Descinderile lui Emil Boc la postul B1 TV (pe cale de a se numi Boc 1 TV) şi pe la OTV (foarte aproape de BOTV!) fac parte din familia scenelor de mers la cosit şi de ascuţit coasa cu dexterităţi de pianist. Şi cojitul trunchiului de brad tot din acea gamă comportamentală face parte. Adică omul mic şi ignorat de toţi, băşcălit pentru neputinţele sale, vrea să pară mai mare, vrea să demonstreze lumii ce poate şi, mai ales, cât de polivalent este.Emil Boc este un fel de Michelangelo al acestei guvernări. Le ştie pe toate (chit că în materie de pensii şi salarii e monocord), se vrea de gât cu poporul, pontos, uşor la vorbă (din ce zice el nu se alege nimic), e constituţionalist după doctorat şi urechist cum îi cere Traian Băsescu, dar şi economist în cheltuirea tuturor banilor. Cât găseşte în vistierie toacă pe proiecte inutile, pe contracte ce pot fi mulse de PDL-işti, pe investiţii de imagine, pe te miri ce. Din acest punct de vedere, mititelul nostru premier seamănă cu o duduie întreţinută aflată mereu într-o furie de şopingăreală.
Pacostea României în vreme de criză vrea o şi mai mare vizibilitate. Nu-i ajung şezătorile plicticoase în studiourile celor două televiziuni. Mititelul se visează săptămânal pe TVR, la oră de maximă audienţă. De ce?Să-l admire naţia „ce fecior” este şi să spună bancuri. Şi să-i înjure pe cei primiţi pe listă de la Cotroceni. Altceva ce să facă? Ideile şi strategiile economice ale lui Emil Boc nu depăşesc gândirea nevestei de chioşcar. Toacă, Leano, că mâine încasează alţii!
Din păcate, boala telegeniei la Emil Boc este una veche la el şi comună tuturor politicienilor. Când era parlamentar, mititelul era de serviciu pe micul ecran din partea opoziţiei. Şi dacă tocând vorbe la tv a ajuns primar de Cluj şi mai apoi prim-ministru, pe bună dreptate Emil Boc este tentat să creadă că lipindu-se de micul ecran poate ajunge şi mai mare şi eventual poate vindeca ţara de criză. Şi confraţii săi de scenă politică gândesc cam în acelaşi stil. Important este să ai imagine. Adică să te ştie lumea. Şi pentru asta este suficient să faci declaraţii de presă şi să apari la tele, chiar prostindu-te în stil Prigoană sau Dumitru Dragomir. Traian Băsescu nu s-a afirmat la fel?
Dar dacă preşedintele apare unde vrea şi când vrea, primul-ministru s-a visat cu program fix de vorbit poporului român. De-asta n-a umblat niciodată la bugetul TVR şi nici la cel al Radiodifuziunii publice. Dacă îl ciufulesc Antena 3 şi Realitatea TV, să aibă şi el 10 posturi de radio şi de televiziune pe care să contreze atacurile la adresa sa.
Emil Boc şi Traian Băsescu sunt în stare să mai împrumute 50 de miliarde de euro pentru a avea televiziuni şi radiouri pe care să se lăfăie şi alte zeci de mii de ofiţeri de servicii secrete care să-i păzească şi să le raporteze ce facem şi ce vorbim despre ei.
P.S. Scandalul de la „Adevărul” scapă în accente bulevardiere. Într-un fel e şi explicabil, din moment ce “mahalaua” de la „Libertatea” s-a mutat pe puntea „navei amiral” a presei româneşti. Cum circul a izbucnit în cele mai pioase zile ale anului, propoziţiile gogonate ale lui Cartianu&Comp. merită lăsate pe săptămâna viitoare.
