Motivarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti de eliberare a lui Sorin Ovidiu Vîntu din arest

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a făcut publică motivarea eliberării din arest a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu şi a celorlalţi inculpaţi din dosarul Petromservice.

Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti arată în motivarea deciziei prin care au dispus eliberarea din arest a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Liviu Luca că procurorii nu au probe suficiente, au încadrat în mod greşit faptele de care sunt acuzaţi cei doi şi nu există o expertiză care să ateste prejudiciul de 83 milioane euro adus companiei Petromservice.

Curtea arată că, potrivit articolul 148, alineatul 1, litera b, din Codul de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă există date că acesta încearcă să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, fiind de la sine înţeles că, pentru a justifica măsura respectivă, astfel de acţiuni trebuie să se manifeste în cauza în care aceasta este dispusă.

În speţă, împrejurările faptice invocate de procurori în susţinerea incidenţei acestui caz de arestare preventivă (însuşite, ca atare, de judecătorul de la Tribunal) nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului normativ anterior citat, explică sursa citată.

„Astfel, în referatul procurorilor, se susţine că inculpaţii anterior menţionaţi ar putea să îngreuneze administrarea probelor cu privire la alte fapte cercetate, privind achiziţii desfăşurate în modalităţi similare. Raportat la această susţinere, Curtea constată, pe de o parte, că, din actele prezentate, nu rezultă că, faţă de inculpaţi, ar fi fost începută urmărirea penală şi pentru alte fapte decât cele anterior analizate, iar, pe de altă parte, că pericolul de zădărnicire a aflării adevărului, ca motiv de arestare preventivă, trebuie să se refere exclusiv la faptele cu privire la care se solicită această măsură, iar nicidecum la alte fapte (oricum, necunoscute instanţei)”, mai spune CAB.

De asemenea, arată sursa citată, în referatul procurorilor se susţine că lăsarea în libertate a inculpaţilor le-ar permite acestora schimbarea directorilor şi acţionarilor nominali ai societăţilor offshore pe care le controlează, închiderea conturilor bancare ale societăţilor respective ori transferarea sumelor de bani din acele conturi (astfel cum inculpaţii au procedat deja în cazul a 14 dintre asemenea societăţi), ceea ce ar îngreuna obţinerea informaţiilor cu privire la beneficiarii reali şi recuperarea prejudiciului.

„Raportat la această susţinere, se poate lesne observa că, în fapt, nu se invocă nicio modalitate de zădărnicire a aflării adevărului, dintre cele menţionate în textul art.148 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, procurorii nefăcând vreo referire concretă la posibilitatea influenţării de către inculpaţi a unei părţi, martor sau expert (calitate procesuală pe care, cel puţin până în prezent, niciunul dintre directorii sau acţionarii nominali invocaţi nu o are) ori la distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, astfel cum acestea sunt definite în art.94-95 din Codul de procedură penală. Cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală (invocat cu privire la inculpaţii V.S.O., Ţ.O., Ş.G. şi A.Z.)
Potrivit art.148 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă există date că acesta pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni”, susţin judecătorii CAB.

În speţă, arată judecătorii, susţinerea în acest sens a procurorilor (preluată, ca atare, de judecătorul de la Tribunal) se întemeiază, pe de o parte, pe o simplă presupunere, în lipsa unor date concrete care să o obiectiveze, iar, pe de altă parte (numai în cazul inculpaţilor V.S.O. şi Ş.G.), pe o împrejurare care nu se încadrează în ipoteza textului normativ anterior citat.