Moartea Mădălinei Manole

Moartea neaşteptată a unei cunoscute şi populare cântăreţe de muzică uşoară vine să bulverseze opinia publică românească. Dacă a mai rămas ceva de pus sub semnul mirării, dacă a mai rămas ceva de analizat sub semnul surprizei. Zi de zi, televizoarele, ecranele monitoareler, prima pagină a ziarelor şi ultrarapidele SMS-uri ne pun în contact direct cu fel de fel de nenorociri. De lângă noi sau de aiurea. Precum moartea într-un accident stupid de avion a treisprezece militari ultraspecializaţi să înfrunte imposibilul. Ca şi moartea a patru copilaşi într-un sat din Moldova printr-o incredibilă suceală a destinului – ce poate fi mai absurd decât moartea complet aiurea şi nejustificată de nimic a unor copii? Ca şi moartea a peste patruzeci de civili într-un atentat sinucigaş cu bombă în Pakistan. Lista nenorocirilor este deschisă şi completată cu incredibile întâmplări. Şi cu morţi care nu dovedesc nimic. Decât că moartea a intrat în peisajul nostru cotidian. Şi că orice ar fi, şi cum s-ar întâmpla, o refuzăm cu îndârjire.

De aici sentimentul surprizei.

Al lui cum-a-fost-cu putinţă-aşa-ceva?

O cântăreaţă de muzică uşoară iese din scena vieţii. Chiar în ziua ei de naştere, chiar când îi merg toate din plin. Succese profesionale, bucurii conjugale şi fericiri materne, situaţie materială excelentă, un tonus şi chef de viaţă şi mai bun, totul era OK. Şi atunci de ce s-a rupt firul? Ce putea să se întâmple atât de grav – sub semnul logicului – sau atât de neînsemnat, dar profund – sub semnul absurdului, ca o femeie în plină bucurie de a trăi să renunţe de bunăvoie la această minunată şansă? Nu ştim. Şi nu vom şti, oricât am vrea să apelăm la procurori, legişti, psihologi sau prieteni apropiaţi. Albert Camus spunea pe undeva, în „Mitul lui Sisif”, într-un capitol numit „Sinuciderea absurdă”, că un om poate trece şi depăşi multe nenorociri, şi firul vieţii să se rupă la o întâmplare banală. Un vecin nu ţi-a răspuns la bună ziua. Simplu ca bună ziua.

E uşor să dăm vina pe societate, pe familie, pe răsucelile vieţii. Să găsim explicaţii şi justificări. Mereu va rămâne ceva de neexplicat, de nejustificat, de neînţeles. Face parte din neantul mirific a ceea ce numim viaţă.Trăim pentru că trăim, murim pentru că aşa e să se întâmple. Nimeni nu ştie cu adevărat ce se întâmplă dincolo de ce se vede. Şi nici nu e obligat nimeni să dea socoteală pentru viaţa şi, mai ales, moartea sa.

Mădălina Manole a iubit viaţa. Lăsaţi-o pe Mădălina Manole în pace. Să-şi vadă de viaţa ei de dincolo de viaţă.

Dumnezeu s-o odihnească!