Mozaicul anti-ISIS şi palidele lui reuşite

Despre Statul Islamic (SI, Daesh, Daech sau ISIS), ştirile curg în cascadă, fie că provin din diverse ţări ale lumii, unele dintre ele angajate în acţiuni armate îmopotriva acestuia, fie de la altele afectate direct de atacurile Daech, fie de la liderii grupării jihadiste. Dincolo de orice, trebuie spus că cele mai multe dintre ele nu sunt deloc liniştitoare, în pofida încercării unor conducători occidentali în frunte cu Barack Obma de „a lăsa balonul jos” şi de a oferi diverse asigurări. Să selectăm la întâmplare: duminică, şeful Casei Albe a vorbit chiar din Biroul Oval, dorind să-şi liniştească toţi concetăţenii, dar, cum notează marile agenţii de ştiri, fără a propune modificări în strategia stabilită împotriva extremiştilor, care provoacă tot mai acerbe critici. Mult mai nuanţat decât omologul său francez, Francois Hollande, care a declarat război Daech după atentatele din Paris, Obama a promis că „va scoate teroriştii din bârlog”, indiferent unde se află, dar a exclus faptul că ţara lui se va fi angaja „într-un nou război terestru, lung şi costisitor, în Irak sau în Siria”. Luni, probabil că marile cancelarii ale lumii, ca şi marile cotidiene au fost şocate aflând că, într-un interviu apărut în ziarul italian „La Stampa”, şeful spiritual din Tibet, Dalai lama, a declarat: „Trebuie dialogat, de asemenea, şi cu Statul Islamic”. Apoi el apăra „islamul ca o religie a păcii, intoleranţii provocând daune propriei lor credinţe şi propriilor fraţi”. Ca urmare, el crede că „nu există o altă cale” decât dialogul cu Daech. Dalai Lama spune că acest dialog este necesar şi cu un inamic atât de încrâncenat ca această organizaţie jihadistă. Firesc, laureatul Premiului Nobel pentru Pace a fost întrebat cum s-ar putea ajunge la aşa ceva. „Prin dialog. Trebuie ascultat, înţeles, manifestând în toate felurile respect faţă de celălalt. Nu există altă cale.” Cu tot respectul pentru acesta, interlocutor privilegiat al Casei Albe şi al altor cancelarii vestice ca o contrapondere la China, cred că avem de-a face cu o declaraţie imbecilă, într-un context atât de grav, în care, cum subliniază RTL, „ISIS îşi multiplică atentatele şi persecuţiile”.

Să mergem mai departe şi să consemnăm faptul că, potrivit Reuters, Turcia a anunţat că a oprit transferul de trupe în apropierea oraşului irakian Mossul după ce Bagdadul a ameninţat că va sesiza Consiliul de Securitate că i s-a violat suveranitatea, spre a constrânge Ankara să-şi retragă forţele armate. Cum se spune, occidentalii îşi întăresc forţele de acţiune din Siria şi Irak, dar mulţi specialişti militari se întreabă cine se va ocupa de ISIS în Libia? Nedumerire firească după ce Parlamentul britanic a extins la Siria loviturile împotriva Statului Islamic. Care sunt, potrivit AFP, forţele ce combat jihadiştii Daech în Siria şi Irak?

– Armatele siriană, irakiană şi miliţiile pe care se bazează: SIRIA. Armata numără 178.800 de oameni, arată Institutul Internaţional de Studii Strategice (IISS), cu aproape jumătate mai puţin decât în 2011, din cauza deceselor şi dezertărilor.Ele se sprijină pe miliţii (150.000 la 200.000 de oameni), cele principale fiind Forţele de Apărare Naţională (90.000). IRAK: armata numără 177.000 de oameni (IISS). După invazia din 2003, SUA au dizolvat armata (atunci avea 470.00 de oameni) şi au creat o nouă forţă, ce s-a prăbuşit în 2014, în faţa marii ofensive a SI. Atunci, SUA şi aliaţii lor au încercat să creeze o nouă armată. Din septembrie, ea beneficiază de F-16 americane (30 de bucăţi) şi se bazează pe miliţiile şiite, precum „Hachd al-Chabi”, şi triburile sunnite.

– Forţele kurde şi miliţiile rebele: kurzii îşi apără zonele lor, fiind susţinuţi de raidurile coaliţiei internaţionale conduse de Washington: Unităţile de Protejare a Poporului Kurd (YPG), în nord şi nord- estul Siriei, peshmerga în nordul Irakului. În Siria, Forţele Democratice Siriene (FDS), „năşite” de Washington, adună YPG kurde, miliţiile arabe, triburi şi creştini siriaci. În paralel, Frontul Al-Nosra, afiliat Al-Qaida, este un grup jihadist rival ISIS, care se aliază adesea cu grupurile rebele, precum islamiştii din Ahrar al-Cham.

