Monumentul „Aripi”, simbol al libertăţii

Luni, 30 mai 2016, la ora 17:00, a avut loc ceremonia de inaugurare a Monumentului Aripi închinat rezistenţei anticomuniste.

Realizat de sculptorul Mihai Buculei, monumentul Aripi este un proiect iniţiat în 1997 de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi sprijinit de preşedintele Emil Constantinescu. Susţinut financiar de Ministerul Culturii până în 2007, proiectul a fost preluat de Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi finalizat la începutul anului 2016.

“Dincolo de valoarea artistică şi performanţa tehnică, monumentul creat de maestrul Buculei, al cărui tată a fost întemniţat la Aiud, are o puternică încărcătură emoţională.

Cele trei aripi de oţel imaginând sufletele victimelor represiunii comuniste ţâşnesc spre cerul credinţei dintr-un tumul acoperit cu iarbă: un mormânt simbolic de care trupurile lor risipite în ţară şi în pământuri străine nu au avut parte. Placa frontală din piatră roşie aminteşte de sângele vărsat pentru onoarea poporului român. Reutilizarea granitului din soclul fostei statui a lui Lenin, care a ocupat silnic acest loc până la eliberarea României de comunism, are sensul unei reparaţii istorice care exorcizează România de răul dictaturii criminale comuniste.

Această întruchipare în oţel şi piatră a memoriei suferinţei ne poate elibera de angoasa minciunii şi dezbinării şi ne poate conduce, prin asumarea adevărului la respectul de sine şi demnitatea naţională la care tânjim de prea mult timp”, afirmă fostul Preşedinte al României, Emil Constantinescu

În ianuarie 1997: Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politicidin România, condusă de Constantin Ticu Dumitrescu solicită sprijinul preşedintelui României, Emil Constantinescu, pentru realizarea a unei opere de artă monumentală închinată rezistenţei anticomuniste în capitală.

În aprilie 1999: Ministerul Culturii organizează un concurs, în urma căruia Comisia de experţi în artă monumentală declară câştigătoare, în unanimitate, lucrarea Aripi, propusă de sculptorul Mihai Buculei.

În acelaşi an, Consiliul General al Municipiului Bucureşti include monumentul în Planul Urbanistic Zonal – Piaţa Presei Libere, prin H.C.G.M.B. nr 186/1999.

În februarie 2003, Guvernul României aprobă caracteristicile tehnice ale monumentului şi finanţarea din bugetul Ministerului Culturii.

4 septembrie 2003: Primăria Sectorului 1 eliberează certificatul de urbanism pentru amplasarea monumentului în Piaţa Presei Libere.

26 noiembrie 2003: Electromecanica Ploieşti începe execuţia lucrării Aripi.

2006: prin Hotărârea de Guvern 649/2006, au fost alocate sumele necesare pentru lucrările de execuţie a soclului şi amenajare urbană, de către B.B.M Group.

În noiembrie 2007: se încheie un protocol de colaborare între Ministerul Culturii şi PMB, prin care Primăria Capitalei preia cheltuielile aferente lucrărilor angajate în 2007, rămase neexecutate sau neplătite.

2008 – 2011: lucrările au fost sistate, din lipsa finanţării.

În iulie 2011: preşedintele AFDPR, Octav Bjoza şi preşedintele Fundaţiei Române pentru Democraţie, Emil Constantinescu, solicită sprijinul Primarului General pentru realizarea unui parteneriat având ca scop finalizarea monumentului, ca un proiect de solidarizare a societăţii civile pentru recuperarea memoriei luptătorilor împotriva comunismului.

2012: Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic a Municipiului Bucureşti este desemnată contractor şi beneficiar al monumentului.

2012: IPROLAM realizează proiectul de rezistenţă pentru aripi.

În august 2013: Consiliul General al Municipiului Bucureşti aprobă alocarea sumei necesare finalizării monumentului, din bugetul pentru anul 2014.

21 noiembrie 2013: Primăria sectorului 1 emite autorizaţia de construire a fundaţiei şi soclului.

5 decembrie 2013: este finalizată prima aripă a monumentului.

