Studiind comunizarea României prin simboluri, am descoperit întâmplător ziarul „Naţiunea” condus de George Călinescu. În numărul din preajma Crăciunului din anul 1947, pe când regelui Mihai i se pregătea debarcarea, pe prima pagină a ziarului se publica o imagine, care arăta simbolic schimbarea de fond a României prin imaginea lui Moş Crăciun. Este prezentat noul Moş Crăciun, care se pregătea să vină în decembrie 1948, pe când vechiul personaj se pregătea să iasă din istorie şi tradiţie.
Noul Moş Crăciun trebuia să aducă ceva nemaivăzut. Astfel, imaginea publicată de ziarul „Naţiunea” ne arată un proletar blond, musculos, dezinvolt, care nu este speriat de gerul iernii, alergând cu paşi uriaşi prin oraşe, târguri şi sate îndepărtate. El nu venea din îndepărtata Laponie într-o sanie trasă de reni, ci dintr-o închipuită platformă industrială, care încă nu exista în România anului 1947.
Imaginea arată foarte clar cum vechea înfăţişare a lui Moş Crăciun este luată de vânt: barba albă, căciula roşie, chiar şi chipul tradiţionalului personaj era lăsat să se piardă în omăt fără remuşcări. Pelerina roşie se pregăteşte şi ea să dispară făcând loc unei salopete şi a unui bust gol de macho. Sacul cu jucării este plin de această dată cu rigle de calcul, roţi dinţate, mecanisme complicate, tomuri ştiinţifice şi alte „noi cuceriri” ale timpului. Acest simbol prefigura sfârşitul copilăriei pentru toţi aceia care urmau să se nască sub noua zodie, lucru lesne cunoscut din istorie: şoimii patriei, pionierii, UTC-ul născut din mai vechiul UTM etc.
Dar cel mai important cadou pe care Moş Gerilă proletarul îl oferea celor mici şi celor mari este ţinut în mâna dreaptă: noua istorie a românilor pe care „academicianul” Roller o pregătea pentru noua reformă a învăţământului din 1948. O istorie care trebuia să schimbe mentalităţi, preocupări, modul de viaţă, de a întemeia o familie, de a avea copii, de a spera, idealiza, gândi.
Noua istorie a românilor era şi un simbol care semnaliza cu anticipare finalul monarhiei, evacuarea din istorie a unei lumi seculare. Ceea ce a rezultat din lumea cea nouă adusă de Moş Gerilă proletarul se trăieşte şi azi fragmentar în cenuşiul peisajelor urbane, plicticoase, fără consistenţa viitorului care să prefigureze împliniri şi idealuri.
Evacuarea copilăriei din viaţa multora dintre noi, ajunşi astăzi la maturitate deplină, ne-a obligat să recuperăm acum pasaje sentimentale şi afective netrăite pe deplin în trecut, dar pe care le trăim alături de copiii noştri, iar apoi prin nepoţii noştri.
