Moment magic cu Riccardo Muti la Opera din Roma

Un superb moment de performance muzical şi de revoltă culturală s-a petrecut recent la teatrul liric din capitala italiană.

În cadrul aniversării a 150 de ani de la Unificarea Italiei a fost programată opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi, dirijată de Riccardo Muti, o compoziţie muzicală şi politică totodată. Ea evocă sclavia evreilor în Babilon, faimosul „Va pensiero” fiind corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acesta a devenit simbolul luptei pentru libertatea ţării care, la momentul scrierii operei, în 1841, încerca să iasă de sub oprimarea Imperiului Habsburgic şi să creeze un stat unificat.

Înaintea reprezentaţiei, primarul Romei, Gianni Alemanno, a pronunţat un discurs denunţând reducerea bugetului pentru cultură, în pofida faptului că este membru al partidului la putere. Această intervenţie politică într-un moment cultural simbolic pentru Italia a avut un efect neaşteptat, cu atât mai mult cu cât Silvio Berlusconi era în sală.

Celebrul dirijor Riardo Muti, care va împlini luna aceasta 70 de ani, a povestit această seară revoluţionară.

Discursul a fost îndelung ovaţionat. A început spectacolul, dar în momentul în care s-a ajuns la „Va Pensiero”, atmosfera a devenit tensionată. „Există lucruri care nu pot fi povestite, dar pe care le simţi. Înainte, publicul era tăcut. Dar când spectatorii şi-au dat seama că va începe «Va Pensiero», tăcerea s-a umplut de o adevărată fervoare. Puteai simţi reacţia viscerală a sălii la lamentarea sclavilor care cântă «O patria mea, frumoasă şi pierdută! »”, mărturisea dirijorul ziarului „Times”.

La sfârşit, publicul a început să strige „Bis!”, „Trăiacă Italia!”, Trăiască Verdi!”, iar de la balcon au fost aruncate bilete cu mesaje patriotice. Pe unele dintre ele era scris „Muti, senator pe viaţă”.

Deşi a mai făcut o dată acest lucru la „Scala” din Milano, în 1986, dirijorul a ezitat să acorde bis, opera trebuind, din punctul lui de vedere, să curgă de la început până la sfârşit. Dar, cuprins şi el de sentimentul patriotic al sălii, s-a întors către public şi către Silviu Berlusconi şi a spus: „Da, sunt de acord. Trăiască Italia! Nu mai am 30 de ani şi mi-am trăit viaţa. Dar, ca italian care a străbătut întreaga lume, mi-e ruşine de ceea ce se petrece în ţara mea. Accept deci bisul pentru «Va Pensiero». Nu numai pentru bucuria patriotică pe care o simt, ci pentru că, dirijând corul care cânta «O, patria mea, frumoasă şi pierdută», m-am gândit că, dacă vom continua aşa, vom ucide cultura pe care s-a construit istoria Italiei, caz în care patria noastră va fi cu adevărat «frumoasă şi pierdută». De când există aici un «climat italian», eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Aş vrea acum… ar trebui să dăm un sens acestui cântec. Cum suntem în casa noastră, teatrul capitalei, şi cu un Cor care a cântat magnific şi care este acompaniat magnific, dacă vreţi, vă propun să vă alăturaţi nouă şi să cântăm împreună”.

Toţi spectatorii s-au ridicat în picioare, şi a fost un moment unic. N-a fost, în acea seară, numai o reprezentaţie cu „Nabucco”, ci şi o poziţie declarată a teatrului din Roma faţă de politicieni.