrilor pe care şi-i închipuie, deja, lustruind treptele instituţiilor de forţă ale statului şi dând cu subsemnatul în cabina „secunzilor”, indiferent de cât de reale ori nu vor fi pricinile.
De aici şi discursul, amestec de fariseism şi de proastă funcţionare a fierei, în fapt, o adevărată declaraţie de război făcută guvernului Ponta II , rău disimulată, rău prevestitoare de rele.
Cine a mai crezut vreo clipă că numitul Băsescu este în stare să înţeleagă ceva din semnificaţiile evenimentelor ultimului an şi să tragă învăţăminte benefice, trebuie să-şi revizuiască, grabnic, iluziile. Cine şi-a închipuit că prin investirea noului Guvern şi a noii majorităţi parlamentare, pacea socială şi liniştea se vor pogorî peste ţară, se înşeală amarnic. Şi asta pentru că pe locatarul ilegitim al Cotrocenilor nu îl duc mintea şi caracterul la nimic bun, la nimic de ispravă, la nimic constructiv şi de laudă. Adăugând lipsa onoarei şi a obrazului, tentaţia probată şi fără leac a parvenirii, bluful invocării interesului naţional oprit la hotarul interesului propriu, vom avea tabloul complet al conflictului, deocamdată mocnit, care va submina relaţiile instituţionale de la nivelul executivului. Să nu ne lăsăm amăgiţi. Cât de curând, pe nervii noştri, pe costurile lipsei de capital investiţional, pe sacrificiile de imagine şi percepţie a ţării, va începe un război de uzură, ascuns cu grijă mai întâi, apoi purtat cu toate armele la vedere, fără menajamente, pe viaţă şi pe moarte.
Câte ceva din „timpul probabil”, din asprimea condiţiilor „meteo” care vor încerca caravana noii guvernări sunt, din chiar seara investirii, previzibile. Da,va ploua în averse cu grindina incompatibilităţilor dinspre feciorelnica ANI. Va ninge abundent cu dosare prefabricate în ciclonul Parchetelor. Va viscoli năprasnic din direcţia interioarelor Curţii care îşi va trage căciulile pe ochi cu fiecare hotărâre strâmbă, cu fiecare laşitate probată. Va bate vânt înteţit până la tare în încrâncenarea cu care CSM-ul şi DNA-ul se vor opune schimbării şi îşi vor conserva lichelismul la temperatura de îngheţ a statului de drept înţepenit în proiect. În vremea asta, din camerele obscure ale diversiunii şi propagandei, numitul Băsescu nu va avea alt obiectiv, decât să decimeze, să compromită guvernul. Să-l vulnerabilizeze, să-l decredibilizeze în interior şi să-l discrediteze în afara ţării. Să-i minimalizeze ori să-i înfiereze proiectele, să-i mistifice şi să-i deturneze mesajele, să-i bagatelizeze eventualele merite şi realizări, să-i speculeze inerentele greşeli şi să facă din ele subiect de trâmbiţat la export.
Va încerca să câştige timp în speranţa că la capătul disperării de fiară încolţită şi a jocurilor de culise se va ivi omul, se va ivi Unguentul, unul mai durabil, mai eficace şi mai alunecos, care să-i ofere, după modelul Federaţiei ruse, ucazul impunităţii, care să-l pună la adăpost de răspunderile penale odată cu promisiunea păstrării papucilor din atlas şi-a piscinei. Îi va reuşi oare tertipul, scenariul? se întreabă milioane de cetăţeni, victime ale aroganţei, dispreţului, imposturii şi ticăloşiei băsiste, care se încăpăţânează a crede că mai există pe lumea asta, nu doar pe cea de Apoi, atât dreptate divină cât şi spirit justiţiar pământean.
Dincolo de obiectivele programului de guvernare şi mai presus de aşteptările curente din partea legislativului, ca o condiţie a reuşitei noului guvern şi a noii majorităţi parlamentare, dispariţia politică a modelului Băsescu, supravieţuitor al regimului pe care l-a întruchipat, este nu doar o prioritate cât mai ales o urgenţă. Pentru că victoria Uniunii în alegeri, astăzi afectată grav de constrângeri şi compromisuri, riscă să devină cu timpul, cu efectele de rigoare, o victorie şchioapă!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.