Mult zgomot pentru…nimic? Omenirea practic a încremenit la primirea veștii că, în România, nu mai puțin de 2 120 401 cetățeni nu au votat nici cu Marcel Ciolacu, nici cu Nicolae Ciucă, nici cu Mircea Geoană, nici cu George Simion, nici chiar cu Elena Lasconi!
Dacă ar fi votat cu oricare din ei, atunci drumul neabătut spre o prosperitate fără precedent al României ar fi fost asigurat, diaspora ar fi dispărut, toți membrii săi urmând să revină în țară, Uniunea Europeană ne-ar fi rugat în genunchi să stimulăm reîntoarcerea lor în Occident, Rusia ar fi implorat neutralitatea României, fără să mai vorbim că s-ar fi realizat chiar și autostrada Ploiești – Brașov… Dar nu, ei au votat cu un personaj căzut cu hârzobul din… cer!
Pentru că și anul acesta PSD a rămas repetent la examenul pentru președinție, liderul triumviratului care a condus, conform principiului „unu pentru toți trei, toți pentru unu” România în ultimul cincinal (Johannis – Ciolacu – Ciucă) a aruncat în luptă trupele de elită ale ienicerilor pentru a restabili ordinea statului de drept puternic afectată de mai sus numiții votanți: CSAT și Curtea Constituțională.
Concomitent, pe canalele TV au răsunat asurzitor clopotele făurite din atât de generoasele donații guvernamentale, reînviind practica medievală a avertizării populației despre iminența invaziilor tătărești… De această dată nu este vorba de hoardele năvălitorilor ci de un singur personaj avantajat de neimplicarea anterioară în conducerea politică a statului și al cărui discurs controversat și, din multe puncte de vedere, pe bună dreptate criticabil se deosebește esențial de al competitorilor săi.
Strategia sa de a șoca afirmând deschis ceea ce mulți cetățeni gândesc fără a rosti a prevalat față de promisiunile adversarilor săi, mult prea demonetizate pentru a mai fi crezute…
Succesul înregistrat de Călin Georgescu nu înseamnă că ideile exprimate de el și acceptate de votanții săi sunt corecte. Importantă este probabilitatea transpunerii în viața politico-socială a României a variantelor de interpretare a direcțiilor pe care noul președinte – oricare va fi – le va putea imprima societății românești. Strict constitutional, Președintele României nu poate face nimic fără colaborarea majorității politice (mono- sau pluri-partinice), a magistraților și a… serviciilor, altceva decât să favorizeze o majoritate și să numească pe același principiu personajele cheie ale instituțiilor determinante ale cursului politicii românești.
Altfel, este imposibil de explicat cum a eșuat Ion Iliescu în încercarea de instaura un “socialism cu față umană”, cum a eșuat Emil Constantinescu în încercarea de a instaura controlul societății civile și cum a abandonat rușinos puterea conferită de popor cu atâta entuziasm, cum a renunțat Traian Băsescu la idealurile revoluției portocalii consolidând exact instituțiile pe care promitea să le limiteze influența nefastă asupra societății…
Prestația lui Klaus Johannis nu poate fi categorisită ca fiind un eșec, pentru simplul motiv că el nu și-a propus nimic pentru țară și nici nu și-a dat osteneala să o facă. Istoria îl va reține pentru aspectele amuzante, gen cea mai frecventă navetă București – Sibiu, cu autoturismul sau avionul, cu escortă și costuri… zero sau pentru exemplificarea perfectă a versurilor lui Charles Baudelaire : “Luxe, calme et volupte”!
Există o mie de alte argumente pentru a demonstra că un Președinte nu va putea înscăuna, de unul singur, un regim fascist, nazist, legionar sau bolșevic, că nu va putea declara război UE sau NATO, că nu va putea instaura o dictatură. altfel decât cu sprijin intern și extern. Ceea ce nu este și nu va fi cu siguranță cazul!
Încercarea puerilă de a anula voturile primului tur prin utilizarea influenței politice în momentul în care ea este la un minim în cadrul ciclului electoral nu poate fi explicată decât prin dorința de a controla în continuare borcanul cu miere pe care îl reprezintă bugetele administrațiilor centrală și locale.
În loc să se concentreze exagerat asupra candidatului câștigător al primului tur, mass-media și intervenienții mai mult sau mai puțin vizibili, ar trebui să se concentreze asupra importantului segment al votanților săi. Sunt aceștia anti-europeni? Sunt anti-NATO? Sunt susținători sau admiratori ai lui Vladimir Putin? Sunt nostalgici ai lui Corneliu Codreanu sau Ion Antonescu? Toate aceste etichete pe care canalele TV se străduie să le prezinte ca motivații sunt false!
Chiar să nu conteze locul României în clasamentul dezvoltării economice europene? Chiar să nu conteze scandalurile fără precedent în care sunt implicați liderii politici? Chiar să nu conteze lejeritatea și frecvența cu care magistrații apelează în totală impunitate la “prescriere” pentru salvarea marilor infractori? Chiar să nu conteze faptul că UE nu poate convinge un stat nostalgic al Imperiului Habsburgilor să permită accesul României în Schengen? Chiar să nu conteze modul în care guvernanții au renunțat la resursele strategice ale țării – petrol, gaze, transporturi, comunicații, utilități, etc. ? Chiar să nu conteze faptul că Germania a început o acțiune în justiție vizând corupția instituțiilor europene și a președintei Comisiei?
Își imaginează cineva astăzi – când abundența informațiilor este sursă de confuzie doar în absența discernământului – că dominația economică la nivel global poate fi câștigată și menținută altfel decât combinată cu influența politică dublată de prezența militară, efectivă sau probabilă? Dihotomia Marilor Puteri “bune” și “rele” devine din ce în ce mai mult o iluzie, reducând-o la conceptul unic de “Mare Putere”, așa cum demonstrează un lung șir de hotărâri neadoptate de Consiliul de Securitate ONU, inclusiv foarte recente, din cauza exercitării alternative a dreptului de veto.
Campania dusă pe toate fronturile împotriva votanților unui candidat – care nu este nici mai bun, nici mai rău decât ceilalți – constituie o decepție prin prisma obiectivului pe care îl are: discreditarea unui mare număr de cetățeni pentru opțiunea pe care ar fi exprimat-o urmare lipsei de discernământ, maturitate, simț civic, etc.
Este greu de prevăzut ce se va întâmpla în continuare, atât în cazul unui tur întâi reluat cât și în cazul inevitabilului tur doi… Rămâne doar de văzut dacă se confirmă regula conform căreia o propagandă susținută care ignoră realitatea se poate transforma cu ușurință în contrariul său!
@batalionul de vivandiere-sa livrezi țara rușilor esteai grav decât sifilisul.Stimate domn,eu am fost cea mai echilibrată in exprimare, m-am folosit, ca o comparație,de o boală rușinoasă (așa se zice in popor)că da subliniez rușinea de a vota strâmb.Te rog să mă scuzi că nu sunt într-o confortabilă acuratețe in ceea ce privește scrupulele de ordin gramatical.Dar sunt uluită de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă o parte a românilor vor livra țara rușilor.Si ,nu mi se pare,sunt sigură că participi la o asemenea orgie antiromânească cu repercusiuni în viața omului cel mai obișnuit.Nu este așa?