Forţele străine: COALIŢIA INTERNAŢIONALĂ condusă de SUA loveşte din septembrie 2014 în Irak, la cererea Bagdadului, şi în Siria, unde a refuzat până acum orice colaborare cu regimul Assad. Formată din circa 60 de state, între care Marea Britanie, Franţa, vecinii arabi ai Siriei şi Turcia, ea a exclus orice intervenţie la sol, dar a trimis soldaţi care să antreneze trupele irakiene şi kurde şi forţe speciale. Mai puţin de o duzină din membrii ei efectuează raiduri aeriene (circa 8.300 de circa un an, peste 80% fiind asigurate de SUA). Şase ţări (SUA, Franţa, Marea Britanie, Canada, Australia şi Iordania) intervin în Irak şi în Siria. Danemarca şi Olanda acţionează doar în Irak. Alte state (Turcia, Arabia Saudită, Bahrein, Emiratele Arabe Unite) numai în Siria. Cele trei monarhii din Golf sunt mai puţin active după ce, în martie, s-au implicat în Yemen împotriva rebeliunii şiite susţinute de Iran. Washingtonul, al cărui port-avion Harry Truman este aşteptat în Mediterana, are 3.500 de soldaţi în Irak, cărora li s-ar putea adăuga forţe speciale (circa 200 de oameni în Irak şi o întărire neprecizată a celor 50 aflaţi deja în Siria). Franţa şi-a intensificat loviturile după atentatele din Paris, revendicate de Daech. Ea a mobilizat 3.500 de militari, desfăşurând în Mediterana Orientală portavionul său Charles de-Gaulle, care, după 23 noiembrie, şi-a triplat capacităţile de acţiune. Turcia a lansat primele raiduri alături de coaliţie la 28 august, autorizând SUA să folosească baza Incirlik. Canada a anunţat, dar fără a stabili un calendar, că vrea să înceteze loviturile aeriene, întărind însă forţele sale speciale din Kurdistanul irakian (cifrate doar la 69 de oameni). Germania, în afara celor o 100 de militari ce antrenează peshmerga, va trimite până la 1.200 de militari pentru a interveni în Siria cu o fregată, alături de portavionul francez şi avioanele de recunoaştere şi aprovizionare.

RUSIA: aliată a Damascului, Moscova ar fi trimis circa 2.000 de militari, potrivit presei ruse. Acuzată, la început, de SUA şi aliaţii lor că ar fi vizat grupări ostile regimului Assad, şi nu ISIS, Moscova a atacat în mod ostentativ mişcările jihadiste după atentatele din Paris, dar a continuat să lovească grupările rebele. O coordonare în domeniul informaţiilor are loc între Rusia, Iran, Siria şi Irak. IRAN: puterea şiită susţine regimurile din Damasc şi Bagdad şi şi-a angajat corpurile de elită – Gardienii Revoluţiei – în Siria (circa 7.000 de oameni) şi în Irak. LIBAN: miliţiile şiite Hezbollah au trimis între 5.000 şi 8.000 de combatanţi în Siria. Liderul lor, Hassan Nasrallah, declară că ei luptă peste tot alături de armata siriană.

În fine, să mai notăm că, potrivit unui raport oficial, „transferurile iresponsabile de arme făcute către Irak sunt la originea redutabilului arsenal folosit acum de EI”. Acesta utilizează arme şi muniţie provenind din cel puţin 25 de ţări: automate Kalaşnikov, ruseşti, puşti Tabuk, irakiene, Bushmaster E2S, americane, CQ, chinezeşti, G36, germane, FAL, belgiene etc. Amnesty International arată că printre ţările exportatoare figurează şi cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate: SUA, Rusia, China, Franţa şi Marea Britanie. Irakul a fost inundat cu arme după invazia americană din 2003, iar afluxul a continuat după retragerea americană din 2011. Se zice că numărul diviziilor unei armate convenţionale (40.000-50.000 de soldaţi) pe care EI le-ar fi putut înarma doar cu armamentul confiscat doar în luna iunie 2014 este de trei!

Cum se vede, este un adevărat mozaic, care dublează problemele uriaşe din zonă, de aici decurgând şi dificultăţile evidente în combaterea eficientă a Statului Islamic, dar nu şi în declaraţiile care punctează doar la capitolul mediatic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.