În martie 2014: este finalizată a doua aripă a monumentului.

2014: IPROLAM realizează proiectul fundaţiei monumentului.

În august 2014: are loc, la Bucureşti, Congresul Asociaţiei Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Comunismului (INTER-ASSO), cu ocazia căruia era programată inaugurarea monumentului.

19 noiembrie 2014: începe execuţia lucrărilor din Piaţa Presei Libere cu demolarea soclului fostei statui a lui Lenin şi recuperarea granitului, săpăturile pentru fundaţie şi lucrările de amplasament.

noiembrie 2014: la Bucureşti are loc conferinţa internaţională 25 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, eveniment în cadrul căruia era reprogramată inaugurarea monumentului. Participanţilor din ţară şi străinătate – primii preşedinţi democraţi ai fostelor state comuniste – li s-a prezentat o expoziţie de fotografii ilustrând diferite stadii de realizare a monumentului.

august – septembrie 2015: se realizează scanarea laser 3D a celor trei aripi şi asamblarea lor virtual de către International Partner Buro.

21, 22 şi 29 decembrie 2015: cele trei aripi sunt transportate de la Electromecanica Ploieşti şi montate pe fundaţia realizată în Piaţa Presei Libere din Bucureşti, de către firma austriacă Felbermayr şi firma românească Construcţii Civile şi Reabilitări.

În ianuarie – mai 2016: se execută placarea soclului, amenajarea colinei – tumulus, a spaţiului din jurul monumentului şi instalaţia de iluminat, de către Asocierea ICONOMIC SACOM – Construcţii Civile şi Reabilitări.

Monumentul are o înălţime totală de 30 m, din care aripile, din oţel inoxidabil, au 23,4 m, 20,63 m, 20,28 m. Lăţimea aripilor este de 9,88 m; 9,39 m şi 7,9 m. Greutatea totală a aripilor este de 102,6 t, fiecare cântărind 38 t; 34,8 t şi 29,8 t. Fiecare aripă se compune din 9 pene legate cu bare orizontale, asamblate prin sudură. La partea inferioară a fiecărei aripi se află câte un butuc prin care aripile sunt ancorate la structura de rezistenţă cu 103 şuruburi.

Secţiunea frontală, înclinată este placată cu granit roşu şi are o suprafaţă de 140 mp. Colina – tumulus este realizată din pământ şi pietriş, acoperită cu iarbă şi are o suprafaţă de 600 mp şi un volum de 1225 mc.

Structura de rezistenţă este compusă dintr-un soclu din beton armat cu înălţimea de 6,42 m şi volumul de 245 mc şi un radier din beton armat cu înălţimea de 2 m şi volumul de 181 mc fixat pe o incintă formată din 25 de piloţi din beton armat (cu diametrul de 0,6 m şi cu lungimea de 13 m).

În perioada 1945 – 1989 sute de mii de cetăţeni ai României au fost întemniţaţi din raţiuni politice, deportaţi sau persecutaţi.

La începutul anului 1990, dintre cei închişi şi deportaţi mai trăiau peste o sută de mii.

Astăzi mai sunt în viaţă 41.000 din care doar 2.500 deţinuţi politici, 21.500 deportaţi şi 17.000 soţii ale celor închişi sau deportaţi.

“După cel de-al II-lea Război Mondial, mulţi cetăţeni ai României care reprezentau o parte însemnată din ceea ce era demn, moral şi bine pregătit profesional în societate au fost asasinaţi, judecaţi, condamnaţi la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare prin munci silnice, înfometare, bătăi, lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Zeci de mii dintre noi au rămas acolo pentru totdeauna.

Noi am muncit în mine de plumb, la Canalul Dunărea – Marea Neagră, la recoltat stuf, la diguri de pământ, canale de irigaţii şi munci agricole. Am construit baraje şi combinate chimice.

Singura noastră vină a fost aceea de a ne fi iubit neamul, patria şi tricolorul. Forţa noastră a fost credinţa în Dumnezeu, iubirea şi iertarea, acestea constituind condiţia supravieţuirii noastre”, mărturiseşte Octav Bjoza, Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.